Sunteți pe pagina 1din 27

1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.

Miscare literara si artistica, romantismul a aparut pt. intaia oara la sfarsitul secolului al
18-lea continuandu-se pana la inceputul secolului al 19-lea cu influente puternice in arta,
filosofie, istorie. Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta,
apoi in intreaga Europa. Principala caracteristica a acestui curent a reprezentat-o iesirea din
conventional, prin ridicarea impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a
ordinii. Romantisumul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a
originalitatii, a spontaneitatii si sinceritatii emotionale prin promovarea libertatii de expresie.
Altfel spus, romantismul a pledat pt. explorarea universului interior al omului. Nuvela
Alexandru Lapusneanul de C Negruzzi este prima nuvela istorica romana, o capodopera a
speciei si un model pt. autorii ce au cultivat-o ulterior. Puplicata in perioana pasoptista, in pimul
numar al Daciei Literare(1840), nuvela ilustreaza doua dintre cele patru idei formulate de
Mihail Kogalniceanu, conducatorul revistei, in articolul program intitulat Introductie, care
constituie manifestul literar al romantismului romanesc. Costache Negruzzi, ca de altfel si
ceilalti pasoptisti se inspira din cronici si din folclor, conform esteticii romantice si
recomandarilor din Introductie. Prin urmare specia in sine nuvela istorica apartine curentului
romantic iar tema, subiectul, personajele si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii
sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj) sunt de aceeasi factura si anume romantica. Referindu-
ne la unul dintre aceste componente ale nuvelei, personajele, observam ca Alexandru
Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional care
actioneaza in situatii exceptionale (de exemplu scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc,
scena mortii domnitorului otravit).Intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud.El este
construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice, un damnat
romantic

2. Prezinta trasaturile romanului realist prin referire la o opera literara studiata.

Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei interbelice, de


puternica afirmare a speciei. Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist
cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin
naratiunea la persoana a III-a (nonfocalizata).Viziunea dindarat presupune un narator obiectiv,
detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Trasaturi: - reprezentarea veridica a realitatii
contemporane scriitorului, a societatii sub determinismul social-economic (teme: banu,
mostenirea, zestrea, parvenirea etc).; iluzia vietii; verosimilitate; obiectivitatel; lipsa de
idealizare a realitatilor sociale, a vietii de familie etc. (relatiile dintre individ si mediu). -
Observatia sociala si psihologica; analiza psihologica si sociologica; tipizarea ca mijloc de
generalizare a fenomenelor vietii intr-o forma concreta; personaje tipice (pentru o categorie
sociala) in situatii tipice - Complexitatea personajului; surprinderea lui in transformare (in
relatie cu mediul); individualizarea individului prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje etc. -
Tehnica detaliului, notarea amanuntului semnificativ; descrierile minutiuoase (cadrul ambiant,
vestimentatia, fizionomia) au conotatii in plan moral. - Rolul expozitiunii (situarea exacta in
timp si spatiu) veridicitatwa, structura inchisa a romanului (simetria imcipit/final; final inchis
- Stil sobru , impersonal, obiectiv, atitudinea critica De asemenea este un roman balzacian,
social si citadin.Opera literara Enigma Otiliei este un roman prin amploarea actiunii, desfasurata
pe mai multe planuri cu conflict complex, la care participa mai multe personaje.Este un roman
realist prin: tema, structura inchisa, specificul secventelor descriptive, realizarea personajelor,
dar depaseste modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic si polemic, prin
elemente de modernitate. Enigma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: prezentarea
critica a unor aspecte ale societatii bucurestene de la inceputul sec al XX-lea motivul paternitatii
si al mostenirii, structura, specificul secventelor descriptive (observatia si detaliul semnificativ;
rolul vestimentatiei si al cadrului in caracterizare), realizarea unor tipologii, veridicitatea,
utilizarea naratiunii la persoana a II-a.Dar depaseste modelul realismului clasic prin spiritul
critic si polemic (parodic, ludic), prin elemente ale modernitati (ambiguitatea personajelor,
interesul pentru procesele psihice deviante, tehnicile moderne de caracterizare -
comportamentism, reflectarea poliedrica, realizarea scenica a capitolului al XVIII-lea.

3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.

Proza fantastica se caracterizeaza prin aparitia subita a unui element misterios,


inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitatii.aceasta intruziune a unei alte realitati
enigmatice in lumea obisnuita starneste nelinistea sau spaima personajelor, care se straduiesc
sa inteleaga o justificare a evenimentelor insolite in care sunt angrenate. De regula nici o
explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare.Prin echivocul si prin
incertitudinea pe care le intretine, fantasticul modern are caracter deschis , problematizat spre
deosebire de bastm, naratiune fabuloasa traditionala, care infatiseaza lumi inchise. Opera
literara La tiganci de Mircea Eliade este o nuvela fantastica deoarece are toate caracteristicile
acestei specii literare: intruziunea misterului in cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a
citittorului, compozitia gradata a naratiunii, disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia
supranaturalului, finalul ambiguu.

4. Argumenteaza apartenenta la specia literara bast cult a unui text narativ studiat.

Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori sibolice, cu actiuni implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor stereotipii actiuni
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.Conflictul dintre
bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.Personajele indeplinesc prin raportare la erou
o serie de functii: antagonistul, ajutoarele, donatorii,\), ca in basmul popular, dar sunt
individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj.Sunt prezente cliseele compozitionale,
numerele si obiectele magice.In basmul cult, limbajul este elaborat, se imbina naratiunea u
dialogul si cu descrierea. Tema basmului o reprezinta triumful binelui.Motivele narative
specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative ffind redata prin inlantuire.
Coordonatele actiunii sunt vagi prin atemporalitatea si aspatialitatea conventiei: Amu cica era
odata intr-o tara un crai care avea trei feciori. Sunt deasemenea formulte tipice.Formula de
initiere: Amu cica era odata. Formula de incheiere: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai
tine inca, cine se duce acolo be si mananca.Formule mediane, Si merg ei o zi, si merg doua, si
merg patruzeci si noua. Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca partiularitati:
reflectarea conceptiei autorului despre lume, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul si specificul limbajului.Insa ca orice basm, pune in evidenta idealul de
dreptate, de adevar si de cinste.

5. Ilustreaza conceptul operational povestire prin referire la o opera literara studiata.

Specie epica, situindu-se ca dimensiuni si amploare a subiectului intre schita si


roman.Este o naratiune subiectivizata (relatarea se face din unchiul povestitorului, implicat ca
martor sau doar ca mesager al intamplarii), care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic,
interesul nu se centreaza in jurul personajelor, ci al situatiei, de unde si caracterul etic, exemplar
al povestirii.Pentru autenticitatea povestirii pledeaza doar perspectiva narativa.Se acorda
importanta naratorului si actului nararii, intamplarilor si situatiilor, mai putin
personajelor.Povestirea se situeaza intr-un plan al trecutului principala sa caracteristica fiind
evocarea.Relatia narator-receptor este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: -Oralitate
aparenta de dialog intre narator si receptor; folosirea persoanei I. -Ceremonial dialogul
presupune un sistem de conventii (aparitia naratorului, pretextul, formulele de adresare). -
Atmosfera Hanul ancutei are forma povestirii in rama deoarece noua naratiuni de sine statatoare
sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei . Una dintre cele noua povestiri este
povestirea Fantana dintre plopi., aceasta fiind cea de-a 4-a povestire si are ca tema iubirea
tragica iar ca personaj narator pe capitanul de mazilii Neculai Isac. Fantana dintre plopi este
povestire deoarece este o naratiune subiectivizata (relatare din unchiul povestitorului, implicat
ca protagonist al intamplarii), care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic si anume o
intamplatre de dragoste din tinerete, defapt o initiere ratata.Se acorda importanta actului nararii
care are ca efect reinvierea unei lumi apuse.Povestirea se situeaza intr-un plan al trecutului
principala sa caracteristica fiind evocarea.Accentul este pus pe intamplari si situatii, de unde
caracterul etic, exemplar al povestirii.Relatia narator-cititor presupune: oralitate, ceremonial,
atmosfera. Hanu ancutei este o povestire in rama pentru ca naratorul si interlocutorii sunt
prezenti in acelasi spatiu hanul, in acelasi timp intr-o toamna aurie cadru care prilejuieste
nararea tuturor celorlalte povestiri din ciclu.

6. Exemplifica trasaturile nuvelei, prin referire la o opera literara studiata.

Specie a genului epic, in proza, de dimensiuni relativ reduse, cu un fir narativ central si o
constructie epica riguroasa, cu un conflict concentrat, care implica un numar redus de personaje.
Naratiunea se desfasoara liniear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative.Actiunea
nuvelei este mai dezvoltata decat a schitei, pusa pe seama unor personaje, ale caror caractere se
desprind dintr-un puternic conflict.. Nuvela Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi este prima
nuvela istorica din literatura romana, o capodopera a speciei si un model pt. Autorii care au
prelucrat-o ulterior. Publicata in perioada pasoptista, in primul numar al Daciei literare (1840),
nuvela ilustreaza doua dintre cele patru idei formulate de M. Kogalniceanu, conducatorul
revistei, in articolul program intitulat Introductie, care constituie si manifestul literar al
romantismului romanesc. Opera literara Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica de
factura romantica. Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie
riguroasa, avand un fir narativ central.Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a
perspectivei narative si apartenenta verosimilitatii faptelor prezentate.Personajele sunt relativ
putine, caracterizate succint si graviteaza in jurul personajului principal. Este o nuvela istorica
pentru ca este inspirata din trecutul istoric: tema, subiectul, personajele si culoarea epocii
(mentalitati, comportmente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj).

7. Prezinta asemanari si deosebiri intre cele doua tipuri de nuvela studiate (nuvela psihologica,
istorica sau romantica.

Nuvela este specia genului epic, in proza de dimensiuni relativ reduse (se situeaza intre
schita si roman), cu un fir narativ central si o constructie epica riguroasa, cu un conflict
concentrat, care implica un numar redus de personaje. Nuvela istorica al. Lapusneanul are
urmatoarele caracteristici: a). Tematica este istorica (evocarea unei perioade din istoria
Moldovei, reactualizarea ultimilor cinci ani de domnie ai lui Al. Lapusneanul 1564
1569);naratorul se inspira din cronicile Moldovei, respectand in mare parte adevarul istoric,
comitand insa, unele licente istorice in scopuri estetice: Motoc nu mai traia in momentul
revenirii lui al. Lapusneanul la domnia Moldovei. b). Subiectul este riguros construit urmarind
actiunea liniear, in succesiunea cronologica a evenimentelor; nuvela este dispusa in patru
capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ care concentreaza conflictul dominant c).
Personajul este o personalitate istorica: aici apare ca un domnitor crud in jurul caruia se
grupeaza boierii lingusitori si ipocriti d). Culoarea locala: atmosfera de epoca este construita
prin decor, limbaj vestimentatie,autorul redand istoria in cele mai mici detalii ale ei, acest lucru
constituie inca o trasatura a nuvelei istorice. Referindu-ne la tema adoptata distingem mai multe
tipuri de nuvela: istorica, psihologica, fantastica, filozofica, anecdotica, sociala. nuvela istorica
- nuvela care are ca punct de plecare trecutul istoric (cronici, lucrari stiintifice, folclor); are ca
tema evocarea artisica a unei perioade din istoria nationala, locul si timpul actiunii find bine
precizate

8. Prezinta comparativ modalitatile de constructie a personajelor intr-o proza romantica si o


proza realista.

La baza modalitatilor de constructie a personajelor, sta raportul personaj-curent


literar.Astfel ca personajul, prin modul de constructie si felul in care actioneaza in raport cu
celelalte personaje si chiar cu el insusi, este in stransa relatie cu trasaturile curentului literar in
care se incadreaza opera din care face parte. Prin urmare in clasicism caractere (construite
pe o dominanta psihologica sau comportamentala), in romantism personaje cu insusiri
exceptionale si construite in perechi antitetice, in realism personaje tipice pentru o categorie
sociala, determinate in raport cu mediul, in naturalism personaje dominate de patologie si
ereditate, determinate preponderent biologic.

9. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata.

Romanul specie a genului epic de mare intindere, cu actiune complexa, dar unitara,
intriga complexa, personaje numeroase. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este
un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent, si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la
persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca
identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila.
Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu, este cel care, prin opera lui
fundamenteaza principiul sincronismului, prin aducerea unor noi principii estetice ca
autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si
analitic. Romanul este structurat in doua parti, cu titluri sugestive, surprinzand doua ipostaze
existentiale: Ultima noapte de dragoste- drama iubirii lui Stefan Gheorghidiu si Intaia noapte
de razboi, care ilustreaza imaginea razboiului absurd si tragic, trait in iminenta mortii. Aceste
doua ipostaze reprezinta si doua planuri epice distincte.Astfel in primul este utilizata nararea
subiectiva a unei drame erotice (fictiva din punctul de vedere al autorului care nu traise pana la
momentul scrierii romanuui o mare iubire), in timp ce al doilea reprezinta un jurnal de razboi,
prezentat obiectiv (o experienta reala din viata lui Camil Petrescu, care participase la Primul
RM ca ofiter al armatei romane). Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta
temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed-back. Astfel Stefan
Gheorghidiu traieste in doua realitati temporale: timpul cronologic (obiectiv)-intamplarile de
pe front si timpul psihologic(subiectiv)-drama iubirii. Romanul este scris la persoana intai: eu
nu pot vorbi onest decat la persoana intai(Camil Petrescu), naratorul-personaj identificandu-
se in partea a doua cu autorul. Modaliatatea narativa se remarca asadar prin prezenta marcilor
formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea
lui de catre personaj=> narator-personaj. Realitatea romanului este o realitae personala, un
punct de vedere interpretabil de catre cititor, caci sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud,
ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care eu
o pot povesti...(Camil Petrescu). In aceasta idee discursul narativ poate fi considerat subiectiv
in ceea ce priveste drama iubirii, dar intamplarile de pe font se prezinta intr-o versiune
neromantata, cu date, locatii si termeni specifici, fiind considerate un jurnal de front =>obiectiv.
Stilul lui Camil Petrescu se caracterizaeaza prin clariate, sobrietate, fraza scurta si nervoasa,
este artistic si intelectualizant. Preluand ideile moderniste ale lui Lovinescu el alege sa scrie
fara stralucire artistica, fiind unul dintre promotorii de seama ai anticalofilismului,
considerand de asemenea ca intr-o opera literara relatarea subiectului trebuie sa fie precisa si
concisa ca intr-un proces verbal. In mintea naratorului-personaj unele evenimente
nesemnificative iau proportii uriate, sunt intoarse pe fata si pe dos, dezbatute intens, in timp ce
altele, cu o durata mult mai mare sunt prezentate simplu si succint Eram insurat de doi ani cu
o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala. Memoria involuntara, de natura afectiva,
declansata de discutia de la popota, este modalitatea prin care Gheorghidiu aduce in prezent
(timpul subiectiv), prin retrospectie si discontinuitate temporala a feed-back-ului, experienta sa
erotica. Momentul istoric al neutralitatii Romaniei din timpul Primului RM este un motiv de
framant al celor incorporati, ca si cum este mult mai usor sa traiesti ceva decat sa traiesti in
asteptatrea acelui ceva. In aceasta conditie de incertitudine timpul se dilata la nesfarsit-colonelul
regimentului spune nu mi-e casa casa, nu mi-e masa masa[...], acum vine toamna, mai sunt
doua saptamani pana merg la scoala [...]fata [...] si baiatul [...] Aproape ne-am instrainat[...]
Mai bine am intra odata in razboi, sa se termine. Stefan Gheorghidiu traieste drama aceasta a
incertitudinii dublu fata de camarazii sai; el este marcat si de incertitudinea ce planeaza in jurul
Elei, sotia lui. Conceptiile filosofului Bergson asupra timpului individual gasesc si in Camil
Petrescu un adulant si exponent, ca de altfel alte idei bergsonieine- a inteligentei native. Ideea
literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa
despre Noua structura si opera lui Marcel Proust constituie un adevarat manifest literar de
credinta. Descrierea in amanunt a starilor, senzatiilor, experientelor din capodopera proustiana
In cautarea timpului pierdut isi gaseste o corespondenta in romanul camilpetrescian Ultima
noapte...: Dar m-a iubit? Surad pentru mine singur...De ce s-ar fi dat unui student sarac? O
partida, un viitor sot? Atunci de ce n-au facut-o si altele inaintea ei? In orice caz e singura
femeie care a facut sacrificii pentru mine cand mama a fost gata sa porneasca proces pentru
mostenire, cu noi, copii. I se cuvine sa recunosc ca m-a inselat doar cand am devenit bogat.
Totusi Ultima noapte... e mai putin proustian si mai mult roman orasenesc in sensul cerintei
scriitorului intr-un articol antisamanatorist din 1927 (G. Calinescu). Personajul principal,
Stefan Gheorghidiu, este raspunsl necesitatii eroului intelectual in literatura romana dupa ideile
moderniste ale lui Lovinescu. Filosof prin excelenta, lucid prin inteligenta, dominat de
incertitudinea mintii in cautarea adevaralui absolut, el se salveaza prin constientizarea unei
drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd. Prin urmare
Ultima noapte de razboi ,intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv, avand
la baza caracteristicile propuse de Eugen Lovinescu in revista Zburatorul si anume: unicitatea
perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, memoria afectiva, naratiunea la persoana I si
autenticitatea trairii.

10. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-
un roman modern studiat.

Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este scris la persoana intai,
sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Chiorghidiu. Naratorul este
protagonistul romanului (observa faptele, le traieste, le interpreteaza, perspectiva narativa fiind
subiectiva si unica (trasatura a romanului modern de tip subiectiv).Naratorul omniscient,
obiectiv si naratiunea la persoana a III-a (specifice romanului traditioal, obiectiv) sunt inlocuite
in romanul modern de tip subiectiv, prin naratiunea la persoana I, cu focalizare exclusiv interna
/viziunea impreuna cu/ Naratiunea la persoana I presupune existenta unui narator implicat
(identitatea intre planul naratorului si al personajului).Punctul de vedere unic si subiectiv, al
personajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa
cunoasca despre ele tot atat cat stie si personajul principal.Insa situarea eului narativ in centrul
povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente
interioare, interpretate, analizate.Reprezentarea epica neutra a unor evenimente exterioare (in
romanul traditional) face loc reprezentarii unei proiectiisubiective in planul constiintei
naratorului (in romanul modern subiectiv). Prin monolog interior, Stefan Chiorghidiu
analizeaza, alternand sau interferand, aspecte ale planului interior (trairi, sentimente, reflectii)
si ale planului exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu altii).

11. Ilustreaza conceptul operational narator (narator omniscient, personaj-narator sau narator
,,martor folosind ca suport un text narativ studiat.

Povestirea specie a genului epic in proza ca dimensiuni si amploare a subiectului intre


schita si roman.Este o naratiune subiectivizata (relatarea din unchiul povestitorului, implicat ca
martor sau doar ca mesager al intamplarii), care se limiteaza la relatarea uni singur fapt epic;
interesul nu se centreaza in jurul personajului, ci al situatiei, de unde si caracterul etic, axemplar
al povestirii. Hanu Ancutei are forma povestirii in rama deoarece noua naratiuni de sine
statatoare sunt incadrate intr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei. Tehnica povestirii in
rama presupune duplicarea instantei narative. Exista un povestitor al naratiunii-cadru care asista
ca martor la seara de la han. Devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti, ceea ce
dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei.Prezenta sa este redata prin
utilizarea persoanei I in naratiune si ii confera iluzia autenticitatii.Aceasta voce este cea delegata
de autor spe a-l reprezenta, fapt ce-l face pe criticul literar N. Manolescu sa afirme : Vocea
anonima care infatiseaza obiceiurile de la Han, la inceputul cartii, este a autorului. Ceilalti
naratori, personaje in naratiunea cadru si, pe rand, ascultatori, au in povestirile relatate de ei
roluri diverse: narator-martor, personaj-narator de unde si varietatea diegezei si caracterul
polifonic.Ei apartin unor categorii sociale diferite. Fantana dintre plopi este a patra povestire si
are ca tema iubirea tragica iar ca personaj-narator pe capitanul de mazili Neculai
Isac.Naratiunea la persoana I cu focalizare interna implica doua planuri: reprezentarea
evenimentelor traite in tinerete (in timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva
maturitatii (timpul naratiunii). Naratorul evoca (marturiseste/se confeseaza ascultatorilor) o
intamplare de el in tinerete, in urma cu peste 25 de ani pe aceste meleaguri. Personajul-narator
relateaza intamplarea din perspectiva tanarului nestiutor, dar reprezentarea faptelor este insotita
de analiza si condamnarea lor, din perspectiva maturului, din cauza consecintelor tragice.Acesta
foloseste cuvinte dure pentru autocaracterizare: Eram un om buiac si ticalos[..]Om nevrednic
nu pot sa spun c-am fost.Aveam oi si imasuri si negutam toamna vinuri; dar imi erau dragi ochii
negrii, si pentru ei calcam multe hotare. In povestire se relateaza un singur fapt epic, o trista
poveste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de odinioara. Atmosfera povestirii
tine de modul in care naratorul regizeaza o anumita tensiune, suspansul, pe tot parcursul
povestirii, pentru a capta atentia si interesul ascultatorilor/cititorului.Actiunea se deruleaza
alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. Intr-o toamna , Neculai Isac duce vinuri
in tinutul sucevei si face popas la Hanu Ancutei.Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova,
intalneste un grup de tigani care se scalda.E intampinat de Hasanache, un batran cersetor , care
o alunga fara succes din calea boierului pe Marga, o tigancusa de 18 ani. Frumusetea fetei il
tulbura si le da celor doi cate un ban de argint. Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata
ciubotelele cumparate cu banul primit.Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi
promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de la Pascani, unde trebuia sa-si vanda
marfa.A doua intalnire la fantana are un final tragic.Indragostita, fata i marturiseste ca
Hasanache o trimisese la han ca sa-l seduca, iar planul era ca tiganii sa-l omoare si sa-i ia banii
de pe marfa. Desi este constienta ca o vor omora pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra
pericolului.Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmaritori ii scoate un
ochi. Insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre
plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime
si aruncata in fantana. Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin
interventia Ancutei unul dintre ascultatori, care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei.

12. Ilustreaza conceptele operationale incipit si final, prin referire la doua dintre romanele
studiate.

ION Conceptia autorului despre roman inteles ca un corp geometric perfect, ,,corp
sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii
romanului.Personificat cu ajutorul verbelor (sedesprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are
semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie
metatextuala.Asemenea ramei unui tablou, el separa viata reala a cititorului de viata fictionala
a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului, supusa conventiei veridicitatii prin
detaliile toponimice, introduce cititorul in viata satului ardelean de la inceputul secolului al XX-
lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale.Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect
si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea,
Glanetasu) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului, cu un Hristos de
tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala inchide simetric romanul
si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata: Drumul
trece prin Jidovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in soseaua
cea mare si fara inceput... ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE
RAZBOI Incipitul romanului il constituie prezentarea lui Stefan Ghiorchidiu, potrivit jurnalului
de front al acestuia ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind
la amenajarea fortificatiilor de pe valea Prahovei si din apropierea Damboicioarei. Finalul il
reprezinta intoarcerea in Bucuresti, care ranit si spitalizat este intampinat cu dragalasenie de
Ela, pe care acum el o simte ca pe o straina si-i propune sa se desparta, gandind nepasator sunt
obosit, mi-e indiferent chiar daac e nevinovata.Isi da seama cu luciditate ca oricand ar putea
gasi alta la fel. El ii daruieste Elei casele de la Constanta, bani, absolut tot ce e in casa, de la
obiecte de pret la carti... Adica tot trecutul.

13. Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la
conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii
temporale si spatiale.

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicata in 1881, in voumul de debut
Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului. Moara cu noroc
de Ioan Slavici, este o nuvela adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir
narativ central; personaje relativ putine, pun in evidenta evolutia personajului principal,
complex, puternic individualizat.Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative,
impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a atitudinea detasata in descriere,
veridicitatea.Este o nuvela psihologica prin: tematica, modalitati de caracterizare a personajului
si de investigare psihologica, natura conflictului (interior). Tema sustine caracterul psihologic
al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, pe fundalul societatii
ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIXlea.Problematica nuvelei se poate stabilii din mai
multe perspective.Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba
statutul social; din perspectiva moralizatoare, prezinta consecintele dramatice ale setei de
inavutire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la
pierzanie.in perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Chita care este
sfasiat de dorine pe cat de puternice pe atat de contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit, pe
de o parte si dorinta de a se inbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.Conflictul nuvelei este
complex, de natura sociala, psihologica si morala. Titlul nuvelei este mai degraba ironic,toposul
ales, carciuma numita Moara cu noroc prefigurand tragismul personajelor. Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an intre doua repere temporale cu valoare religioasa;de la Sfantul
Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Alcatuita din 17 capitole, nuvela
are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Nuvela debuteaza cu un precept moral izvorat
din intelepciunea batraneasca rostit de mama-soacra ce are in nuvela rolul corului din comedia
antica greaca: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit.Batrana este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Chita, capul familiei,
doreste schimbarea, bunastarea materiala.Cizmar sarac dar onest, harnic si muncitor Chita ia in
arenta carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani.Initial, carciumarul nu este
un om slab, ci dimpotriva, isi asuma responsabilitatea destinului celorlalti. Expozitiunea o
reprezinta prezentarea carciumei de la Moara cu noroc, situata la rascruce de drumui, izolata de
restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase.In expozitiune descrierea drumului care
merge la moara cu noroc si a locului in care se afla, fixeaza un peisaj cadru obiectiv al actiunii.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prn descrierea drumului.Simbolistica initiala a
drumului se completeaza in final , cu sugestia drumului vietii care continua si dupa dragedia de
la Moara cu noroc: Apoi ea lua copii si pleca mai departe. Subiectul nuvelei il constituie
etapele si efectele infruntarii dintre protagonist, Chita, si antagonist Lica. Intriga. Aparitia lui
Lica Samadaul la Moara cu noroc un personaj ciudat, carismatic, seful porcarilor si al turmelor
de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei.Personajul este portretizat de narator: Lica
un com cam de 36 de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga si cu ochii mici si verzi
si cu sprancenele dese impreunate la mijloc.Orgoliul lui Lica este unul de stapan care nu doar
ca isi subordoneaza oamenii, dar se substituie destinului lor.Ana nevasta lui Chita, intuieste ca
Lica este un om rau si primejdios. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol
pentru el si familia lui, Chita nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita
asupra lui, si nici tentatiei inbogatirii. Desfasurarea actiunii. Mai intai, Chita isi ia toate masurile
de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe
care-i asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza inca o suga, pe Marti un ungur inalt cat
un brad. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui
Ghita fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici.Devine de tot ursuz, se aprindea
pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte ci radea cu hohot, incat iti venea
sa te sperii de el, iar cand se mai juca, rar cu Ana, isi pierdea repede cumpatul si-i lasa urme
vinete pe bra.Devine mohorat violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de
brutalitate neinteleasa de Ana pe care o ocrotise pana atunci, se poarta brutal cu cei mici.Ghita
ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii, pentru ca nu-si poate asuma total riscul inbogatirii
alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior, sunt redate framantarile personajului: Ei
ce sa-mi fac?.. Asa m-a lasat Dumnezeu!.. CE sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat
vointa mea ?Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare.Axa vietii lui morale
se frange si intr-o scena de un patetism sfasietor, ii cere iertare Anei: Iarta-ma Ano ! ii zise
el.Iartama cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului... Punctul
Culminant. Chita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de
furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, drept momeala in
bratele Samadaului.Intr-un gest de razbunare Ana i se daruieste lui Lica, deoarece in ciuda
nelegiuirilor comise, Lica e om pe cand Ghita nu este decat o muiere imbracata in haine
barbatesti.Dandu-si seama ca il inseala Ghita o Omoara pe Ana.La randul lui Ghita este omorat
de Raut din ordinul lui Lica iar Lica pentru a nu fi prins de Pintea se sinucide dandu-se cu capul
de un copac. Deznodamantul. Un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc in
noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii, fiintele cu
adevarat morale si inocente din carte. Nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul, prin
vorbele batranei care pune intamplarile pe seama destinului necrutator: Simteam eu ca nu are
ce sa iasa bine; dar asa le-a fost data.

14. Prezinta constructia discursului narativ dintr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la
doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit,
final.

La tiganci de M. Eliade Actiunea nuvelei se desfasoara in mod gradat, intr-o progresie


ascendenta , fiind plasata in Bucurestiul interbelic, prezentat ca in amintirile scriitorului: toropit
de canicula, cu tramvai, liceu si gradini umbroase, cu oameni comunicativi si carciuma la coltul
strazii. In incipit este descris credibil cadrul: canicula in Bucurestiul interbelic, mirosul de asfalt
topit, zgomotul tramvaiului.Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de trei ori pe
saptamana, ca un ritual, de profesorul de pian, Gavrilescu.Tramvaiul apare ca simbol al lumii
reale (ca si palaria sau banii), care trecepe langa gradina tigancilor, despre care oamenii discuta
intr-un mod misterios, cu toatye ca nimeni nu stie nimic sigur, pentru ca nu a fost acolo.Este un
spatiu interzis, in aparenta din prejudecata.Momentul venirii tigancilor este amplasat intr-un
timp trecut nedeterminat (mitic) Au venit demult spuse vecinul.Gradina apare ca spatiu
mitic. Finalul nuvelei, prezinta intalnirea cu Hildegard, iubita lui din tinerete, in casa cea mare
.Aceasta il ia de mana (este mediatoarea trecerii dincolo) si il duce cu birjea spre padurea-
labirint, spre o nunta in cer.Simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii,
iar calatoria cu birjea fostului dricar poate fi spre moarte sau spre o implinire a iubirii si a
destinului de creator in alt plan al existentei. Nuvela are un Final deschis pentru ca pastreaza
ambiguitatea, conditie a fantasticului.

15. Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.

Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei apare la sfarsitul perioadei interbelice, de


puternica afirmare a speciei, si este al doilea dintre cele patru romane scrie de G.
Calinescu.Teoreticianul Romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda
balzaciana (realismul clasic), dar depaseste programul estetic realizand un roman al vocatiei
critice si polemice. Pornind de la teza obiectului romanului este omul ca fiinta morala, G.
Calinescu distinge doua feluri de indivizi, in functie de capacitatea de adaptare la lume: cei care
se adapteaza moral (au o conceptie morala asupra vietii, sunt capabili de motivatia actelor
proprii: Pascalopol si Felix) si cei care se adapteaza automatic/instinctual (organizati aproape
schematic si ilustrand cate un tip uman: cocheta, fata batrana, avarul, baba absoluta, dementul
senil.) Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului
si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter.Potretul balzacian porneste de la
caracterele clasice (avarul, ipohondrul, gelosul), carora realismul le confera dimensiune sociala
si psihologica, adaugand un alt tip uman arivistul. Romanul realist traditional devine o
adevarata comedie umana , plasand in context social personaje tipice .Tendinta de generalizare
conduce la realizarea unei tipologii: mos Costache avarul iubitor de copii, Aglae baba
absoluta fara cusur in rau, Aurica - fata batrana, Simion dementul senil, Titi debil mintal,
infantil si apatic, Stanica Ratiu arivistul, Otilia cocheta, Felix ambitiosul, Pascalopol
aristocratul rafinat. O alta trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor.

16. Evidentiaza modul in care conflictul/conflictele unui roman studiat (de tip obiectiv sau
subiectiv) se reflecta in evolutia personajului principal/personajelor.
Opera literara Ion de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv apartinand prozei
interbelice.De asemenea este roman realist, social, cu tematica rurala. Conflictul central din
roman il constituie lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii
conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Dincolo de acest aspect insa,
se poae vorbi si de conflictul tragic dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de
calitatile individului: pamantul-stihie.In fond, destinul personajului principal nu este marcat de
confruntarile cu semeni de-ai sai pe care-i domia, ci in relatie cu pamantul.Dorinta obsesiva a
personajului de a avea pamant, iubirea lui patimasa il fac monumental, dar se incheie omeneste,
prin intoarcerea in aceasta matrice universala.

17. Explica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat


(perioada dupa al doilea razboi mondial).

Cel mai important personaj al lit lui Marin Preda , Ilie Moromete , il are ca model pe
Tudor Calarasu, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in volumul Imposibila
intoarcere ...Moromete care a existat in realitate, a fost tatal meu. Ilie Moromete este singurul
taran-filosof din lit. Romana.Framantarile sale despre soarta taranilor depinzand de roadele
pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui reflexiva. Personaj
exponential , al carui destin exprima moartea unei lumi, cel din urma taran reprezinta
conceptia traditionala fata de pamant si de familie.Criza satului arhaic se reflecta in constiinta
acestui personaj confruntat, tragic, cu legile impacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator in debutul capitolului al X-lea din primul
vulum: Era cu 10 ani mai mare decat Catrina (contingent 911, facuse razboiul) si acum avea
acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba
firea cuiva. Autocaracterizarea realizata in finalul volumului al doilea scoate in evidenta
libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei: domnule [...] eu intotdeauna am dus o
viata independenta. Personajul este portretizat in miscare, prin acumularea
detaliilor.Obiectivitatea observatiei (prezentarea comportamentului, vorbirea, gestica si
mimica) este dublata de finetea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor lui
Moromete. Caracterizarea indirecta, ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gandurile
personajului, actiunile la care participa, dar si din relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza
trasaturile lui.

18. Explica relatia realitate-fictiune, prin referire la un text narativ studiat (la alegere: povestire,
nuvela istorica, roman de tip obiectiv sau subiectiv).

Alexandru Lpuneanul, de Costache Negruzzi Nuvela istoric pleac de fapte reale,


naratorul se inspir din cronicile Moldovei, respectnd n mare parte adevrul istoric. Cu toate
acestea apar i licene istorice (abateri de la adevrul istoric), fcute n scopuri artistice. Pornind
de la fapte reale, scriitorul imagineaz un univers piln de semnificaii. Literatura are un caracter
fictiv, ea este invenie. Artistul se detaeaz de cronicar, prin construirea unui caracter puternic,
prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construcia riguroas a nuvelei. 1,
Mooc a murit decapitat imediat ce s-a nscunat Alexandru Lpuneanul. Naratorul l pstreaz
pentru c era prototipul boierului intrigant, ucigndu-l moral, dar i fizic, pentru a-i atribui un
sfrit pe msura lipsei lui de caracter. 2. Pentru scena uciderii se inspir din Letopiseul rii
Moldovei de Grigore Ureche, doar c amplific faptele, punnd accent pe reliefarea caracterului
domnitorului. Scena masacrrii este mbogit fa de cea din Letopise, n sensul c naratorul
folosete tehnica regizoral n prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene
de detaliu. 3. Stroici i Spancioc nu mai triau nici ei n momentul revenirii lui Lpuneanul pe
tron. i aduce n Moldova pentru a construi antiteze. Ei apar n opoziie cu Mooc, reprezentnd
genul boierilor patrioi.

19. Exemplifica prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de
limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale
prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice).

Stilul este sentenios; naratorul bazat pe nelepciunea popular d sentine, maxime.


Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos... La unul fr suflet, trebuie unul fr de
lege. Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale. surpriza cea mai mare o aduce finalul;
naratorul se detaeaz de povestea lui (Ce-mi pas mie?) i se consider responsabil numai
cu discursul; evenimentele s-au ntmplat oricum fr el, de aceea consider c singura lui
obligaie e s spun povestea, invitndu-i pe cititori/naratari s-i fac i ei datoria lor (i v
rog s ascultai). Registrul stilistic folosit n basm este cel popular. Limba folosit de autor
reprezint chintesena vorbirii noastre populare din aceeai epoc. Apar fonetisme
moldoveneti: aista, aiasta, hlgie pt. glgie. Trstura cea mai caracteristic a scriitorului
popular este oralitatea; tot ce spune el poart pecetea stilului vorbit. Caracteristici ale stilului
oral: dativul etic: ...i mi i-l nfc; expresii onomatopeice: mi, zbrr; imprecaii (njurturi);
proverbe i zictori; adresarea direct ctre cititor; fraze ritmate: Acesta-i vestitul Ochil, frate
cu Orbil, din sat de la Chitil. ; De-ar ti omul ce-ar pi,/ Dinainte s-ar pzi. expresii
narative tipice: i odat, i atunci, n sfrit, i apoi, dup aceea. ntrebri i exclamri: neles-
ai?, Ptiu, drace!.

20. Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat,


apartinand lui Ioan Slavici.

Tema o reprezint dezumanizarea provocat de patima banului, prezentnd societatea


romneasc de la sfritul secolului al XIX-lea. Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvluie
procesul de parvenire a individului; prezint efectele dramatice ale inadaptrii; descoper
complexitatea sufletelor simple: hangii; printre strile analizate n nuvela psihologic se afl:
obsesia, frica, alienarea, erosul. Ioan Slavici este un portretist prin excelen. Ca prozator realist
nu insist asupra trsturilot fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gndire i de
comportament. Fizionomia personajelor i anumite particulariti ale acestora ilustreaz
trsturi ale ale personajelor, anumite conflicte sufleteti. Lic este un personaj malefic,
demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evolueaz, ci are o construcie liniar
(plat). Caracterizare direct fcut de narator Portretul fizic este detaliat i anticipeaz portretul
moral: om cam de 36 de ani, cu ochi mici i verzi, cu sprncene dese i mpreunate la mijloc.
Aceste trsturi sugereaz 7rutatea i demonismul personajului. nc de la intrarea n scen
Lic se comport ca un stpn peste oameni i locuri. Inteligent, fin cunosctor al psihologiei
umane, el se conduce dup un cod moral propriu, n afara legilor i a statului. Caracterizare
direct fcut de personaje: Ana simte c Lic este oarecum fioros i i previne soul c are
de a face cu un om ru i primejdios. Ghi i spune: tu nu eti om Lic, ci deavol.
Caracterizarea indirect rezult din faptele sale. Armele lui Lic sunt antajul i hoia. Are
plcerea de a ucide cu o satisfacie demonic. Sfritul lui are loc ntr-o noapte de Pati, n urma
tentaiei de a se refugia ntr-o biseric prsit. Acum nelege c este pedepsit pentru
frdelegile lui: M-a ajuns mnia lui Dumnezeu. Urmrit de Pintea, eroul se sinucide,
sfrmndu-i capul de trunchiul unui stejar.

21. Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, partinand lui Liviu
Rebreanu.
Pdurea spnzurailor, de Liviu Rebreanu 1. roman obiectiv, realist; 2. roman de
analiz psihologic (Garabet Ibrileanu); 3. roman psihologic al vrstei dorice (Nicolae
Manolescu); Personajul este lsat s-i expun gndurile, ns n limitele celui mai strict control.
Romanul este considerat de analiz psihologic, dar aparine vrstei romanului doric, deoarece
naratorul deine controlul asupra personajului. Tema: rzboiul i a intelectualului (Apostol
Bologa este un suflet torturat, o contiin tulburat prin incertitudini, reprezentnd omul
simplu, comun, fa n fa cu un mecanism absurd care este statul multinaional austro-ungar).
Structura compoziia: - cuprinde 4 cri, primele trei avnd 18 capitole, ultimul doar 8;
romanul este construit sferic, simetric, circular, ncepnd cu scena spnzurrii lui Svoboda i
sfrind cu cea a lui Bologa; - exist o unitate ntre cele patru cri, fiecare corespunznd unei
teme. n caietul su de creaie, autorul nota: 1. I Datoria (de osta n armata austro-ungar) 2.
II Datoria dincolo de hotare. Dragostea de neam. Ura lui moare i n locul ei se nate iubirea
pentru cei de un snge cu el. 3. III Iubirea pentru toi oamenii. Iubirea lui cuprinde pe tot ce e
om n lume. 4. IV Iubirea morii. Nicolae Creu, n Constructori ai romanului romnesc,
afirm c romanul este structurat n 4 pri, care ar corespunde actelor unei drame: 1 Klapka i
descoperirea omenescului 2 Mama i rdcinile de neam 3 Ilona i puterea iubirii 4 Eroul singur
n faa morii. - 2 planuri: unul exterior al rzboiul i unul interior, constnd n conflictul
sufletesc al lui Bologa. Rebreanu cultiv aceast structur circular i n celelalte romane. -
estura romanului: Incipitul (noaptea)- Romanul se deschide cu imaginea unui cer de toamn
cenuiu, simbol al doliului, al morii. Exist n roman premizele pentru identificarea unei
parabole a tragicului: un cer de toamn ca un clopot de sticl aburit, spnzurtoarea
sfidtoare, care amenina cu braul ei pe soldaii gropari, groapa apare ca o ran a pmntului,
lutul galben, lipicios. Toate aceste imagini artistice anticip drama uman care va fi dezvoltat
n prima parte. Prezentarea execuiei cehului Svoboda are un caracter de spectacol, de ritual,
care trebuia ndeplinit exemplar cu scopul de a ntimida pe eventualii dezertori. Spnzurarea lui
Svoboda este de la nceput pn la sfrit un ir de nclcri ale scenariului ideal: lipsete
scunelul, caporalul care ine loc de clu este pus s-i scoat tunica, condamnatul nu-i
exprim ultima dorin, doctorului i se cere s constate mai repede decesul, generalul renun
la discurs tragic. Finalul (dimineaa)- Moartea lui Bologa ...fu mpresurat de un val de iubire
izvort parc din rrunchii pmntului...Drept n fa lucea tainic luceafrul, vestind rsritul
soarelui.Apostol i potrivi singur treangul, cu ochii nsetai de lumina rsritului.

22. Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de G. Calinescu.

Tehnica caracterizarii personajului Otilia o reprezinta pluriperspectivismul


(caracterizarea din mai multe perspective). Otilia este fiica celei de-a doua soii a lui
Giurgiuveanu. Este o figur central a romanului, care te cucerete, dar te i revolt. Caracterul
ei se bazeaz pe elemente contradictorii: amestecul de inocen i maturitate; amestec de iubire
i de raiune; iubete pe Felix, dar se cstorete cu Pascalopol; inteligent, dar dispreuind
inteligena feminin. Caracterizare direct fcut de narator: Faa mslinie, nas mic, ochi
albatri; copilroas, dar n acelai timp, cu o stpnire desvrit de femeie.
Caracterizare direct fcut de ctre personaje prin tehnica reflectrii poliedrice (a
pluriperspectivismului): Felix o consider pe Otilia foarte frumoas, cult, talentat. Pascalopol
vede n ea aceleai caliti. Costache o crede nc un copil, spunndu-i fe-fetia mea. Aglae o
consider viclean i interesat de motenirea lui Costache.` Caracterizare direct
(autocaracterizare): eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau- dei faptele ei demonstreaz
contrariul. Caracterizare indirect realizata din din fapte: 1. e altruist, grijulie fa de cei
apropiai (nu vrea s stea n calea carierei lui Felix); 2. poart o masc, dincolo de care nu poate
s treac nimeni. De aceea, devine o enigm. 3. se comport ca un om liber, care nu ine cont
de nici o regul exterioar. din mediul n care locuiete personajul Camera Otiliei, cu varietatea
de lucruri din ea, reflect caracterul contradictoriu, amestecul de copilrie i feminitate, dar i
o oarecare instabilitate n comportament, trecnd cu uurin de la o stare la alta.

23. Exemplifica modalitatile de caracterizare a unui personaj feminin, prin referire la un roman
studiat (perioada de pana la al doilea razboi mondial).

Mara de Ioan slavici Romanul prezinta aspecte monografice ale targului romanesc din
Ardeal, de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cele doua personaje principale ale romanului sunt
Mara si Persida. Mara e un caracter, Persida un destin; prima inseamna stabilitate si forta,
cealalta devenire semnificativa si exemplara Magdalena Popescu. George calinescu Vede in
Mara tipul comun al femeii de peste munti si in genere al vaduvei aprige si intreprinzatoare,
la care apare proportia aceea de zgarcenie si de afectiune materna, de hotarare barbateasca si
de sentiment al slabiciunii femeiesti, iar nicolae Manolescu o considera prima femeie
capitalist din lit. Romana. Mara, precupeata de la Radna, domina intregul roman prin,
pregnanta trasaturilor si complexitate.Este energica, voluntara, optimista, abordand orice noua
situatie.Mara e asemenea arborului vietii, e viata insasi, patimasa, puternica, rea, lacoma,
generoasa, vorace si darnica; animata de tensiunile cele mai nobile; neiertatoare, aspra severa
si blanda. Toate aceste trasaturi ies la iveala prin intermediul caracterizarii indirecte din
vorbele, gesturile, faptele ei si, uneori, din gandurile eroinei. Portretul ei fizic, realizat la
inceputul romanului de catre autor, in mod direct, sugereaza masivitate muiere mare, spatoasa,
greoaie, si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant, Mara sta ziua toata sub satra, in dosul
mesei pline de poame si de turta dulce. Sufletul ei este dominat de doua pasiuni: copii si banii.
Simbolica pentru cele doua pasiuni este existenta celor trei ciorapi in care eroina isi pastreaza
economiile: unul pentru zile de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al
treilea pentru Trica.

24. Prezinta constructia subiectului unui roman de Marin Preda, prin referire la: actiune,
conflict, relatii temporale si spatiale.

Moromeii, de Marin Preda Roman de tip obiectiv Romanul ncepe n manier


realist, cu fixarea spaio-temporal a aciunii: cu civa ani naintea nceperii celui de-al doilea
rzboi mondial, ntr-un sat din cmpia Dunrii. Incipitul aduce n prim-plan problema timpului.
Se pare c timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici, fr conflicte mari.
Noutatea romanului const i n faptul c prezint o lume mai puin descris n proza
romneasc de pn la Marin Preda cmpia Dunrii. Conflictul principal este de natur tragic
i se d ntre om i istorie, istorie care i marcheaz n mod hotrtor destinul, dei omul are
iluzia c se poate sustrage ei. Familia lui Moromete este i ea mcinat de tot felul de conflicte
n aparen minore, dar care vor duce treptat la destrmarea ei i la schimbarea total a
personajului principal, Ilie Moromete, care-i pierde controlul asupra familiei sale. Starea
conflictual este permanent iar conflictele ce par relativ minore vor duce in cele din urma la
destramarea familiei. Exist conflicte ntre: Moromete i Catrina, deoarece aceasta vrea s-i fie
trecut casa pe nume, fapt promis de Moromete cnd acesta vnduse un pogon de pmnt din
zestrea soiei. Catrina l va prsi pe Ilie n volumul al doilea, n urma aflrii vetii c Moromete
le-a promis bieilor c dac se va ntoarce acas le va da lor totul. Femeia supus de la nceputul
vol. I se va transforma radical n cel de-al doilea volum. frai; chiar dispunerea membrilor
familiei la mas de la nceputul romanului arat rivalitile existente ntre copiii din prima
cstorie i cei din a doua cstorie a lui Moromete. Copiii din prima cstorie (Achim,
Paraschiv i Nil) stteau spre tind gata de plecare dac s-ar fi iscat vreo ceart. Cei fcui cu
Moromete stteau de partea cealalt lng mama lor, Catrina. Niculae i tatl su, care nu vrea
s-l trimit la coal. Ca filosofie a existenei, Niculae este un antimoromeian. Moromete se
rupe definitiv de fiul su n al doilea roman. Conflictul dintre el i Niculae simbolizeaz
conflictul dintre dou concepii despre ran. Niculae refuz orice dialog. El este n cutarea
unor valori care s-i ordoneze existena. tat i cei trei fii, care vor s mearg la ora s se
mbogeasc rapid. Intrarea ranilor mai nlesnii n circuitul comerului de cereale are nu
numai o importan economic, ci le modific n primul rnd atitudinea fa de pmnt. Ei
numai sunt ranii lui Rebreanu, apsai de acea obsesie a pmntului, teribil ca o fatalitate.
Centrul vieii economice rneti s-a deplasat de la posesia i exploatarea pmntului la
valorificarea produselor sale rneti. Relaia omului cu pmntul a fost desacralizat. F
comparaia cu Ion. ranii din Moromeii ncep s se deosebeasc ntre ei prin cu totul altceva
dect numrul strict al pogoanelor i anume prin faptul c unii au, iar alii nu au posibilitatea de
a cumpra sau de a vinde.

25. Comenteaza particularitatile de libaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de


versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand prozei pasoptiste.

Mezul iernei De Vasile Alecsandri In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar,


cumplit! Stelele par inghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe cmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scrtie sub picioare. Fumuri albe se ridica n vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos, Si pe ele se aseaza bolta cerului senina Unde luna isi
aprinde farul tainic de lumina. O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintii In nemarginitul
templu ard ca vecinice faclii. Muntii snt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivatul
patrunde, scotand note-ngrozitoare. Totul e n neclintire, fr viata, fr glas; Nici un sbor n
atmosfera, pe zapada - nici un pas; Dar ce vad?... In raza lunii o fantasma se arata... E un lup ce
se alunga dupa prada-i spaimntata! Publicate in 1868-1869, in revista Convorbiri literare,
Pastelurile lui Alecsandri reprezinta o opera de maturitate.Prin acest ciclu de poezii ale
senzorialitatii si a relatiei nemijlocite cu natura, Vasile Al. impune o noua specie in lit. romana.
Desi sunt publicate mai tarziu Pastelurile reflecta o trasatura a lit. pasoptiste, coexistenta
curentelor literare (clasicism, romantism), si o tema specifica acestei perioade, tema naturii.In
general , poeziile apartin clasicismului, prin viziunea asupra naturii, prin impersonalitate si
optimism cosmic, prin expresie si echilibru compozitional. Mezul iernei este un pastel
reprezentativ, datorita viziunii poetice clasiciste, a compozitiei (alternanta static-dinamic) si
prin faptul ca infatiseaza frumusetea iernii, anotimp evocat in mai multe creatii ale
ciclului.Iarna, Gerul, Viscolul, Bradul. Tema poeziei este natura incremenita sub inclestarea
gerului care compune tabloul fantastic al noptii de iarna.Atitudinea poetica este admiratia fata
de maretia cosmica, de linistea absoluta. Prima strofa din secventa statica este tabloul noptii de
iarna cu natura mineralizata de gerul atotputernic.Alterneaza imagini vizuale si auditive ale
paduri si campiei.Propozitiile exclamative dau plasticitate tabloului: In paduri trasnesc stejarii!
E un ger amar, cumplit!Verbele trasnesc, scartaie au valoare onomatopeica sugerand
incremenirea naturii.Epitetul dublu ger amar, cumplitare efect personificator. Epitetele
zapada cristalina, campii stralucitoare si metafora lan de diamanturi realizeaza imaginea
feerica a noptii de iarna in planul terestru. Aceasta imagine este dezvoltata in strofele a doua si
a treia, in tabloul grandios al naturii proiectate in plan cosmic. Tabloul naturii-templu este de o
frumusete solemna si se realizeaza prin imagini artistice ale elementului templului: coloane,
faclii, altare, orga.Procesul de abstractizare se produce la nivelul figurilor de stil prin trecerea
de la comparatie fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios!Ca inaltele coloane unui templu
maiestos la epitet O! tablou maret, fantastic !... pana la metafora nemarginitul templu
Feeria noptii de iarna, grandiosul, sublimul, fantasticul, se realizeaza cu ajutorul epitetelor si al
personificarilor: luna isi aprinde farul tainic de lumina, crivatul patrunde scotand noten-
grozitoare Tabloul nocturn, misterul noptii, motivul lunii si utilizarea hiperbolei sunt elemente
romantice. Propozitia interogativa Doar ce vad? introdusa prin conjunctie adversativaimpune
perspectiva subiectiva si aduce elementul dinamic, imaginea lupului si a prazii sale, chiar daca
si aceasta poarta sugestia mortii.

26. Prezinta elemente ale imaginarului poetic romantic, identificate intr-un text studiat,
apartinand lui Mihai Eminescu.

Romantismul este o micare artistic i filozofic aprut n ultimele decenii ale


secolului XVIII n Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o micare contra
raionalismului care marcase perioada neoclasic, ce se va pierde la apariia spiritului romantic.
Iniial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai trziu forma unei micri.
Autorii romantici au scris din ce n ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama
uman, iubirea tragic, ideile utopice. Dac secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate i
raiune, nceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoie i de eul interior.
Cultiv: subiectivismul, originalitatea; dezvolt poetica imaginaiei i a visului; cultivarea
sentimentului i a fanteziei creatoare; confesiunea; evadarea din realitatea imediat; cadrul
preferat: peisajul nocturn; teme predilecte: natura, iubirea, condiia omului de geniu; ironia i
antiteza. Poemul romantic Luceafarul de Mihai Eminescu este o alegorie pe tema geniului, dar
si o meditatie asupra conditiei umane duale ( omul supus unui destin pe care tinde sa-l
depaseasca). Tema poemului este romantica: problematica geniului in raport cu lumea, iubirea
si cunoasterea. IMAGINARUL POETIC.Este de factura romantica, avand la baza numeroase
motive de sorginte romantica.Fata de imparat este vazuta in miscare abia perceptibila, pentru
ca totul se petrece in planul visului, Fata contempla Luceafarul de la fereastra castelului.La
randu-i Luceafarul, privind spre umbra negrului castel o indrageste pe fata si se lasa coplesit
de dor.Semnificatia alegorica este ca fata pamanteana aspira spre absolut, iar spiritul superior
simpte nevoia compensatorie a materialitatii.Pe de alta parte , iubirea fetei are un accent de
cotidian, conferit de constructia Il vede azi, Il vede maniAstfel dorinta-i gata.In antiteza,
iubirea Luceafarului are nevoia de un lung proces de cristalizare El iar privind de saptamani ii
cade draga fata Cadrul este intunecat, nocturn specific romantic, favorabil visului.Motivul
zburatorului apare alaturi de cel al oglinzii: Si pas cu pas in urma ei/Aluneca-n odaie. Ca si
in Floare albastra sau in Dorinta, atractia indragostitilor unul pentru cellalt este sugerata mai
intai de o chemare, menita sa scoata in evidenta dorul si puterea sentimentului.La chemarea
fetei: O dulce-al noptii mele domn,/De ce nu vii tu? Vina !, Luceafarul se smulge din sfera
sa, spre a se intrupa prima oaradin cer si mare, asemenea lui Neptun, ca un tanar voievod ,
totodata un mort frumos cu ochii vii. In aceasta ipoztaza angelica, Luceafarul are o frumusete
construita dupa cananoane romantice: par de aur moale, umerele goale, umbra fetei
stravezii. In contrast cu paloarea fetei sunt ochii, care ilustreaza prin scanteire viata
interioara.Stralucirea lor este perceuta de fata ca semn al mortii: Lucesti fara de viata...Si ochiul
tau ma ingheata.` Ea intelege incandescenta din ochii Luceafarului ca semn al glacialitatii si
refuza sa-l urmeze. Dragostea lor semnifica atractia contrariilor.Luceafarul formuleaza
sintetizator diferenta care-i separa: eu sunt muritor /Si tu esti muritoare, dar din iubire, accepta
supremul sacrificiu cerut de fata, prin aceasta afirmandu-si superioritatea fata de ea.

27. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai
Eminescu (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii
de opozitie, si de simetrie, elemente de recurenta).

Poemul Luceafrul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu.


Poemul se desfaoar pe un vag fir epic ntr-o suit de metafore si simboluri prin care se
sugereaz idei filosofice. Este deci n egal msur un poem de dragoste si un poem filosofic.
Titlul Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului omului de geniu in
lume. Criticii literari vd n Luceafrul o cheie de bolt a universului poetic eminescian.
ntlnim toate marile teme, motive ale creaiei marelui poet: geniul, dragostea, natura, demonul,
titanul, filozofia, cadrul nopturn, elementul neptunic. Luceafrul rmne un model de depire
al gndirii mitice prin gndire filozofic. Incipitul poemului Luceafarul se afla sub semnul
basmului,Timpul este mitic: A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata.Cadrul abstract este
umanizat.Portretul fetei de imparat, realizat prin superlativul absolut de factura populara o prea
frumoasa fata, scoate in evidenta o autentica unicitate terestra.Fata de imparat reprezinta
pamantul insusi, iar comparatiile: Cum e fecioara intre sfinti si luna intre stele propun o
posibila dualitate: puritate, predispozitie spre inaltimile astrale.

28. Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee


artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat apartinand lui Mihai Eminescu.

Afara-i toamna De Mihai Eminescu Afara-i toamna, frunza 'mprastiata, Iar vantul
svirle 'n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr'un cias gandesti la
viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata; Dar
si mai bine-i, cand afara-i sloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din
jet de ganduri, Visez la basmul vechiu al zinei Dochii, In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat'aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri... Iar mani subtiri si reci
mi-acoper ochii. Apariie: 1 oct. 1879, Convorbiri literare Tema: iubirea i natura. Elemente
de versificaie: Sonetul = 2 catrene i dou terine = 14 versuri; Eminescu adopt structura
sonetului italian; - rima mbriat n catrene, rima n terine, feminin (cdc/dcd); - ritmul
iambic; - msura metric de 11 silabe (endecasilebul); Imaginarul poetic este unul romantic,
creat prin: cultivarea subiectivismului: eul liric apare n dou ipostaze: a) impersonal, n
catrene, realizat prin intermediul pron. pers. de pers. a IIa: tu, i vb. la pers. a II-a: citeti,
gndeti; b) individualizat, n terine, exprimat prin pron. pers. i vb. la pers. I: eu m uit,
visez. dezvolt poetica imaginaiei i a visului; motivul reveriei; teme predilecte: iubirea i
natura. Procedee artistice: - observm prezena epitetelor, care surprind trsturi definitorii ale
celor dou universuri create (cel interior iubirea, cel exterior natura): frunza mprtiat,
grele picuri, roase plicuri, dulci nimicuri, basmul vechi, moale pas, mini subiri i
reci; - predomin imagini vizuale, poetul folosete lexeme populare: zvrle, picuri, zloat,
nime-; n strofa a III- a identificm metafora ceaa care simbolizeaz intrarea ntr-un spaiu
nedefinit, de poveste; senzaia aceasta este amplificat de epizeuxis: n juru-mi ceaa crete
rnduri-rnduri. Trezirea la realitate se face n urma apariiei feminine sugerat prin fonirea
unei rochii i pasul moale.

29. Prezinta teme si/sau motive romantice, apeland la doua dintre poeziile studiate la clasa.

Romantismul este o micare artistic i filozofic aprut n ultimele decenii ale


secolului XVIII n Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o micare contra
raionalismului care marcase perioada neoclasic, ce se va pierde la apariia spiritului romantic.
Iniial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai trziu forma unei micri.
Autorii romantici au scris din ce n ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama
uman, iubirea tragic, ideile utopice. Dac secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate i
raiune, nceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoie i de eul interior.
Cultiv: subiectivismul, originalitatea; dezvolt poetica imaginaiei i a visului; cultivarea
sentimentului i a fanteziei creatoare; confesiunea; evadarea din realitatea imediat; cadrul
preferat: peisajul nocturn; teme predilecte: natura, iubirea, condiia omului de geniu; ironia i
antiteza. Raportandu-ne la creatia eminesciana, la temele si motivele ei, vom putea spune ca
autorul armonizeaza atat teme, motive, elemente de imaginar poetic, atitudini romantice,
procedee artistice cultivate de scriitor, cat si simbolurile eternitatii/mortii si ale
temporalitatii/vietii. Una dintre motivele ce apare cu predilectie in creatia eminesciana o
reprezinta geniul, geniul in raportul sau cu societate, iubirea, raport care se dovedeste
intotdeauna a fi incompatibil. Concretizand lucrurile la nivel te opera, motivul central al
poemului Luceafarul si Scrisoarea I il constituie geniul.Daca in poemul Luceafarul geniul este
pus in fata unei incompatibilitati si anume iu
birea; in Scrisoarea I geniul este vazut de autor intr-o atitudinea romantica, ca o capacitate
creatoare in raportul ironiei romantice fata de conditia materiala.

30. Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului,


prin referire la o poezie studiata.

Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure.Poetul simbolist nu este


interesat nici de poezia naturii in sine, nici de poezia sociala, nici de poezia de idei. Obiectul
poeziei simboliste il constituie sttarile sufletesti nelamurite, confuze ,care, neputand fi
formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei Sugestia este folosita drept cale de exprimare
a corespondentelor a legaturilor ascunse dintre lucruri prin cultivarea senzatiilor coloristice,
muzicale, olfactive,, uneorii in imagini complexe sinestezii. Inclinatia catre stari sufletesti
nedefinite, predispozitia pentru reverie, visare reprezinta alte trasaturi ale poeziei moderniste.
Poezia Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, definindu-l in totalitate. Textul
poetic se inscrie in lirica simbolista prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica
si dramatismul trairii eului liric.Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabileste
intre materie si spirit.Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei, totul putand fi
dedus din descrierea cadrului. Titlul poeziei este simbolul plumb ,care sugereaza apasarea,
angoasa, greutatea sufocanta, cenusiul existential, universul monoton, inchiderea definitiva a
spatiului existential, fara solutii de iesire. Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o
societate artificiala,lipsita de aspiratii Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a
simbolului si a corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen, poezia
Plumb se incadreaza in estetica simbolista.

31. Explica rolul elementelor de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui George
Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, secvente poetice, relatii de opozitie
si de simetrie, elemente de recurenta motiv poetic, laitmotiv.

Plumb - Apare n vol. Plumb (1916). Este un monolog, o confesiune liric; poetul
nu ne vorbete n mod direct despre tema morii, dar ne sugereaz aceast idee prin anumite
detalii ale decorului. Poezia d impresia de monotonie, de repetiie, dar poetul reuete s
contureze tema ei prin jocul de imagini plastice i auditive. Cuvntul-cheie al poeziei este
plumbul, care apare i n titlu, el este un simbol neconvenional, plurivalent sau plurivoc(cu mai
multe sensuri). Plumbul este un metal greu de culoare cenuie, dobndind anumite semnificaii
n text: apsare sufleteasc, greutate, solitudine, moarte sufleteasc, mpietrire, izolare de
ceilali prin lipsa de comunicare. La nivelul lexical- semantic, identificm prezena unui registru
funerar, sugerat prin motivele: sicriele, flori, cavou, funerar vestmnt, coroanele, plumb, mort.
Toate aceste elemente ale universului funerar sunt nsoite un determinant substantivul plumb
(laitmotiv). Senzaia final este de asfixiere a realului. Motivul cavoului sugereaz un spaiu
nchis al izolrii, putnd semnifica lumea meschin n care lipsete comunicarea real. Relaii
de simetrie La nivel sintactic, identificm folosirea paralelismului sintactic (figur de
construcie, constnd n repetarea unor structuri sintactice asemntoare sau identice), prin care
se face o coresponden ntre lumea exterioar i lumea poetului: Dormeau adnc/dormea ntors
Sicriele de plumb/amor de plumb Stam singur n cavou/stam singur lng mort Era vnt/era frig
32. Expune specificul raportului autor eu liric, prin referire la un text poetic apartinand
directiei moderniste.

Psalmii arghezieni Autor persoana real care produce o oper. Nu trebuie


confundat autorul, persoana real care semneaz cartea, cu eul liric sau poetic. n poezie,
reflexul autorului este eul liric, voce delegat s exprime stri, sentimente imaginate de autor.
Unii teoreticieni fac o distincie ntre autorul concret i autorul abstract. Autorul concret (real)
este creatorul real al unei opere literare, el este o personalitate istoric i biografic, se situeaz
n lumea real unde duce o via autonom. Compunnd o oper literar, autorul concret
produce o proiecie literar despre sine nsui, adic un al doilea eu, un autor abstract. El este
creatorul unei opere literare. n timp ce autorul concret duce o via extraliterar, autorul
abstract este inclus n opera literar. Eul liric sau poetic individualitate creatoare, care nu
trebuie confundat cu persoana real, biografic a autorului (eul biografic, empiric sau
pragmatic). Este o voce, o masc, o ipostaz a autorului. Rimbaud afirma n acest sens: eu este
altul, separnd eul poetic de cel biografic, cel de-al doilea fiind izvorul celui dinti. Mtile
eului liric: o ale eului romantic: demonul, rzvrtitul, titanul, geniul, tribunul (poeta vatespoetul
profet); o ale eului simbolist: inadaptatul; o ale eului modern: omul obinuit, mscriciul. A
scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt n Cuvinte potrivite(1927). Eul liric are o legtur real cu
autorul deoarece crearea psalmilor a avut ca surse de inspiraie: cei 151 de psalmi din Psaltire;
cei 4-5 ani de via monahal de la Cernica, timp n care lecturile religioase i-au pus amprenta
asupra lexicului poetului. Eul liric reuete s depeasc elementul biografic, deoarece n
glasul psalmistului ne identificm i noi, cititorii, adeseori oscilnd ntre credin i tgad.
Tema psalmilor o reprezint condiia uman raportat la condiia divin. Cele dou motive
centrale ale Psalmilor sunt: Divinitatea i Psalmistul. Ipostazele n care apare psalmistul: -
rzvrtit, tlhar: Tlhar de ceruri mi fcui solia/S-i jefuiesc cu vulturii tria.; Cercasem eu
cu arcul meu/ S te dobor pe Tine ,Dumnezeu. - Om prsit de protecia divin: Copac pribeag
uitat n cmpie/Cu fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n ndrjire. - Revoltat: De cnd s-a
ntocmit Sfnta Scriptur,/Tu n-ai mai pus piciorun bttur. - Pelerin spiritual: Mi-aleg
poteca strmt ca s trec/Ducnd n crc muntele ntreg. - Protejat al Divinitii: i s nu se
tie c m dezmierdai/i c-n mine nsui Tu vei fi trit. Psalmistul oscileaz ntre evlavie i
revolt, ntre credin i tgad: Te caut mut, te-nchipui, te gndesc... - credin Cercasem
eu cu arcul eu/ S te rstorn pe Tine, Dumnezeu - tgad [Te drmuiesc n zgomot i-n
tcere...] Tema este cutarea absolutului. Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat
Divinitii, fiind format din patru catrene. Dumnezeu apare n ipostaza de oim i de vnat, pe
care psalmistul l caut n zgomot i-n tcere. Este prelucrat aici motivul vntorii. Dilema
interioar a psalmistului este sugerat prin interogaiile: S te ucid? Sau s-ngenunchi a cere?
El ezit ntre dorina de a distruge orice mit sau form de idealitate i ngenuncherea n faa
Stpnului ceresc. Strofa a doua descrie pendularea psalmistului ntre credin i ntre tgad.
n ultima strof, suferina poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-i o ncletare cu
Dumnezeu din care s ias biruitor, ci doar pentru a-l pipi. Exasperarea sa atinge apogeul n
ultimul vers, cnd exclam: Vreau s te pipi i s urlu este. Dorina celui care caut este de
a gsi ceva care s i certifice clar existena Divinitii.

33. Evidentiaza elementele de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Lucian
Blaga (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de
opozitie si de simetrie, elemente de recurenta motiv, laitmotiv).

Paradis n destrmare, de Lucian Blaga Apare n vol. Lauda somnului(1929).


Poezia are tente expresioniste prin cultivarea unui sentiment de dezndejde i prin strigtul
disperat al omului modern care se simte prins ntr-o lume din care lipsesc semnele sacrului.
Titlul este o metafor care exprim ideea unei lumi desacralizate; totodat, identificm un
oximoron, substantivul paradis sugereaz ordinea, perfeciunea, armonia, n timp ce lexemul
destrmare arat ideea de pierdere a dimensiunii sacre. Titlul poemului surprinde o lume aflat
ntr-o stare de desacralizare dup cderea paradisiac. Dumnezeu este absent nu pentru c s-ar
fi retras din lume, ci deoarece omul nu mai poate percepe semnele divinului. Sentimentul
dominanat este cel de tristee i de nostalgie. Omul a pierdut paradisul pentru c s-a comportat
uman, are nostalgia paradisului pstrnd amintirea lui, deoarece a gustat din fericirea aceea.
Poemul amintete de cuvintele filosofului german Heidegger: sein zum Tode ( alunecarea spre
moarte). Poezia se structureaz n jurul a dou motive poetice: sacrul i profanul. Sacrul este
punctat prin cuvintele: portarul naripat, serafimi, arhangheli, porumbelul Sf. Duh,
ngerii, apa vie. Profanul i subordoneaz lexeme precum cotor de spad, nvins, prul
nins, pluguri de lemn, pianjeni, vor putrezi. Personajele biblice (care aparin sacrului)
apar n ipostaze neadecvate, profane: o portarul naripat heruvimii - ine n mn un cotor de
spad, artnd inutilitatea propriei existene; o serafimii au prul nins, ei fiind atini de trecerea
timpului; o arhanghelii ar cu pluguri de lemn i i simt aripile grele, imagine ce sugereaz
coborrea n profan i nu zborul sau ascensiunea; o porumbelul Sf. Duh devine un mesager al
sfritului i nu un sol al pcii. Misiunea lui este de a sugera marea noapte n care intr spiritul
uman. o ngerii se comport uman, fiind atini de frig i de somn. o Apa vie este un simbol al
cunoaterii profunde, dar ea este umplut de pianjeni sugernd ideea c adevrurile se refuz
lumii moderne.

34. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi.

Poezia Testament de tudor Archezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine,
in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul, truda creatorului.Pe
de alta parte, creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine, cat si a tehnicii poetice.Un alt
argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana,
prin aceasta creatie, estetica uratului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii
aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului. Valorificarea diferitelor straturi
lexicale in asocieri surprinzatoare, strofele inegale ca numar de versuri, metrica si ritmul
variabile, sunt tot atatea argumente in favoarea modernitatii poeziei. Poezia Testament de tudor
Archezi este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice, cu elemente
traditionaliste si moderniste.

35. Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu.

Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice: Cele dou personaje aparin unor lumi
diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona Enigel regnului uman. Poezia este o
demonstraie a ideii c nu este posibil nuntirea unor lumi diferite i cu aspiraii variate. Poetul
i alege personajele aparinnd unor regnuri diferite pentru a sugera imposibilitatea dragostei
lor i totodat antiteza dintre cele dou lumi.Astfel se concretizeaza antiteza celor doua regnuri
vegetal reprezentat de Riga si cel animal avando ca exponent pe Lapona Enigel. Prin urmare
poezia apartine modernismului/ermetismului barbian, prin conceptie si limbaj incifrat,
accesibila cititorilor initiati.

36. Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat.

Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat Traditionalismul, este o ideologie cultural literara,
caracterizat printr-un ansamblu de idei, credinte, conceptii prin care se promoveaza traditia si
ideea de specific national. Aceasta ideologie isi are punctul de pornire in anul 1840 la revista
"Dacia Literara" unde prin articolul "Introductie" unde Mihail Koglaniceanu impunea conceptul
de specific prin cele trei surse de inspiratie al operelor literare: * Istoria Nationala * Folclorul
romanesc * Natura La inceputul secolului XX se vor impune in literature doua ideologii diferite
ca denumire, dar subordnate traditionalismului: - Semanatorismul (Garabet Ibraileanu) -
Poporanismul (Nicolae Iorga) Aceste ideologii insa au exagerat ideea de traditie de autohton,
idealizand de multe ori realitatea. In genere opera literara care se subordoneaza acestei ideologii
refelcta in mod totalitar numai aspecte autohtone, obunandu-se astfel inovatiilor sau
imprumuturilor de valori din literature moderna. Scriitorii apartinand acestei ideologii pastreaza
un atasament exagerat pentru trecut. O forma mult mai nuantata a traditionalismului este
"Gandirismul" aparut in revista "Gandirea" in 1921 la Cluj condusa de Cezar Petrescu o Ion
Pilat este un scriitor aparinnd perioadei tradiionalismului interbelic. Principalul su volum
de poezii este cel din 1923, Pe Arge n sus, din care face parte i textul Aci sosi pe vremuri. o
Tematica este una tradiional, cea a trecerii ireversibile a timpului fugit irreparabile tempus i
cealalt este fortuna labilis (soart schimbtoare). Poezia vorbete despre dou poveti de
iubire, care sunt supuse aceleiai legi universale a trecerii implacabile a timpului. o Titlul
conine un adverb de loc (aci) i o locuiune adverbial de timp (pe vremuri). Spaiul i timpul
nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce ntr-o atmosfer trecut, fcnd legtura
ntre timpul prezent (obiectiv) i timpul amintirii (subiectiv). Adverbul de loc apare ntr-o form
popular. o Scriitorul continu tradiia lui Vasile Alecsandri prin practicarea unui pastel evoluat,
psihologic. Pastelul la Ion Pillat este doar un pretext pentru meditaia poetului asupra
efemeritii existenei umane. o La nivel prozodic, poezia respect canoanele clasice, fiind
organizat n 19 distihuri i un monovers final; rima mperecheat; msura metric de 13-14
silabe; o cultivarea universului rural: berlin, lanuri de secar, crinolina, cmpia, berzele; o
tonul elegiac (trist); o Se remarc predilecia pentru simbol, clopotul este un motiv sacru,
sunetul su amintind de fragilitatea existenei umane i de trecerea timpului.

37. Ilustreaza caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), cu


exemple apartinand neomodernismului.

Neomodernismul (al doilea modernism) se refer la generaia scriitorilor


aizeciti. Liderul poetic al aizecitilor este Nichita Stnescu (1933-1983). Neomodernismul
nu reprezint o evoluie a poeziei ci o ntrziere cu treizeci de ani fa de experienele
Occidentului. n momentul apariiei poeziei lui Nichita Stnescu, nicieri n lume nu se mai
scria poezie metaforic de tip modernist. Caracteristici ale poeziei aizeciste: o poeii trebuie s
se ntoarc la izvoarele modernitii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi); o
cultivarea unui limbaj ambiguu; o se cultiv metafore subtile; o apar imagini insolite; o ironia;
o reflecia filosofic. Ctre Galateea 1965 vol. Dreptul la timp o poezia valorific un mit al
Antichitii (GalateeaPygmalion se ndrgostete de propria oper, o sculptur, Galateea,
rugndu-i pe zei s-o nsufleeasc). o Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea i creaia),
legtura dintre artist i creaia sa. Astfel, poezia devine a art poetic. o Eul liric subliniaz, prin
sugestie, ideea c nu cunoate doar atributele celei creia i se adreseaz, ci i btaia inimii pe
care urmeaz s-o auzi, sfritul cuvntului a crui prim silab tocmai o spui. Poetul folosete
enumeraii ample, pentru a-i exprima sentimentul de iubire :toate timpurile, toate micrile,
toate parfumurile.... Personificarea genunchiul pietrelor sugereaz nsufleirea operei de art.
o Orizontul cunoaterii e definit prin noiuni abstracte, care sunt i metafore: dup-amiaza,
dup-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaz cuvinte noi. o Natura, universul sunt
nsufleite. Copacii devinumbre de lemn ale vinelor tale, rurile devin mictoare umbre ale
sngelui tu, iar pietrele rmn umbre de piatr ale genunchiului meu. Primele dou metafore
personificatoare exprim vitalitatea sculpturii, iar ultima arat suferina, umilina, jertfa,
rugciunea (i m rog de tine, nate-m). Natura apare ca nsufleit de oper i nu invers,
rsturnndu-se conceptul tradiional de mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei),
ci lumea este o copie a artei. Adverbele de loc departe i aproape sugereaz limitele
cunoaterii de tip raional, care nu poate s ptrund n esena tainelor lumii. Poetul realizeaz
c numai cu ajutorul raiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoaterea
poetic. o De ce creaia este implorat s dea natere creatorului ? Este creat o ambiguitate.
Creatorul i creaia se nasc i se susin reciproc. Creaia este aceea care nvenicete numele
autorului i l face s treac dincolo de timp, iar artistul este cel care d via operei prin
imaginaia i sensibilitatea sa.

38. Comenteaza elementele de limbaj si de expresivitate, dintr-un text poetic apartinand lui
Nichita Stanescu.

Limbaj i expresivitate nseamn: caracteristicile limbajului poetic (expresivitate,


ambiguitate, sugestie); procedee artistice/figuri de stil (figuri de sunet, figuri semantice, figuri
sintactice); elemente de versificaie. Ctre Galateea 1965 vol. Dreptul la timp, de Nichita
Stnescu Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea i creaia), legtura dintre artist i creaia
sa. Astfel, poezia devine a art poetic. Poetul folosete enumeraii ample, pentru a-i exprima
sentimentul de iubire: toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile.... Personificarea
genunchiul pietrelor sugereaz nsufleirea operei de art. Eul liric apare n ipostaza unui
Demiurg n fraza tiu/ tot ce e mai departe de tine. Orizontul cunoaterii e definit prin noiuni
abstracte, care sunt i metafore: dup- amiaza, dup-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul
creeaz cuvinte noi. Natura, universul sunt nsufleite. Copacii devin umbre de lemn ale vinelor
tale, rurile devin mictoare umbre ale sngelui tu, iar pietrele rmn umbre de piatr ale
genunchiului meu. Primele dou metafore personificatoare exprim vitalitatea sculpturii, iar
ultima arat suferina, umilina, jertfa, rugciunea (i m rog de tine, natem). Natura apare
ca nsufleit de oper i nu invers, rsturnndu-se conceptul tradiional de mimesis: arta este o
copie a lumii (o copie a copiei). Adverbele de loc departe i aproape sugereaz limitele
cunoterii de tip raional, care nu poate s ptrund n esena tainelor lumii. Poetul realizeaz
c numai cu ajutorul raiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoaterea
poetic. Exist o anumit tensiune interioar care crete n poem. Verbul la forma imperativ
nate-m este un refren al poeziei (laitmotiv). El constituie totodat punctul culminant al
dialogului artistului cu Galateea. De ce creaia este implorat s dea natere creatorului
?Deoarece creatorul i creaia se nasc i se susin reciproc. Creaia este aceea care nvenicete
numele autorului i l face s treac dincolo de timp, iar artistul este cel care d via operei prin
imaginaia i sensibilitatea sa. Poezia este o invocaie ctre Galateea. Galateea este iubita, dar
i creaia. Versuri albe, inegale ca lungime . Ritmul interior. Poetul folosete ingambamentul.

39. Ilustreaza conceptul operational lirism subiectiv, prin referire la doua poezii studiate,
apartinand romantismului, simbolismului, modernismului sau neomodernismului.

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor
poetice ale literaturii romne din perioada interbelic. Poezia este aezat n fruntea primului
su volum, Poemele luminii(1919), i are rol de program (manifest literar), realizat ns cu
mijloace poetice. Tema poeziei o reprezint atitudinea poetic n faa marilor taine ale
Universului: cunoaterea lumii n planul creaiei poetice este posibil numai prin iubire. Fiind
o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n
mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii (mrci lexico-gramaticale prin
care se evideneaz eul liric): pronumele personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la
persoana I, verbele de present, persoana I singular, alternnd spre difereniere cu persoana a III-
a; topica afectiv/cezura. Plumb de George Bacovia. Textul este structurat in doua catrene
construite pe baza lexemului plumb, care este reluat in 6 din cele 8 versuri ale poeziei.Cele doua
strofe/secvente poetice corespund celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara,
obiectiva simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de
sentimentul iubirii a carui invocare se face cu disperare, fiind si el conditionat de natura
mediului. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii: persoana
intai a verbelor stam, am inceput,, persoana I a adjectivului posesiv amorul meu.

40. Exemplifica trasaturile speciei dramatice comedia, prin referire la o opera studiata.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale Comedia specie a genului dramatic, in proza


sau in versuri care provoaca rasul (este menita sa-I inveseleasca pe spectatori) prin surprinderea
moravurilor sociale, a unor tipuri umae sau a unor situatii neasteptate, avand un final fericit si,
deseori, un rol moralizator.Conflictul comic presupune contrastul dintre aparenta si esenta,
dintre pretentii si realitate.Personajele comediei sunt inferioare in privinta insusirilor morale, a
capacitatilor intelectuale sau a statutului social. Caracteristici: o strnete rsul; o Exist diferite
situaii comice, diferite greeli de exprimare care produc rsul. n acest sens, Caragiale folosete
procedee specifice teatrului clasic, fcnd apel la ncurctur (determinat de pierderea
banului), la coinciden (Dandanache utilizeaz acelai instrument de antaj ca acela la care
recurge Caavencu), la quiproquo (nlocuirea lui Caavencu, n final, cu Agami Dandanache).
o conflict derizoriu (nesemnificativ); o Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de
Tiptescu lui Zoe. Scrisoarea este un adevrat personaj, care trece din mn n mn, genernd
i ntreinnd intriga, contribuind la meninerea tensiunii dramatice. o Prin dispariiile repetate
i eforturile personajelor de a o recupera, ea se transform ntr-o important surs a comicului.
o personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avnd defecte morale care sunt
satirizate; o Tipurile de personaje reflect anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe femeia
adulterin; Trahanache soul ncornorat; Pristanda poliaiul slugarnic; Caavencu
demagogul etc. o conflict ntre aparen i esen; o Personajele vor s par altceva dect sunt.
Observarea discrepanei ntre aparen i esen produce efecte comice. o deznodmnt vesel;
o Nae Caavencu este pus ca s conduc manifestaia n cinstea lui Agami Dandanache, iar
personajele, care mai nainte au fost n conflict, acum se mpac, refnd pacea. Piesa se ncheie
ntr-o not comic, prin vorbele lui Pristanda, nu inofensive: Curat constituional. o stil
parodic. o Caragiale i iubete personajele, dar nu le iart acele defecte care le face ridicole.

41. Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata.

O scrisoare pierdut, de I.L. Caragiale Comicul categorie estetic, ce desemneaz


un fenomen care strnete rsul i care nu perecliteaz existena celor implicai. Comicul
provine dintr-o neconcordan ntre aparen i esen, ntre adevr i minciun, ntre scop i
mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul. Tipuri de comic :
de situaie, de limbaj, de nume, de caracter. Comicul de limbaj este provocat de: o prezena
numeroaselor greeli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lips
de instrucie: famelie, renumeraie, andrisant, plebicist (familie, remuneraie, adresant,
plebiscit). o nclcarea regulilor gramaticale i a logicii o contradicia n termeni: Dup lupte
seculare care au durat aproape 30 de ani. o asociaii incompatibile: Industria romn e
admirabil, e sublim, dar lipsete cu desvrire. o nonsensul: ... ori s se revizuiasc,
primesc ! dar s nu se schimbe nimica... o ticuri verbale: o Ghi Pristanda: curat murdar, curat
constituional; o Trahanache: avei puintic rbdare; Comicul de situaie rezult din fapte
neprevzute i din prezena unor grupuri insolite: o triunghiul conjugal: Zoe-Tiptescu-
Trahanache; o cuplul Farfuridi- Brnzovenescu; o ncurctura (pierderea scrisorii); o evoluia
invers (Caavencu); o quiproquo-ul (nlocuirea lui Caavencu prin Dandanache); o orice scen
n care apar efecte comice;

42. Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata.

Drama este o pies de teatru cu un coninut grav, tratat uneori ntr-o manier comic,
ceea ce permite amestecul celor dou categorii fundamentale ale genului dramatic: comicul i
tragicul. Drama este o specie modern a genului dramatic, rezultat al unei mai mari liberti de
creaie. n dram se regsesc mai multe curente literare printre care i romantismul.
Romantismul este un curent literar aprut n prima jumtate a secolului al XIX-lea, n Anglia,
Germania i Frana. Piesa Rzvan i Vidra este o dram romantinc care urmrete destinul
lui Rzvan, evolund de la condiia sa de igan liber la aceea de domnitor al Moldovei. n aceast
pies ntlnim mai multe trsturi ale romantismului cum ar fi evaziunea n trecut, istorie sau
tradiie, Bogdan Petriceicu Hasdeu pornind de la cronica lui Miron Costin i de la un studiu
istoric consacrat lui Rzvan de Nicolae Blcescu. ntlnim motivul destinului care amintete de
tragedia greac antic: Tu! Da, tu eti o unealt a puterii fr nume,/ Care ese nevzut toate
lucrurile-n lume, / Astfel c-ades muritorul, bun ca blndul mieluel / Face rele peste, fr s-o
tie singur el!. La nivel artistic predomin antiteza, procedeu specific romantismului, antitez
pe care o putem observa foarte bine ntre Rzvan i Zbierea, personaje care n final i gsesc
sfritul mpreun datorit aceluiai motiv: dorina de putere i lcomia: Nu-mi ziceai tu, oare,
Vidro, s fiu ntocmai ca Sbierea? / Eu cu cinstea i mndria, el cu prada i averea! / Dar ce-i
mai trebui acuma mii de galbeni n grmezi? Ce-mi folosete domnia?... Pe-amndoi aci ne
vezi / Praf, pulbere i cenu! ... Nebuni, ce din lcomie, / El pentr-o biat lescaie, eu pentr-un
ceas de mndrie. Mai ntlnim deasemenea i comparaia romantic O fapt ct de frumoas,
ca o floare cu otrav, / Tinuiete cteodat pieirea cea mai grozav!... Este ntlnit i umorul
popular: Bre! Ce de mai boierime! Doi jupni -o jupneas! / Parc-i la curtea domneasc! /
O aduntur aleas!, proverbul popular: Fie pine ct de rea, / Tot mai dulce mi se pare, cnd
o tiu din ara mea, dar i versuri cu valoare de pamflet social: Astfel i boierul sta e painjinul
stul, / Gata s-i mai dreag cursa, tot strignd c nu-i destul! i versuri de factur popular:
Moartea-i mireas/ Normntu-i cas, / Viermii sunt nai, / Hai la vrjmai!... n aceast pies
apare i motivul romantic al visului prevestitor: Visul meu!... Grozavul vis!... / i de ce eu stau
aicim cnd Rzvan nfrunt focul?... / Dai-mi arm! Lng dnsul, n primejdie mi-e locul....
Alturi de acest motiv l ntlnim i pe acela al sorii schimbtoare: Necrund nimica-n lume,
netiind nimica sfnt, / Uitam c viaa-i o punte dintre leagn i mormnt!. La nivelul
personajelor ntlnim eroi romantici, eroi excepionali n situaii excepionale: Rzvan este
dominat de trsturi puternice de caracter. Ca erou romantic el este structurat contradictoriu:
nzestrat cu caliti de excepie, de care este contient, dar neputiincios n afirmarea lor, pentru
c drama Rzvan i Vidra este, n primul rnd, dup cum spunea G. Clinescu, drama
individului apsat de prejudecata public: Eu, igan! Eu...o, Jupne! / Dect, vai, dect amar,
/ Mai dulce-i spnzurtoarea / Nu mai atept n zadar! Comportamentul i faptele sale arat
nsuiri alese: tiutor de carte: Dintre mii de ignime, tiut-am s-nv scrisoare / srbeasc i
romneasc, nct ajunsei de mic / n casa mitropoliei cel mai iste grmtic..., cinstea: Mama,
buna miculi, din mormnt ar tresri / De-ar ti c n pieptu-mi se mic pcatul de-a tlhri,
generozitatea, cutezana n lupta pentru dreptate i curajul rspunderii: El nu-i vinovat
srmanul; cntecul fcut-am eu; / L-am scris, l-am lipit i pace! Suflet generos, Rzvan se
comport dup legile morale nescrise ale haiducilor. Cnd e prins Zbierea, din cauza cruia
fusese fcut rob pentr-un galben, Rzvan l iart: Rzbunarea cea mai crud este cnd
dumanul tu / E silit a recunoate c eti bun i dnsu-i ru! Avntul romantic al personajului
se mpletete cu clasicismul construciei realizat ntr-o structur unitar echilibrat. n opera
Rzvan i Vidra se mai regsesc i alte caracteristici specifice romantismului cum ar fi
amestecul genurilor sau subiectivismul. Romantismul promoveaz alturi de poezia liric sau
proz i dramaturgia, crend astfel noi specii printre care i drama. Prin ncercarea de a reda
culoarea local i atmosfera epocii, prin alegerea unor personaje care ntruchipeaz caractere
puternice, dominate de cte o pasiune devoratoare, care i susin pe parcursul devenirii lor, dar
le provoac n final nfrngerea i chiar tendina de a amesteca solemnitatea tragicului cu
omenescul, cu trsturile individuale care umanizeaz personajele, Rzvan i Vidra este o pies
romantic, dei apare, ntr-un moment cnd curentul romantic ncepea s dispar. Piesa
apeleaz la o serie de convenii i teme cunoscute n literatura romantic, pe care autorul le
dispune n cadrul unei existene istorice reale, cum ar fi: tea sracului mbogit din
ntmplare,care refuz bogia, a stpnului devenit robul robului su,a celui dispreuit care se
ridicdatorit meritelor sale proprii, sau tema rzbunrii prin buntate. Toate aceste sunt teme
romantice prin faptul c includ elementul caracteristic al antitezei, al contrastului dintre dou
situaii. Pentru descrierea i realizarea scenic a acestor situaii dramatice romantice, autorul
utilizeaz frecvent procedee retorice, n general declamative i bazate pe exagerri, pe o viziune
hiperbolic a realitii, toate acestea fiind caracteristice teatrului romantic, i fcnd din Rzvan
i Vidra o dram romantic.

43. Analizeaza constructia subiectului (conflict dramatic, intriga, scena, relatii temporale si
spatiale).

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada


fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale
autorului in piesa. Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit
sub forma schimbului de replici intre personaje. Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia
dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de
desfasurare a actiunii.Actiunea comediei O scrisoare pierduta este plasata in capitala unui judet
de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei
electorale, intr-un interval de trei zile. Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea
actiunii si efectul de ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierderea unei
scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.Acest fapt ridicol
starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala s neasteptata. Conflictul
dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii puterii (prefectul Stefan Tipatescu, pres partidului Zaharia Trahanache si sotia
acestuia Zoe) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat
si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor.Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt
si ceea ce vor sa para personajele, intre aparenta si esenta.

44. Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire
la un text literar studiat.

La Caragiale, n O scrisoare pierdut, ntlnim frecvent ca modaliti de


caracterizare preferate de autor urmtoarele procedee fundamentale, toate indirecte: 1. prin
limbaj; 2. prin nume. Prin limbaj: Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum avei puintic
rbdare, ceea ce denot o gndire plat i o anumit inerie a personajului. Dandanache e peltic,
defect de vorbire care nu se potrivete cu statul lui social: Asa e, puicusorule, c-am ntors-o cu
politica? Pristanda folosete frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar
neologismele le deformeaz, trdndu-i incultura i lipsa de instrucie: bampir, famelie,
catrindal, renumeraie. Ticul su verbal produce asociaii comice: curat murdar, curat condei,
curat constituional. Prin nume: Zaharia Trahanache numele lui sugereaz zahariseala i
capacitatea de a se modela uor, dup ordinele superiorilor: Trahanaua e o coc moale. Nae
Caavencu demagogia personajului, principala sa caracteristic, este sugerat prin numele de
Caavencu, nume ce trimite la ca persoan care vorbete mult. Farfurdi i Brnzovenescu
numele lor au rezonane culinare i sunt derivate cu sufixe onomastice greceti i romneti,
amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleai avantaje constituionale.
Pristanda numele personajului este luat de la un joc moldovenesc n care se bate pasul ntr-o
parte i-n alta fr s se porneasc niciunde, artnd iretenia lui, ce simte c adversarul de azi
poate fi prefectul de mine.

45. Expune subiectul unei drame studiate.

Piesa Rzvan i Vidra este o dram romantinc al carei subiect il reprezinta


destinul lui Rzvan, evolund de la condiia sa de igan liber la aceea de domnitor al Moldovei.
n aceast pies ntlnim mai multe trsturi ale romantismului cum ar fi evaziunea n trecut,
istorie sau tradiie, Bogdan Petriceicu Hasdeu pornind de la cronica lui Miron Costin i de la
un studiu istoric consacrat lui Rzvan de Nicolae Blcescu. ntlnim motivul destinului care
amintete de tragedia greac antic: Tu! Da, tu eti o unealt a puterii fr nume,/ Care ese
nevzut toate lucrurile-n lume, / Astfel c-ades muritorul, bun ca blndul mieluel / Face rele
peste, fr s-o tie singur el!. La nivel artistic predomin antiteza, procedeu specific
romantismului, antitez pe care o putem observa foarte bine ntre Rzvan i Zbierea, personaje
care n final i gsesc sfritul mpreun datorit aceluiai motiv: dorina de putere i lcomia:
Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, s fiu ntocmai ca Sbierea? / Eu cu cinstea i mndria, el cu prada
i averea! / Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni n grmezi? Ce-mi folosete domnia?...
Pe-amndoi aci ne vezi / Praf, pulbere i cenu! ... Nebuni, ce din lcomie, / El pentr-o biat
lescaie, eu pentr-un ceas de mndrie. Mai ntlnim deasemenea i comparaia romantic O
fapt ct de frumoas, ca o floare cu otrav, / Tinuiete cteodat pieirea cea mai grozav!...
Este ntlnit i umorul popular: Bre! Ce de mai boierime! Doi jupni -o jupneas! / Parc-i
la curtea domneasc! / O aduntur aleas!, proverbul popular: Fie pine ct de rea, / Tot mai
dulce mi se pare, cnd o tiu din ara mea, dar i versuri cu valoare de pamflet social: Astfel
i boierul sta e painjinul stul, / Gata s-i mai dreag cursa, tot strignd c nu-i destul! i
versuri de factur popular: Moartea-i mireas/ Normntu-i cas, / Viermii sunt nai, / Hai la
vrjmai!... n aceast pies apare i motivul romantic al visului prevestitor: Visul meu!...
Grozavul vis!... / i de ce eu stau aicim cnd Rzvan nfrunt focul?... / Dai-mi arm! Lng
dnsul, n primejdie mi-e locul.... Alturi de acest motiv l ntlnim i pe acela al sorii
schimbtoare: Necrund nimica-n lume, netiind nimica sfnt, / Uitam c viaa-i o punte
dintre leagn i mormnt!.

46. Caracterizeaza un personaj, dintr-un text dramatic studiat (la alegere: comedie, drama,
forme ale dramaturgiei in teatrul modern).

Personajul Razvan din drama Razvan si Vidra de B.P.Hasdeu Piesa Rzvan i Vidra
este o dram romantinc care urmrete destinul lui Rzvan, evolund de la condiia sa de igan
liber la aceea de domnitor al Moldovei. La nivelul personajelor ntlnim eroi romantici, eroi
excepionali n situaii excepionale: Rzvan este dominat de trsturi puternice de caracter. Ca
erou romantic el este structurat contradictoriu: nzestrat cu caliti de excepie, de care este
contient, dar neputiincios n afirmarea lor, pentru c drama Rzvan i Vidra este, n primul
rnd, dup cum spunea G. Clinescu, drama individului apsat de prejudecata public: Eu,
igan! Eu...o, Jupne! / Dect, vai, dect amar, / Mai dulce-i spnzurtoarea / Nu mai atept n
zadar! Comportamentul i faptele sale arat nsuiri alese: tiutor de carte: Dintre mii de
ignime, tiut-am s-nv scrisoare / srbeasc i romneasc, nct ajunsei de mic / n casa
mitropoliei cel mai iste grmtic..., cinstea: Mama, buna miculi, din mormnt ar tresri /
De-ar ti c n pieptu-mi se mic pcatul de-a tlhri, generozitatea, cutezana n lupta pentru
dreptate i curajul rspunderii: El nu-i vinovat srmanul; cntecul fcut-am eu; / L-am scris, l-
am lipit i pace! Suflet generos, Rzvan se comport dup legile morale nescrise ale haiducilor.
Cnd e prins Zbierea, din cauza cruia fusese fcut rob pentr-un galben, Rzvan l iart:
Rzbunarea cea mai crud este cnd dumanul tu / E silit a recunoate c eti bun i dnsu-i
ru! Avntul romantic al personajului se mpletete cu clasicismul construciei realizat ntr-o
structur unitar echilibrat.

47. Ilustreaza elementele de compozitie a textului dramatic (act, scena/tablou, replica, indicatii
scenice), prin referire la o opera literara studiata.

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada


fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale
autorului in piesa. Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit
sub forma schimbului de replici intre personaje. Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia
dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de
desfasurare a actiunii.Actiunea comediei O scrisoare pierduta este plasata in capitala unui judet
de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei
electorale, intr-un interval de trei zile. Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea
actiunii si efectul de ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierderea unei
scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.Acest fapt ridicol
starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala s neasteptata. Conflictul
dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii puterii (prefectul
Stefan Tipatescu, pres partidului Zaharia Trahanache si sotia acestuia Zoe) si gruparea
independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului
Racnetul Carpatilor.Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para
personajele, intre aparenta si esenta.

48. Ilustreaza conceptul operational curent literar, prin referire la romantism sau la simbolismul
romanesc (la alegere).

Curent literar miscare literara dintr-o anumita perioada social-istorica, reunind


scriitori care impartasesc principii estetice similare, se raporteaza intr-o maniera comuna la o
anumita traditie literara (la inceputurile lor, au caracter polemic fata de traditie), concorda in
preferintele pentru anumite genuri si specii literare si utilizeaza in opera lor modalitati artistice
similare.Principiile estetice ale unui curent literar sunt cristalizate, de obicei, intr-un manifest
literar, dar exista si curente reprezentate de mai multe manifeste. Curente literare: - clasicismul,
romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul, naturalismul, dadaismul
etc. Simbolismul curent literar modernist, aparut ca o reactie impotriva poeziei retorice a
romanticilor si a impersonalitatii reci a parnasienilor. Manifestul literar al, care da totodata si
numele curentului il constituie o scrisoare intitulata Le Symbolisme apartinand lui Jean Moreas.
Poezia simbolista este exclusiv o poezie a sensibilitatii pure.Poetul simbolist nu este interesat
nici de poezia naturii in sine, nici de poezia sociala, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei
simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, confuze, care , neputand fi formulate clar,
sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este folosita drept cale de exprimare a
corespondentelor/legaturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice,
muzicale, olfactive, uneori in imagini ample sinestezii. Mallarme:A numi un obiect inseamna
a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem, placere care consta in bucuria de a
ghici incetul cu incetul; sa sugerezi, iata visul nostru. Cultivarea simbolului are, de asemenea,
o importanta majora in cadrul acestui curent.Utilizat in poezia anterioara (de pilda la romantici)
pentru a exprima, a lamuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la
simbolisti, functia simbolului ramane aceea de a sugera (simbol implicit). Inclinatia catre stari
sufletesti nedefinite, predispozitia pentru reverie, visare reprezinta alte trasaturi ale poeziei
simboliste. Un element definitoriu al poeziei simboliste il reprezinta cautarea muzicalitatii
exterioare, obtinuta nu numai prin ritmuri si rime perfecte, ci mai ales prin repetitia obsedanta
a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Simbolistii au predilectie pentru banumite
teme si motive: iubirea, nevroza, targul provincial ca element al izolarii, natura ca loc al
corespondentelor. Tehnici simboliste: o simbolul; o sugestia; o corespondenele; sinestezia; o
muzicalitatea; o versul liber. Teme: o condiia poetului; o natura, iubirea; o starea de nevroz;
o moartea; o evadarea; o claustrarea; Motive: singurtatea, melancolia, spleen-ul, ploaia,
toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul. Romantismul orientare ideologica artistica si
literara aparuta in prima jumatate a secolului al 19-lea in spatiul european.Contextul istoric, al
aparitiei romantismului, l-a constituit revolutiile burghezo-democratice, lupta pentru
independenta si libertate nationala.Romantismul are la baza filozofia idealista germana (a lui
Hegel, Schopenhauer, Fichte).Manifestul literar l-a constituit prefata dramei Cromwell al lui
Victor Hugo nu exista reguli si nici modele..Conceptul artei de frumos include si uratul si
grotescul o Trasaturi/principii estetice o imaginatia principiul fundamental de creatie; o
primatul sentimentului si al fanteziei creatoare; o subiectivitate; expansiunea eului individual;
o respingerea regulilor inpuse de clasicism; libertatea de creatie; o fascinatia misterului si a
exceptionalului; o antiteza; interesul pentru mituri; culoarea locala; o cultivarea emotiei si a
sentimentului o intensitatea trairilor o amestecul genurilor si al stilurilor o Surse de
inspiratie/teme o Folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul; o Trecutul istoric; o Natura
locala sau spatiile exotice o Exceptionalul o Raportul cu timpul o Evadarea din realitate in
vantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice o Antiteza trecut prezent o
Personajul literar o Personaje exceptionale in inprejurari exceptionale o Antiteza inger-demon;
tiranul; personaje din toate mediile sociale, drama omului, particularul/exceptionalul o Stilul o
Stilul metaforic o Fuziunea genurillor si a speciilor o Largirea si imbogatirea limbii literare:
limbaj popular, arhaic etc. 49. Expune modul in care doctrina estetica promovata de revista
Dacia literara se reflecta in creatia scriitorilor pasoptisti.