Comedia

O scrisoare pierdută

de I. L. Caragiale

Imaginea despre lume si viata intr-o comedie strudiata

Planul eseului:

1. Includerea comediei in genul dramatic. Trasaturi

2. „O scrisoare pierduta”
 Comedie de moravuri. Tema
 Semnificatia titlului
 Continutul(timp si spatiu, intriga, conflicte)
 Personaje. Mijloace si procedee de caracterizare
 Comicul. Mijloace de realizare a comicului
3. Concluzie
Comedia este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, care provoaca râsul, prin
surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate,
avand un final fericit si, deseori, un rol moralizator.

Genul dramatic cuprinde acele opere literare destinate, in primul rand, reprezentarii
scenice. De aceea, opera dramatica impune anumite limite privind amploarea in timp si
spatiu a actiunii reprezentate. Ideile si sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor, interventia directa a autorului reducandu-se la
didascalii.

Una dintre cele mai cunoscute comedii din literatura romana este „O scrisoare pierduta”,
de Ion Luca Caragiale. Scriitor reprezentativ din Epoca marilor clasici, potrivit lui G
Calinescu, alaturi de M Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creanga, I.L. Caragiale infatiseaza in cele
4 comedii ale sale („O noapte furtunoasa”, „Conu` Leonida față cu reactiunea”, „O
scrisoare pierduta”, „D-ale carnavalului”) moravurile secolului al XIX-lea, fiind interesat nu
atat de mediul in care evolueaza personajele, cat mai ales de felul in care acestea
interfereaza cu tabuuri, vicii si idealuri sociale.

Opera literara „O scrisoare pierduta” este o comedia de moravuri, in care sunt satirizate
aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul
1883. Piesa prezinta aspecte din viata politica(lupta pentru putere in contextul alegerilor
pentru cameră) si de familie(relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai
politicianismului romanesc.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru
putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului
politic „o scrisoare pierduta”, pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica
atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei(pierderile succesive ale aceleiasi
scrisori).

Textul dramatic este structurat in 4 acte, alcatuite din scene si este construit sub forma
schimbului de replici intre personaje.

Actiunea comediei este plasata „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”, adica la
sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de 3 zile.

Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime,

compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de
catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o
agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua forte
opuse: reprezentantii partidului aflat la putere(prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache, presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea
independenta construita in jurul lui Nae Catavencu, avocat si proprietar al ziarului
„Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa
para personajele, intre aparenta si esenta. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin
lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului. Este utilizata tehnica
amplificarii treptate a conflictului sau tehnica bulgărelui de zăpadă: modificarea
raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatii, introducerea unor elemente
surpriza, anticipari, amanari.

Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si in mentinerea

tensiunii dramatice. In fiecare act, in momente de maxima tensiune, Cetateanul turmentat
intra in scena, avand interventii involuntare, dar decisive in derularea intrigii. El apare ca
un element al hazardului, fiind cel care gaseste, din intamplare, in doua randuri, scrisoarea,
face sa-i parvina mai intai lui Catavencu si o duce in final „adrisantului” coana Joițica.
Dandanache este elementul-surpriza prin care se realizeaza deznodamantul; el rezolva
ezitarea scriitorului in a da mandatul prostului Farfuridi sau canaliei Cațavencu.

Subiectul operei se structureaza pe motivul scrisorii pierdute si regasite. Expozitiunea

stabileste locul si timpul desfasurarii evenimentelor si ofera informatii succinte despre
personaje. Actiunea primelor doua acte se desfasoara in decorul salonului din locuinta lui
Tipatescu, intr-o antecamera bine mobilata si cu multe usi care permit intrarea si iesirea
agitata a personajelor prinse in febra santajelor si a jocurilor electorale. Actul al 3lea
infatiseaza sala cea mare a primariei, descrisa cu multe detalii, care indica viziunea realista
a autorului. Ultimul act scoate actiunea in spatiul deschis, in gradina lui Trahanache. Este
pierduta o scrisoare de amor semnata de Stefan Tipatescu si adresata Zoei Trahanache,
aceasta ajungand la Nae Catavencu care ameninta cu publicarea ei daca nu va fi propus
drept candidat. Inspaimantata ca poate fi compromisa public, Zoe face presiuni asupra lui
Trahanache si Tipatescu, optinand promisiunea lor de a sustine candidatura lui Catavencu.
Situatia pare rezolvata, dar in acelasi timp, se cere de la Bucuresti ca, pe listele electorale
sa fie trecut un alt candidat, Agamemnon Dandanache, despre care insusi autorul spune ca
„este mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”. Punctul culminant,
moment in care conflictul ajunge la o tensiune maxima, se identifica in actul al treilea. Cele
doua grupari politice(Trahanache, Tipatescu, Farfuridi si Branzovenescu, pe de o parte si
Catavencu, sustinut de Ionescu si Popescu, pe de alta parte) se confrunta direct, prin
discursuri ce provoaca altercatii intre participantii la intrunirea electorala. Este momentul
cand Zaharia Trahanache anunta numele candidatului, generand un conflict deschis intre
gruparile adverse. Deznodamantul aduce rezolvarea situatiei si restabilirea echilibrului, cu
prilejul banchetului organizat in cinstea lui Dandanache, Catavencu fiind cel care conduce
festivitatea.
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica, Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Ele apartin viziunii clasice
pentru ca se incadreaza intr o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un
repertoriu fix de trasaturi.

Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul „Comediile lui Caragiale” 9 clase tipologice,

dintre care urmatoarele sunt identificate si in piesa „O scrisoare pierduta”: tipul
incornoratului(Zaharia Trahanache), tipul amorezului si al donjuanului(Stefan Tipatescu),
tipul cochetei si al adulterinei(Zoe Trahanache), tipul demagogului(Tipatescu, Catavencu,
Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului dezorientat
politic(cetateanul turmentat), tipul functionarului umil(Pristanda).

Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza

personajele prin comportament, limbaj, nume, elemente de statut social, acestea fiind
mijloacele de caracterizare a eroilor.

O caracteristica a acestei opere ca si a speciei, este comicul. Piesa ofera cititorilor comicul
de caracter, comicul de situatie, onomastica, comicul de nume, comicul de limbaj.

Referindu-se la personajele lui Caragiale, Pompiliu Constantinescu noteaza: „Caragiale are

o dubla intuitie a individului; a categoriei sociale si sufletesti. Comedia de moravuri se
impleteste cu aceea de caracter.”