Compunerea descriptivă

Descrierea de tip tablou

Etapele compunerii Repere teoretice Exemplu

Introducerea Precizăm: ,,Răsăritul soarelui apăruse
- locul care va fi descris peste marea albastră, care se
- momentul din zi/anotimpul aşternea în faţa ochilor mei cu o
sau alt reper temporal; lumina puternică, iar ceața uşor-
- În plus, o imagine ne poate uşor se pregătea să plece.
introduce în atmosfera Ajuns la malul mării, am devenit
peisajului dintr-o data visător, privind către
întinderea nesfârşită a mării,
unde fantasmele păreau că
prind contur.”

Cuprinsul În realizarea descrierii de tip ,,Vedeam cum, în depărtare, o

tablou, avem in vedere: barcă, precum o jucărie
a. planul depărtat - abandonată, părea să stea în
perspectiva din care privim loc. Parcă nici marea nu se mai
peisajul. vedea prea bine, iar apa
începea să prindă diferite
culori.”

b. planul apropiat ,,Mirosul sărat al apei şi jocul

valurilor parcă mă purtau în alte
lumi, iar câteva scoici colorate,
aruncate pe mal, se jucau cu
picioarele mele. Razele soarelui
erau îndrăzneţe şi şi-au făcut
loc pe bolta cerească,
străpungând-o. Pe plajă,
insectele, pescăruşii sau
păsările perindau bucuroase
făcând zarvă, încât vocile
oamenilor abia se mai auzeau.
Nisipul fin reuşea să mă
 impresioneze şi să mă poarte
pe aripi de fericire.”

Se reia o imagine/un detaliu ,,Parcă eram suspendat

care subliniază o anumită deasupra tuturor. Nisipul fin ca
perspectivă, cea mai mătasea îmi gâdila tălpile, iar
importantă în perceperea briza îmi şoptea ce va urma:
spaţiului descris. soarele avea să pună stăpânire
încet-încet peste întreagă
suflare. Observam cum frânturi
de bucurii se topeau şi se
ascundeau în nisipul care
înghiţea apa.”
Încheierea Conține opinia ,,Marea mi-a dat impresia că
privitorului/impresiile natura respiră, că totul era
acestuia legate de tabloul de natural şi plin de magie,
natură descris deoarece aceasta săruta
nestingherită cerul...”

ALTE MODELE DE COMPUNERI DESCRIPTIVE DE TIP TABLOU

Descrierea toamnei

Anotimpul ruginiu, plin de culoare și farmec a sosit. În drumul său peste pământul încărcat
de verdeață, toamna, precum un pictor priceput, preschimbă culoarea peisajului în tonuri calde de
galben-maroniu. Atingerea toamnei a preschimbat peste noapte și frumosul parc din apropierea
casei mele.
Rânduiți în linie dreaptă, de-a lungul și de-a latul aleilor din parc, stau de veghe zeci de
trunchiuri de copaci, care de care mai bătrâni și mai semeți. Frunzișul des al acestora, colorat în
auriu, reflectă o culoare gălbuie asemănătoare unor flăcări, astfel încât copacii par niște lumânări
aprinse, care luminează aleile pustii ale parcului.
Din trunchiurile puternice ale copacilor, cu scoarță verzuie, se ridică zeci de crengi groase,
ca niște brațe de uriaș. Pe acestea se odihnesc pentru o scurtă perioadă de timp frunzele uscate
și îngălbenite de vremea rece a toamnei. Coronamentul ruginiu este atât de des, încât razele
soarelui, și așa timide, abia răzbesc prin el. La fiecare adiere de vânt, brațele copacilor se mișcă
și odată cu ele frunzele încep să cadă într-o ploaie multicoloră. Spre deosebire de o ploaie
normală, în care stropii de ploaie se îndreaptă direct spre pământ, ploaia de frunze ruginii este
haotică, iar fiecare frunză pare a avea drumul său. Un drum sinuos, precum un dans armonios,
care pare fără sfârșit.
Frunzele veștede urcă și coboară neîncetat, de parcă ar fi nehotărâte în care parte să o
apuce. Într-un final se așează pe solul zvântat și pe aleele deja îngălbenite ale parcului și încep
să formeze covorul ofilit de toamnă. Aleea asfaltată, tristă până mai ieri, acum este veselă și se
mândrește cu straiele ruginii cu care este îmbrăcată. Atunci când vântul suflă cu putere, covorul
de frunze se unduiește precum un covor magic; se ridică de la sol, se mișcă asemenea unei iluzii,
iar apoi revine tăcut pe aleea adormită.
Nici țipenie de om nu se avântă prin aleele pustii ale parcului. Încremenirea este totală,
semn că atmosfera de aici nu este prielnică pentru o plimbare. Singurul mușteriu, care cutreieră
nestingherit parcul amorțit, este vântul rece de toamnă. Acesta își plimbă răsuflarea rece printre
trunchiurile copacilor și împrăștie frunzele care cad fără oprire. Atunci când vântul se oprește,
natura împietrește, iar peisajul pare un tablou reușit de toamnă, surprins excelent de pensula unui
pictor îndrăgostit de anotimpul jocului de culoare, al luminilor și umbrelor, toamna.

Descrierea unei zile de iarnă este o compunere care ar putea avea un titlu simplu „O zi
de iarnă” sau unul mai complicat „Primii fulgi de nea, o sărbătoare pentru suflet”.

În dimineața cea mohorâtă, din cerul de decembrie care se întindea ca o țesătură cenușie
de cărbuni peste turlele bisericii și peste scheletele plopilor din vale, nu se abătea niciun fulg de
nea. Era un ger uscat, iar sub picioare, noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă.
Era o duminică dimineața atât de apăsătoare, încât nu aveam chef, nici măcar, să mă joc
pe playstation. Stam înfofolit la geam și priveam strada goală, încremenită. Nici mașini, nici oameni
nu-i tulburau liniștea înghețată. Respirația caldă forma aburi pe geamul degerat, care se lipeau,
stricându-i transparența. Încercând să mă înveselesc, am desenat o față zâmbitoare pe aburii de
pe geam. Prin micuțul punctul al ochiului de pe fața zâmbitoare am zărit ceva micuț și alb,
strălucitor, ca o bobiță de diamant. Era un fulgușor de nea, gingaș. Cu o mișcare rapidă am
îndepărtat urmele respirației de pe geam. Voiam să văd mai bine fulgul. Cadrul geamului, dintr-o
dată, se umplu de o mare de alb, cernută din cer. Ningea de-a binelea, iar eu priveam uluit jocul
fulgilor nemaivăzuți. Unii era mari cât o portocală, alții, mai mici cât o minge de ping-pong. Sau cel
puțin așa îi vedeam eu. Printre acești coloși, alți fulgi mai mici, mărunți cât un nasture de sidef. În
dansul lor pornit din înălțimi, se zbenguiau în jurul turlelor bisericii, fugărindu-se greoi prin aer. Se
așezau pentru o clipă pe creasta zidurilor împrejmuitoare, iar apoi, unii cădeau neputincioși în șanț,
iar alții se lipeau de poarta neagră, formând o poleială strălucitoare.
Iarna este frumoasă dacă fulgii săi veseli sunt peste tot. Când apar, natura îmbracă haine
de gală, iar copiii îi admiră strălucirea și farmecele de cristal.