Temă română

Pre-text:

Astăzi am trăit niște momente la care nu m-am gândit nicio secundă. M-am
îndreptat spre magazinul de la colțul străzii, grăbit să-mi cumpăr cafeaua, fără
care sunt prost dispus toată ziua. La un moment dat, chiar în pragul
magazinului, m-a țintuit o privire albastră și luminoasă, care m-a oprit să
înaintez. Am rămas fascinat de ființa dinspre care venea privirea aceea
nemaiîntâlnită. Emana atâta seninătate și bunătate, încât inima mea a luat-o,
pe loc, razna. Categoric, trebuia să o cunosc pe fata aceea.

Con-text:

1. În romanul „Maitreyi” există două planuri narative. În această ordine de

idei, criticul literar Nicolae Manolescu (în „Arca lui Noe") afirmă: „În
Maitreyi, unde romanul e mereu diferit de jurnal, trebuie să luăm în
considerare existența, în pielea personajului Allan, a doi povestitori
distincți: unul aflat la nivelul imediat al evenimentelor (pe care le
comentează în jurnal) și altul situat la o oarecare distanță de ele (și pe
care le reordonează în roman)”.
2. --primului plan este: „Jurnalul e mai totdeauna un prost psiholog, după
cum această povestire va confirma. De aceea extrag notele de față; ca
să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire."
--al doilea plan este: „Cea dintâi seară și noapte (până la 11) petrecută
singur cu Maitreyi, traducând „Vallaka” lui Tagore și discutând. Inginerul,
întorcându-se de la un dineu în oras, ne-a surprins în odaia ei, ls taifas.”
3. Naratorul ambelor planuri este europeanul Allan, în același timp, și
personaj.
4. Noutatea construcției discursului narativ în romanul lui Mircea Eliade stă
în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-personaj o are asupra
evenimentelor: contemporană și ulterioară. Personajul-narator nu evocă
pur și simplu întâmplările, rememorându-le, ci reconstituie
evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent. Notațiile care
oferă autenticitate sunt frecvente în roman: „Eu scriam în camera mea.
Am avut o sufocare penibilă de gelozie, de care mi-e rușine.”
 5. Pe măsură ce scrie romanul, viziunea lui Allan asupra întâmplărilor
trecute se modifică. Neconcordanța dintre istoria propriu-zisă, relatată
în jurnal și rememorarea acesteia, în romanul pe care Allan îl scrie,
relativizează evenimentele și le conferă caracter subiectiv. Notele din
jurnal stau la baza creației epice, care aparține ficțiunii. Autenticitatea
romanului modern, amestec de jurnal intim și narațiune retrospectivă,
este susținută de utilizarea unei tehnici narative moderne, care constă în
introducerea unor secvențe din jurnal în narațiune.

Extra-text:

Romanul „Maitreyi”, de Mircea Eliade, valorifică aspecte autobiografice: o

poveste de dragoste trăită de autor alături de fiica profesorului Dasgupta,
gazda lui din India. Notele din jurnalul perioadei de ședere la Calcutta vor sta la
baza creației epice, care aparține ficțiunii, fiind modificate numele și ocupațiile
unor personaje, ca și finalul întâmplării, după cum mărturisește Mircea Eliade
în „Memorii”.

Romanul subiectiv, având ca model opera lui André Gide, „Falsificatorii de

bani”, „Maitreyi” are doi naratori distincți, unul aflat la nivelul imediat al
evenimentelor (pe care le comentează în jurnal) și altul la o oarecare distanță
de ele (pe care le reordonează în roman).

Formula care sintetizează problematica romanului este estetica autenticității,

prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana întâi, introspecția,
autoanaliza lucidă.

În opinia lui George Călinescu, pe parcursul narațiunii, se diminuează

sentimentul ficțiunii și sporește iluzia autenticității faptelor: „Cititorul trăiește
astfel cu impresia că autorul nu face decât să-și transcrie propria biografie.
Totul este, desigur, o iluzie. („Istoria literaturii române de la origini până în
prezent”)