O scrisoare pierdută-I.L.

Caragiale
Context
"O scrisoare pierdută" a fost reprezentată pe scenă pentru prima dată în 1884 și este a treia dintre cele 4 comedii ale lui
Ion Luca Caragiale. Este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane ale
autorului.

1. Încadrarea piesei între-o tipologie, într-un curent cultural/ literar

Comedia este o specie a genului dramatic care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane și a
unor situații neașteptate cu final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparență și esență.Totodată
comedia este un text dramatic destinat reprezentării scenice, dovadă fiind prezența arterelor și scenelor dar și a
indicațiilor scenice.
Tema: satirizarea unor defecte omenești și prezentarea unor aspecte din viața politică și din viața de familie.

2. Prezentarea a 4 elemente de structură și de compoziție ale textului dramatic

Titlul: evidențiază contrastul comic dintre aparență și esență. Lupta politică se realizează de fapt prin șantaj.
Timpul și spațiul: acțiunea comediei este plasată" în capitală unui județ de munte, în zilele noastre". Reperul spațial
vag are efect de generalizare, evenimentele se pot petrece oriunde în țară; timpul este sf. sec. al 19-lea, în perioada
campaniei electorale.
Intriga: pornește de la o întâmplare banală(pierderea unei scrisori compromițătoare pentru reprezentanții locali ai
partidului și găsirea ei de către adversarul politic care o folosește ca armă de șantaj).Conflictul dramatic: confruntarea
pentru puterea politică a două forțe opuse, reprezentanții partidului aflat la putere(Prefectul Tipatescu, Zaharia
Trahanache și Zoe) și gruparea independentă condusă de Nae Cațavencu. Este folosită tehnica amplificării treptate a
conflictului(tehnica bulgarelui de zăpadă).

3. Ilustrarea temei prin 2 citate/secvențe comentate

Actul I: expozițiunea-Tipătesc și Pristanda citesc ziarul lui Cațavencu.Venirea lui Trahanache cu vestea că adversarul
politic are o scrisoare compromițătoare constituie intriga. Desfășurarea acțiunii prezintă întâmplările declanșate de
intrigă. Actul II: prezintă în prima scenă numărătoarea voturilor cu o zi înainte de alegeri. Tipătescu îi ceruse lui
Pristanda arestarea lui Cațavencu, Zoe ordona eliberarea lui și vrea să îl convingă pe Tipătescu să susțină candidatura
avocatului. Sosește de la centru o depesă prin care se cere alegerea lui Agamemnon Dandanache. Actul III:cuprinde
punctul culminant Farfuridi și Cațavencu țin discursul în sala mare a primăriei. Trahanache găsește o poliță falsificată
de Cațavencu pe care vrea să o folosească pentru contra-șantaj. După ce se înalță verdictul, Cațavencu vrea să
vorbească în public despre scrisoare. Se iscă o încăierare și Cațavencu pierde scrisoarea pe care o găsește cetățeanul
turmentat și o duce deținătorului, Zoe. Actul IV: deznodământul aduce rezolvarea conflictului.Scrisoarea ajunge la
Zoe, aceasta îi cere lui Catavencu să conducă festivitatea în cinstea noului ales.
Tipuri de comic: comicul de situație, comicul de caracter, comicul generat de numele personajelor, comicul de limbaj.
Personajele comediei sunt tipuri umane. Cațavencu este tipul demagogului deoarece susține cu tărie lucruri în care nu
crede. Atunci când își susține discursul ajunge la o adevărată beție de cuvinte. Trahanache este tipul bărbatului
încornorat care susțin nevinovăția soției. Dandanache este tipul se senilului, dar este" mai canalie" decât Cațavencu.
Numele personajelor: Cațavencu vine de la ,,cață,, =femeie care vorbește mult. ,,Agamemnon,, a fost un erou iar
personajul comediei este un rămolit. Dandanache provine din cuvântul ,,dandana,, =boacănă.
Comicul de situație poate fi ilustrat prin faptul că soțul înșelat nu credea că scrisoarea de amor este autentică. O altă
situație comică este atunci când Tipătescu se enervează pe Cațavencu și se încheie cu strigătul avocatului ,,prefectul
asasin,,.Comicul de limbaj, sursă de caracterizare indirectă, se evidențiază incultura personajelor ușor de dedus din
ticurile verbale, greșelile de exprimare (neologisme pronunțate greșit ,,bampir,, ,,soțietate,,false etimologii
,,capitaliștii,, ,,remunerație,, etc.

Concluzie
Prin aceste tipuri de comic piese provoacă râsul dar în același timp critica aspecte din viața socială cu scopul de a le
corecta.
 Caracterizarea lui Zaharia Trahanache

Context
"O scrisoare pierdută" a fost reprezentată pe scenă pentru prima dată în 1884 și este o comedie de moravuri, în care
sunt satirizate aspecte ale societății contemporane ale autorului.

1. Ilustrarea a patru elemente de structură și de competiție ale comediei

Titlul: evidențiază contrastul comic dintre aparență și esență. Lupta politică se realizează de fapt prin șantaj.
Timpul și spațiul: acțiunea comediei este plasată" în capitală unui județ de munte, în zilele noastre". Reperul spațial
vag are efect de generalizare, evenimentele se pot petrece oriunde în țară; timpul este sf. sec. al 19-lea, în perioada
campaniei electorale.
Intriga: pornește de la o întâmplare banală(pierderea unei scrisori compromițătoare pentru reprezentanții locali ai
partidului și găsirea ei de către adversarul politic care o folosește ca armă de șantaj).
Conflictul dramatic: confruntarea pentru puterea politică a două forțe opuse, reprezentanții partidului aflat la
putere(Prefectul Tipatescu, Zaharia Trahanache și Zoe) și gruparea independentă condusă de Nae Cațavencu. Este
folosită tehnica amplificării treptate a conflictului(tehnica bulgarelui de zăpadă).

2. Precizarea statutului social, psihologic, moral, etc. al personajului

Zaharia Trahanache este unul dintre personajele comedie „O scrisoare pierdută„ de I.L.Caragiale, fiind realizat prin
modalitătile de caracterizare specifie textului dramatic. Trahanache este tipul încornoratului simpatic pentru că refuză
să creadă din ,,enteres,, sau din diplomație în autenticitatea scrisorii de amor și în adulterul soției sale.
Z.T este rezidentul a mai multor,, comitete și comiții ,,fiind unul dintre ,,stâlpi,, locali ai partidului aflat la putere. Este
un om calm imperturbabil și viclean. Știe să disimuleze și să manevreze intrigi politice. Când este șantajat răspunde cu
contra șantaj. Recunoaște rezistența corupției în societate ,,o soțietate fără moral,, dar fraudează alegerile falsificând
listele.

3. Ilustrarea unei trăsături a pers. ales, prin două scene/secvențe/citate

Caracterizarea personajului se realizează în mod direct de către alte personaje și în mod indirect prin
fapte,limbaj,nume, relația cu celelalte personaje. Specifice textului dramatic sunt valorificate replicile, indicațiile
scenice, situațiile comice.
Caracterizarea directă realizată de Brânzovenescu subliniază abilitatea personajului:,, e tare de tot,solid bărbat!,,. Este
respectat și de adversarul său politic Cațavencu numindu-l ,,venerabilul,,. Unele indicații scenice au rol de
caracterizare directă ,,serios,, ,,binevoitor,, ,,placid,, ,,râzând,,.
Caracterizarea indirectă se realizează în cazul unui personaj dramatic în primul rând prin replici și particularități de
limbaj. Ticul verbal a lui Trahanache,, aveți puțintică răbdare,, reflectă ticăiala personajului.
Personajul este incult, stâlcește neologismele și se exprimă confuz. Limbajul lui este o sursă a comicului. El spune
că ,,unde nu este moral,acolo e corupție,, și folosește cuvinte precum ,,tipatat,, ,, docoment,, ,,enteres,,
Caracterizarea prin nume este o sursă a comicului.Numele Trahanache este derivat de la cuv. ,,trahana,,= o cocă moale
ușor de modelat. Interesele persnajului sunt modelate de Zoe sau de cei din jur.
Opinia
Pentru portretizarea personajului, se apelează la diverse tipuri de comic, care îngroașă anumite particularități de
caracter și sporesc complexitatea personajului: soțul înșelat este în același timp un politician abil.

Concluzie
Atitudinea autorului față de acest personaj este ironică deoarece înfățișează un tip uman cu caracteristici vremii lui:
corupt, ticăit și viclean.
 O scrisoare pierduta-relatia dintre 2 personaje

Context

1. Elemente de structură și de compoziție ale nuvelei

Tema nuvele/Titlul /Perspectiva narativă/Conflict

2. Statutul social/moral/psihologic al personajelor alese

Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii, dar in acelasi timp intruchipeaza in
comedie tipologia don juan-ului. Prieten al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste in
secret pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina. In comparatie cu celelalte personaje
ale operei, Stefan Tipatescu este cel mai putin marcat comic, fiind, spre deosebire de ceilalti,
un om educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct Zaharia Trahanache: ‘’
E iute! N-am cumpatat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute! Nu face pentru un
prefect.’’ In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe care este
nevoit sa o imparta cu altcineva, Tipatescu sacrifica o cariera promiatoare la Bucuresti.

Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinaturilor dar si a faptului ca e considerata o dama

‘’simtitoare’’, toti protejand-o, in ciuda acestei aparente sensibilitati, este in realitate
‘’femeia voluntara’’ stapana pe sine, care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie
de propriile vointe.

3. Ilustrarea trăsăturilor personajelor alese prin 2 secvențe narative/situații

semnificative sau prin citate comentate
O imagine sugestiva referitoare la relatia dintre cei doi amorezi o constituie ‘’nebunia’’ lui
Tipatescu de a fugi cu Zoe cat mai departe, doar de dragul ei si renuntand la tot. Zoe insa
intervine, rationala, si refuza nebunia acestuia, nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de
prima doamna a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: ‘’Esti nebun?
Dar Zaharia? Dar pozitia ta?!’’.

O alta imagine sugestiva referitoare la relatia dintre cei doi protagonisti o constituie finalul
piesei, cand Zoe devine generoasa, fermecatoare, deoarece ii dispare motivul de ingrijorare,
spunandu-i lui Nae Catavencu ‘’Eu sunt o femeie buna... am sa ti-o dovedesc.’’ Finalul
comediei aduce impacarea ridicola a adversarilor politici. Odata ce intra in posesia scrisorii
compromitatoare, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, isi recapata
superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, iar Tipatescu se retrage, ca si inainte, in
umbra acesteia.

Concluzie
In concluzie,opera ‘’O scrisoare pierduta’’ de Ion Luca Caragiale, ii are in centru pe Zoe
Trahanache si Stefan Tipatescu, personaje a caror relatie subliniaza societatea vremii, tipul
femeii adulterine, superioare, si tipologia barbatului impulsiv, indragostit fara remuscari de
sotia celui mai bun prieten al sau.