O scrisoare pierduta

I.L. Caragiale

Date despre viața și opera autorului

Perioada marilor clasici, careia ii apartine I.L. Caragiale, alaturi de Ion Creanga, Mihai
Eminescu si Ioan Slavici, este una definitorie in evolutia literaturii romane, prin modelele literare
propuse generatiilor urmatoare.
Ion Luca Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii
româneşti din vremea lui, un scriitor realist și moralizator, un exceptional creator de oameni şi de viață.
Comediile sale ("O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasă", "Conu Leonida
față cu reacțiunea") ilustrează un spirit de observatie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea
personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie
Contextul operei
Capodopera sa, „O scrisoare pierdută”, este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte
ale vietii burgheziei românești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceasta a fost jucată pentru
prima dată la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Național din Bucuresti.

Încadrarea într-o perioada ideologică

Opera lui Ion Luca Caragiale face parte din perioada antebelica, respectând direcțiile impuse de
junimiști și promovate cu ajutorul revistei Convorbiri literare condusă de Titu Maiorescu.
Geneza
Sursa de inspirație a autorului a fost chiar realitatea zilelor lui: noile alegeri impuse de Guvernul
Liberal odată cu revizuirea Constituției (1883). Privită dinspre partea ei negativă, cu o doză mare de
ironie și sarcasm, realitatea trece în ficțiune punând în mișcare personaje dominate de o singură
trăsătură de caracter, care par a fi doar marionete lipsite de valori și de interioritate. Ele reprezintă, in
spiritul junimismului, concretizarea ironică a „formelor fără fond” ale societății timpului său și stau
mărturie pentru viziunea realistă a scriitorului.

Încadrarea într-un curent literar

Realismul este un curent literar şi artistic apărut în Franţa către mijlocul secolului al XIX-lea ca
reacţie împotriva clasicismului şi romantismului. Aspectele definitorii ale acestui curent sunt:
reprezentarea veridică a realității și a societății contemporane, refuzul idealizării, obiectivitatea,
stilul impersonal și sobru, înfățișarea individului ca produs al societății din care face parte,
prezentarea personajelor tipice, utilizarea tehnicilor de analiza psihologica.
O prima trasatura a operei ce permite incadrarea in realism este reflectarea realitatii sociale.
Caragiale surprinde realitatea sfarsitului de secol XIX atat in plan politic, cat si in al vietii de
familie. Realitatea este insa filtrata si redata in opera cu un fin simt critic. O alta trasatura a
esteteticii realiste este posibilitatea de a incadra personajele operei intr-o tipologie comica.
Caragiale creeaza o adevarata galerie tipologica de personaje. Putem identifica urmatoarele tipuri:
Zaharia Trahanache este incornoratul, Tipatescu este primul amorez, Zoe este cochet adulterina,
Nae Catavencu reprezinta demagogul si parvenitul, Ghita Pristanda este imaginea omului
slugarnic, „raisonnerului”, iar cetateanul turmentat este tipul cetateanului naiv si dezorientat.
Realismul se intrepatrunde pe alocuri cu elemente clasice, precum structura compozițională
riguroasă, specifica teatrului antic, pastrandu-se in mare masura ideea de unitate de timp, spatiu si
actiune. Comedia este structurată în 4 acte: Actul I si Actul II se desfasoara acasa la Tipatescu,
Actul III are loc la primarie ("in sala exagonala"), iar actul IV este proiectat in gradina casei lui
Trahanache.
Coordonate spatiale si temporale
Reperele spatio-temporale fixeaza actiunea „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre".
Lipsa individualizarii prin nume propriu a locatiei confera caracter general conflictului, iar referinta
temporala este o sintagmă cu rol de relativizare a timpului dramatic, de eternizare a unei situații care
se actualizează ori de câte ori textul este citit sau jucat pe scenă.
Cele două zile premergătoare alegerilor acoperă primele trei acte, iar actul final plasează
personajele chiar în ziua încheierii „circului electoral”.

Încadrarea într-un gen literar

O scrisoare pierduta aparține genului epic, ce cuprinde totalitatea operelor literare, în proză, în
care autorul își transmite în mod indirect gândurile ideile și sentimentele cu ajutorul personajelor,
acțiunii și a naratorului.
Acțiunea este cronologica, respecta momentele subiectului și implică personaje dispuse
simetric, in doua tabere beligerante (sustinatorii lui Farfuridi – Tipatescu, Trahanache, Zoe,
Branzovenescu, Pristanda; si sustinatorii lui Catavencu – Ionescu, Popescu) ce se confrunta in lupta
electorala, nu pentru a impune un program politic, ci pentru a-si sluji propriul interes.
Predomina dialogul si monologul dramatic, iar descrierea apare in metatext(“O anticamera bine
mobilata.”).
Încadrarea într-o specie literara
Comedia de moravuri este o specie literară ce provoacă râsul prin prezentarea și satirizarea
unor defecte umane având un final fericit și intenție moralizatoare. In comedie este ilustrată categoria
estetică a comicului ce rezultă din contrastul dintre esență si aparență, care este realizat prin
intermediul tipurilor de comic.
Central este comicul de situatie ce reiese din intamplarile si ipostazele comice: pierderea si
regasirea scrisorii, triunghiul conjugal, revolta cuplului Farfuridi-Branzovenescu, postura ridicola a
lui Catavencu ajuns de la ipotetic invingator la invins.
Comicul de moravuri este evidentiat prin prezentarea tarelor sociale, oferind divertisment
publicului si avand in acelasi timp efect moralizator.
Comicul de caracter se refera la comportamentul personajelor, iar comicul de nume ilustreaza
principalele lor trasaturi. Numele de Zaharia Trahanache face referire la senilitatea acestuia si
capacitatea lui de a se mula dupa interes, „trahanaua” fiind o coca moale. Catavencu deriva de la
substantivul „cata" ce inseamna femeie barfitoare, Farfuridi si Branzovenescu poarta nume cu
rezonante culinare, care sugereaza prostia si inferioritatea lor.
Nu in utlimul rand, comicul de limbaj evidentiaza incultura si lipsa de logica a personajelor si
este realizat prin: ticuri verbale („curat murdar", ,ai putintica rabdare"), pronuntarea gresita a
unor cuvinte („bambir", „renumeratie"), false etimologii (capitalist - locuitor al capitalei), cacofonii
(„sa zica ca nu le are"), incalcarea regulilor gramaticale si logice (,ora 12 trecute fix", ,un popor
care nu merge inainte sta pe loc").
Tema
Tema centrala a comediei consta in satirizarea moravurilor sociale, manifestate pe fondul
luptei politice in vederea desemnarii unui candidat pentru Adunarea Generala.
Viziunea autorului asupra lumii este una ironica. El foloseşte cu măiestrie satira şi sarcasmul,
pentru a ilustra moravurile societății romaneşti şi a contura personaje dominate de o tară morală
reprezentativă.
Motive si simboluri
Se remarca prezenta motivelor literare aflate în strânsă legătură cu tematica nuvelei: scrisoarea,
antecamera, palaria.........
Titlul
Titlul este un prag stilistic sugestiv ce ne introduce în universul epic propus de Caragiale.
Titlul evidențiază contrastul comic dintre aparență şi esență. Acesta reprezintă motivul central
al prozei, o epistola de dragoste care declanşează un şir de conflicte deoarece devine obiectul unui
şantaj in cadrul luptei de culise din lumea politica. Importanta acestei scrisori a fost subliniata de
critici care au considerat-o un personaj in sine.

Conflicte
Conflictul principal antrenează două tabere a căror confruntare are loc în plan politic: membrii
de vază ai partidului aflat la putere și gruparea independentă a lui Nae Cațavencu, aspirant la
calitatea de deputat. Obstacolul (reluat periodic) este pierderea biletului de amor trimis de Fănică
amantei lui, Zoe. Ciocnirea celor două tabere este provocatoare de tensiune dramatică, acumulată
treptat, prin tehnica bulgărelui de zăpadă.
În conflictul secundar un rol important are grupul Farfuridi - Brânzovenescu, obsedat de trădare
din partea fruntaşilor partidului şi, implicit, de pierderea nominalizării la deputăție a celui dintâi.
Tensiunea creşte constant, până la revenirea scrisorii buclucaşe în mâinile destinatarei. Soluția
finală este împăcarea tuturor opozanților, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Scene reprezentative
O prima secventa relevanta pentru tema operei este scena IV din actul I, care prezinta situatia
comica din planul familial in care sunt angrenate personajele din triunghiul amoros: Zoe - Tipatescu
-Trahanache. Zaharia Trahanache intra in sene cu vestea detinerii unei scrisori de amor de catre Nae
Catavencu, care o foloseste ca arma de santaj pentru a-i fi sustinuta candidatura. Astfel spectatorul
este amuzat de convingerea oarba sotului inselat ca scrisoarea este o curata „plastografie". Naivitatea
si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul lui Tipatescu, care actioneaza impulsiv pentru a revendica
scrisoarea („Mizerabilul! 1l impusc! li dau foc!"). Totusi,situatia din actul II starneste rasul, dovedind
ca cei doi amorezi se afla in contradictie, Tipatescu cerand arestarea lui Catavencu in timp ce Zoe ii
promite ca ii va sustine candidatura.

O alta secventa ce ilutreaza tema operei este actul III care infatiseaza planul politic si
discursurile candidatilor. Expunerile lui Catavencu si Farfuridi pun in evidenta superficialitatea lor
intelectuala si incultura. Atmosfera este haotica, fiecare dintre cei doi candidati fiind intrerupt si
huiduit de membrii taberei adverse. Dupa terminarea discursurilor, Trahanache stiind ca pe
Catavencu il poate santaja cu polita falsificata prin care isi insusise bani de la Societatea „Aurora
Economica", il anunta candidat pe Agamemnon Dandanache. Acest anunt provoaca o invalmaseala
teribila in care Catavencu isi pierde palaria in a carei caprusala se afla scrisoarea, care este gasita de
cetateanul turmentat si inapoiata adresantului initial, Zoe.
Concluzie
IL.Caragiale ramane „cel mai mare creator de viață din intreaga noastră literatură" (Garabet
Ibräileanu), dovedind și în această operă că vede tot și simte monstruos prin prisma personajelor sale.