Sunteți pe pagina 1din 4

Tehnici și medote ale adoptării deciziei publice Cursul 2

Efectele implementării deciziei asupra dezvoltării capacităţii administrative

Procesul de implementare a unei decizii → SUCCES  PLANIFICARE

În general pentru ca procesul de implementare să aibă success, el trebuie planificat cu


atenție și să se bucure de toate eforturile conjugate a celor implicate. Sunt nenumărate cazurile
în care programe și decizii importante nu și-au atins obiectivul, fie pentru că nu au fost
elaborate în timp sau poate deloc, fie cei care trebuiau să se ocupe de aplicarea practică aveau
puține motive să facă acest lucru (uneori într-o instituție publică vom întâlni oameni care nu vor
dori să aplice o anumită decizie).

În final monitorizarea aplicării deciziei este o etapă foarte importantă în acest proces,
deoarece este dovada certă că problema respectivă și-a găsit sau nu rezolvarea.

A lua o decizie presupune parcurgerea unui proces complex prin care se asumă
angajarea faţă de un anumit parcurs, în vederea rezolvării unei anumite probleme. Acest proces
presupune alegerea între mai multe posibilități de acțiune.

Hotărârea finală trebuie justificată în funcţie de anumite criterii de tipul: eficienţă,


eficacitate, constrângeri legale, imagine publică, impact asupra comunităţii.

Ultimele 3 sunt importante pentru instituțiile publice, spre deosebire de instituțiile


private. Problemele cu care se confruntă instituțiile publice sunt foarte diverse, ele pot fi statice
sau dinamice, structurate sau nestructurate, neprevăzute sau latente. Rezolvarea lor impune în
primul rând, existența unui set de informații pertinente și suficiente, ulterior este necesară
pregătirea managementului în vederea utilizării eficiente a acestor informații. Vom observa că
în timp ce managementul de top se concentrează pe utilizarea în scop strategic a acestor
informații, nivelele intermediare de conducere se concentrează pe utilizarea lor operațională.

Efectele deciziei administrative sunt consecinţele pe care aceasta le generează prin


simplul fapt al adoptării sale.

În urma adoptării deciziei, aceasta devine obligatorie pentru toţi aceia cărora li se
adresează. În consecință, funcționarii urmează să își realizeze activitatea profesională în
conformitate cu deciziile luate, astfel că decizia poate atrage sancţiuni asupra celor care nu se
conformează prevederilor sale.

Totodată decizia beneficiază de executarea ei din oficiu, drept urmare ea poate să fie
executată de administrația publică prin propriii agenți, uneori chiar utilizând mijloace de
constrângere.

1
Tehnici și medote ale adoptării deciziei publice Cursul 2

În cazul în care decizia se dovedeşte ilegală sau inoportună, administraţia poate s-o
anuleze sau retracteze tot printr-o decizie unilaterală, fără să fie necesar consimţământul
părţilor.

Efectele deciziei administrative pot fi anihilate, suspendate, încetinite sau accelerate,


prin politica statului, lipsa unei inițiative sau absența operativității, pot paraliza o decizie
administrativă. Elemente care la prima vedere par minore ( lipsa personalului de execuție sau
chiar lipsa unor intrumente informatice) pot prejudicia eficiența și dinamica deciziei. Efectele
unei decizii administrative sunt influențate de modul de execuție a acesteia, deoarece se ridică
problema organizării raționale și eficiente a tuturor resurselor, material, umane și financiare.

Pentru executarea corespunzătoare a deciziilor se recomandă:

 separarea îndeplinirii unei decizii, de celelalte acţiuni ale administraţiei - orice executare
urmează să se integreze în structura de ansamblu administrației;
 o bună executare depinde de experienţa şi cunoştinţele în materie ale funcţionarilor
publici;
 executarea operativă a deciziei, deoarece orice întârziere poate avea efecte dăunătoare,
după cum şi graba aduce prejudicii;
 executarea este mai facilă, atunci când decizia se integrează în cadrul tradiţional al
activităţilor administrative sau poate fi mai dificilă dacă impune inovaţii în materie - în
primul caz, ceea ce influențează execuția este rutina funcționarilor, iar în al doilea caz,
lipsa lor de curaj.

Execuția unei decizii se împletește cu activitatea de control, care verifică atât derularea
procesului decizional, cât mai ales rezultatele obținute. Controlul furnizează informații necesare
în elaborarea deciziilor viitoare, în fond marchează o dinamică a deciziei administrative.
Literatura de specialitate susține că, îmbunătățirea proceselor de luare a deciziilor se bazează
pe crearea unui mediu favorabil care maximizează potențialul uman pentru a atinge
performanța, realizarea unui mediu adecvat punerii în valoare a potențialului uman se bazează
pe o succesiune de etape, cele mai importante fiind structurarea problemei ce trebuie rezolvată
și preocuparea permanentă pentru îmbunătațirea pregătirii profesionale a factorilor de decizie
și a personalului implicat în judecata profesională.

Calitatea – premisă a inovării şi creativităţii în urmărirea obiectivelor organizaţionale

Calitatea este un ansamblu de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi
conferă aptitudinea de a satisface anumite nevoi explicite sau implicite.

Pentru a supraviețui o organizație, o instituție, trebuie să îndeplinească gestionarea


unor procese interne, de o manieră coerentă și echilibrată, să inițieze și să colaboreze. În

2
Tehnici și medote ale adoptării deciziei publice Cursul 2

interior, organizația sau instituția, trebuie să mențină un echilibru dinamic între mijloace,
obiective și rezultate, obținând cea mai bună combinație între nevoia de eficacitate, nevoia de
eficiență și restricțiile bugetare.

Eficacitatea poate fi definită ca raport între rezultatele obţinute şi obiectivele de atins.


Acest concept presupune că, pe de o parte au fost stabilite în prealabil niște obiective, și pe de
altă parte că rezultatele obținute au fost măsurate sau estimate.

Eficienţa poate fi definită ca raport între rezultatele obţinute şi mijloacele angajate sau
eforturile depuse, în fapt este o relație între output și input, cu preferința spre maximizarea
output-ului.

Bugetul corespunde unei determinări şi programări a mijloacelor ce vor fi implicate în


atingerea obiectivelor. Măsurarea eficacității eficienței prin indicatori calitativi și cantitativi, vor
oferi oportunitatea managerilor (directorilor) organizațiilor publice să evidențieze cele mai
bune practici pentru creșterea calității serviciilor publice oferite.

Putem discuta de o cultură, comunicare, angajament : pentru obţinerea unui sistem TQM
(Total Qualitz Management) funcţional mai sunt necesare și alte elemente care definesc aşa
numita parte „soft” a sistemului: modalitatea de implicare a oamenilor. În primul rând, este
necesar ca în organizație să existe o cultură care să sprijine prin valorile pe care le include,
funcționarea unui sistem de TQM, aceasta înseamnă o includere a calității totale între valorile
cheie ale organizației, prin acceptarea și trăirea zilnică a unor experiențe care să întărească
credința angajaților și a conducerii în această valoare. În al doilea rând, este nevoie de un
puternic angajament al conducerii pentru a susține toate schimbările care trebuie realizate.

Certificarea ( instrument de atestare a calității) este procedura prin care o terță parte dă o
asigurare scrisă că un produs , proces sau serviciu este conform cu condițiile specificate.

3
Tehnici și medote ale adoptării deciziei publice Cursul 2

Certificarea nu se referă exclusiv la sistemul calității unei organizații, ci are mai multe
componente:

1. Cerificarea unor produse sau servicii


2. Cerificarea sistemului calității
3. Certificarea personalului
4. Certificarea organismelor sau subsistemelor

Motivele pentru care o organizație sau o instituție necesită să obțină certificarea sistemului
calității ar fi:

1. Pentru a valorifica rezultatele obținute în urma unor eforturi susținute în direcția


calității;
2. Pentru a stimula activitatea de vânzare a produselor, serviciilor pe piața internă sau
international;
3. Pentru a putea atesta că produsele oferite sunt realizate în conformitate cu
reglemetările obligatorii din domeniu;
4. Pentru a realiza în organizația sau în instituția publică un climat de preocupare
permanentă în legătură cu calitatea.

S-ar putea să vă placă și