Comedia

O scrisoare pierdută

de I. L. Caragiale

Caracterizarea unui personaj preferat

Planul textului

1. Preluare introducere 1 si 2-scrise si aci

2. Caracterizarea lui Zaharia Trahanache
 Tipul de personaj
 Modalitati de caracterizare
 Trasaturi
 Caracterizare directa
 Caracterizare indirecta
 Tipuri de comic valorificate in portretizarea acestui personaj
3. Concluzie
Comedia este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, care provoaca râsul, prin
surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate,
avand un final fericit si, deseori, un rol moralizator.
Genul dramatic cuprinde acele opere literare destinate, in primul rand, reprezentarii
scenice. De aceea, opera dramatica impune anumite limite privind amploarea in timp si
spatiu a actiunii reprezentate. Ideile si sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul actiunii si al personajelor, interventia directa a autorului reducandu-se la
didascalii.
Una dintre cele mai cunoscute comedii din literatura romana este „O scrisoare pierduta”,
de Ion Luca Caragiale. Scriitor reprezentativ din Epoca marilor clasici, potrivit lui G
Calinescu, alaturi de M Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creanga, I.L. Caragiale infatiseaza in cele
4 comedii ale sale („O noapte furtunoasa”, „Conu` Leonida față cu reactiunea”, „O
scrisoare pierduta”, „D-ale carnavalului”) moravurile secolului al XIX-lea, fiind interesat nu
atat de mediul in care evolueaza personajele, cat mai ales de felul in care acestea
interfereaza cu tabuuri, vicii si idealuri sociale.
Opera literara „O scrisoare pierduta” este o comedia de moravuri, in care sunt satirizate
aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul
1883. Piesa prezinta aspecte din viata politica(lupta pentru putere in contextul alegerilor
pentru cameră) si de familie(relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai
politicianismului romanesc.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru
putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului
politic „o scrisoare pierduta”, pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica
atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei(pierderile succesive ale aceleiasi
scrisori).
Textul dramatic este structurat in 4 acte, alcatuite din scene si este construit sub forma
schimbului de replici intre personaje.
Actiunea comediei este plasata „in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”, adica la
sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de 3 zile.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua forte
opuse: reprezentantii partidului aflat la putere(prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia
Trahanache, presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea
independenta construita in jurul lui Nae Catavencu, avocat si proprietar al ziarului
„Racnetul Carpatilor”. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa
para personajele, intre aparenta si esenta. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin
lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului. Este utilizata tehnica
amplificarii treptate a conflictului sau tehnica bulgărelui de zăpadă: modificarea
raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatii, introducerea unor elemente
surpriza, anticipari, amanari.
Zaharia Trahanache face parte dintre personajele comediei „O scrisoare pierduta” de I. L.
Caragiale, fiind realizat prin modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic si
prin mijloacele comicului utilizate de autor in piesa.
Ceea ce il caracterizeaza in lumea eroilor lui Caragiale este perceptia contradictorie a
personajului: încornoratul ridicol, naiv si ticăit sau tipul abil, care, sub masca naivitatii si a
ramolismentului, accepta din interes adulterul sotiei cu prefectul pentru a-si pastra
puterea in judet.
Pompiliu Constantinescu face cateva observatii in articolul „Comediile lui Caragiale”.
Caracterizarea acestui personaj se realizeaza in mod direct de alte personaje si in mod
indirect prin fapte, limbaj, nume, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje. Din naivitate
sau din interes, refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei
sale. Prezident al mai multor „comitete si comiții” din judet, sef local al partidului aflat la
putere, Trahanache este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie
sa disimuleze si sa manevreze intrigi politice. Cand este șantajat nu se agita, ci raspunde cu
un contrașantaj, descoperind polița falsificata de Catavencu. Cu aceeasi abilitate, ii
combate si pe Farfuridi si Branzovenescu, care il suspectau pe prefect de tradare.
Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, „o soțietate fara moral si fara prințip, va
sa zica ca nu le are”, dar practica frauda, falsificand listele de alegeri. Nu accepta
imoralitatea in familie(sau se preface a nu crede in ea), sustinand senin ca scrisoarea de
amor este o plastografie.
In caracterizarea acestui personaj, autorul foloseste si caracterizarea directa, realizata de
alte personaje. Branzovenescu afirma: „e tare... tare de tot... solid barbat!”. Este respectat
chiar de adversarul politic, Catavencu numindu-l „venerabilul”.
Prin autocaracterizare se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna
viclenie: „apoi, daca umbla el cu machiavellicuri, sa-i dau eu machiavellicuri...n-am umblat
in viata mea cu diplomatie”.
Unele indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea: „serios”,
„binevoitor”, „placid”, „râzând”, „clopoțind”.
Caracterizarea indirecta se realizeaza, ca pentru orice personaj dramatic, in primul rand
prin replici si particularitati de limbaj. Deviza lui politica este: „noi votam pentru candidatul
pe care-l pune pe tapet partidul intreg... pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si
de la binele tarii atarna binele nostru”.
Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa naivitate este „Intr-o soțietate
fara moral si fara prințip... trebuie sa ai si puțintică diplomație”.
Pentru portretizarea personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic: comicul de
caracter(referindu-se la Tipatescu: „de 8 ani trăim impreuna ca fratii”, adverbul
„impreună” sugerand acceptarea tacită a triunghiului conjugal. Unele didascalii sugereaza
disimularea(actul 1, cand discuta cu Tipatescu despre scrisoare).
Caracterizarea prin nume este si o sursa a comicului. Numele Trahanache deriva de la
cuvantul trahana, o coca moale, usor de modelat. Interesele personajului sunt „modelate”
de Zoe, de cei de la centru sau de dorintele personale.
Comicul de situatie este evidentiat in actul 1, in care Trahanache vine la Tipatescu,
aducandu-i vestea șantajului. Comica este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea este o
plastografie. De asemenea, comica este grija lui Trahanache ca Zoe sa nu afle de acuzatiile
avocatului, pentru ca este „simțitoare”.
In concluzie, Zaharia Trahanache este viclean si abil, singurul barbat politic „tare” din judet,
iar pe plan familial este incornoratul simpatic. Nu aceeasi opinie o are Pompiliu
Constantinescu in studiul „I.L. Caragiale”: „este o autoritate de paie si un imbecil care nu
crede in evidenta coarnelor puse de Tipatescu”.
Caragiale il ironizeaza puternic pe Zaharia Trahanache, personaj care infatiseaza un tip
uman caracteristic vremii: corupt, ticăit si viclean.