Ați auzit de podul Tacoma Narrows ?...

Podul Tacoma Narrows este cel mai semnificativ exemplu al eșecului rezultat
din necunoașterea sau înțelegerea greșită a unor fenomene naturale...
A fost un pod construit undeva prin Statele Unite, vă las pe dumneavoastră să
aflați exact pe unde, care a fost dat în folosință pe date de 1 iulie 1940 și s-a prăbușit
pe date de 7 noiembrie același an dărâmat fiind de un vânt cu viteză de 67 de km/h
care a bătut constant începând cu ora 10 dimineața.
De fapt nu vântul a fost cel care l-a dărâmat ci un fenomen care nici azi nu e
bine înțeles de marea majoritate a semenilor noștri. Fenomenul este acela de
amplificare rezonantă a oscilațiilor structurilor elastice. Arhitectul care a proiectat
acel pod probabil că habar nu avea de acest fenomen...
Cu ocazia acelui eșec al arhitecturii mondiale, au aflat și științificii lumii faptul
că tablierul unui pod este o panglică...
În condiții similare, fie că vorbim de panglica din mătase groasă de o zecime de
milimetru lată de trei centimetri și lungă de juma de metru cu care-și leagă fetele
părul, fie că vorbim de o placă din beton armat lungă de un kilometru groasă de
cincizeci de centimetri și lată de zece metri, cam astea erau dimensiunile acelui
tablier de pod, comportarea lor va fi similară... Ambele sunt panglici, chiar dacă sunt
din materiale total diferite și la scări total diferite...

Comportarea tablierului acelui pod, în cele șaptezeci de minute de oscilații

precedente prăbușirii, a inspirat doi inventatori de captatoare eoliene... Despre unul
din ei, Shawn Frayne, am vorbit într-un din cărțile mele precedente...
Acel pod a fost atunci prăbușit de un vânt care a bătut cu viteză constantă. În
mod normal dacă acel vânt nu a afectat podul în primele minute după ce a început să
bată, ar fi trebuit să nu o facă nici ulterior. Doar că așa cum am spus, aici a fost vorba
de o amplificare rezonantă a oscilațiilor induse de vânt...
Tablierul oricărui pod se face din beton precomprimat care este un beton armat
pe cabluri întinse puternic în prealabil astfel că atunci când betonul face priză și sunt
 Cătălin Dan Cârnaru Ați auzit de podul Tacoma Narrows ?...

eliberate cablurile, grinda respectivă va fi comprimată. Păi asta înseamnă că grinda

acelui tablier este o porțiune de panglică rigidă dar foarte elastică...
Când am luat prima oară cunoștință de această întâmplare mi-am amintit de
vibratorul de acvariu cu care-mi aeram apa acvariilor când eram adolescent.
Înainte de 1989 nu se găseau prea ușor asemenea aparate și singurul model de
vibrator ce se găsea în comerțul de atunci era un model rusesc care avea construcția
care se vede în imaginea de mai jos. Eu nu am avut un asemenea vibrator de fabrică
ci unul realizat artizanal de mine însumi după același principiu constructiv căruia eu
i-am asigurat funcționarea cu ajutorul unui electromagnet de contactor mic...
Vibratorul meu avea lama metalică mai lungă în raport cu mărimea
electromagnetului, decât se vede în imaginea alăturată.
Dar chiar dacă nu am cum să vă arăt cum era meștereala mea, privind imaginea
alăturată observați că lama metalică de deasupra electromagnetului care este puțin
înclinat formează o pârghie a cărui punct de sprijin pe electromagnet este în punctul
A, și care are pe brațul mic șurubul de reglaj care apasă pe lamă în punctul B, iar la
capătul brațului lung, e conectată la bolțul care antrenează membrana elastică a
pompei, în punctul C. Ce e important aici este pârghia metalică care se face dintr-un
oțel destul de rigid dar care are totuși o anumită elasticitate la fel ca orice oțel...

Alimentarea electromagnetului va face ca lamela să fie antrenată de câmpul

magnetic al acestuia într-o vibrație puternică a cărei amplitudine se reglează prin
șurubul de reglaj din punctul B. Ca urmare vibrația minusculă din zona sitată
deasupra electromagnetului, creată în lamă de acesta când e alimentat la curentul
alternativ de 50 Hz, va fi amplificată de elasticitatea lamei astfel că săgeata mișcării
lamei la capătul C unde antrenează membrana pompei, va fi de circa zece, douăzeci
de ori mai mare și mai puternică decât este la zona de inițiere de deasupra
electromagnetului... Asta face că indiferent cum e reglată lama elastică și cât de mare

2
 Cătălin Dan Cârnaru Ați auzit de podul Tacoma Narrows ?...

va fi amplitudinea mișcării ei în punctul C, consumul electric al electromagnetului nu

va fi absolut deloc afectat el rămânând același... Și atunci de unde vine forța cu care
capătul C antrenează membrana care absoarbe aerul din mediu și-l trimite în acvariu,
învingând o coloană de apă de aproape un metru ( atât însumau toate cele trei acvarii
ale mele ) și opoziția difuzoarelor din capătul furtunurilor, care difuzoare au orificiile
foarte mici și trebuie o presiune de aer destul de mare ca să fie străbătute ?
Ei bine toată forța nu vine din consumul electric al electromagnetului, cum sunt
cei mai mulți tentați să creadă, ci din conlucrarea a două forțe conservative care
atunci când se întâlnesc pot fi extraordinar de puternice : elasticitatea și gravitația.
Când aceste două forțe se întâlnesc, dacă sunt puțin ajutate, se vor potența
reciproc și vor amplifica orice oscilații până la valori care pot fi atât de puternice
încât vor fi capabile să distrugă absolut orice. Asta au făcut în noiembrie 1940 în
SUA... Întorcându-ne la podul Tacoma, vântul a fost cel care a inițiat și întreținut
oscilațiile având exact același rol pe care-l avea electromagnetul la vibratorul
acvariilor mele. Dar amplificarea rezonantă a acestor oscilații a făcut-o elasticitatea
panglicii din beton precomprimat și gravitația. Gravitația și absorbția turbionară,
trăgea în jos panglica tablierului, până la punctul la care elasticitatea ei nu mai
permitea această coborâre după care tablierul scăpat de sub atracția gravitației țâșnea
în sus printr-o mișcare elastică de eliberare la capătul căreia elasticitatea nu mai putea
susține ridicarea tablierului iar greutatea prelua iar controlul, tot ansamblu acestor
mișcări fiind controlat de turbioanele de vânt care se formau în spatele tablierului
podului, turbioane care acționau alternativ când deasupra când dedesubtul podului și
care în mod normal au o forță de absorbție superioară celei de împingere a vântului...
Aceste turbioane, asemănătoare celor care apar în urma vârfului aripilor
avioanelor, au fost generate de forma neinspirată a marginilor tablierului podului care
erau înalte de circa un metru și douăzeci pe ambele fețe ale tablierului de o parte și de
alta a sa, făcând ca secțiunea lui să fie în forma unei grinzi I culcate. Viteza constantă
a vântului a întreținut această mișcare oscilatorie la frecvența de o oscilație la cinci
secunde, iar conlucrarea dintre elasticitate și gravitație a făcut restul...
Dacă urmând acest principiu de comportare s-ar construi un vibrator cu o lamă
mai elastică și mai lungă decât în imaginea anterioară, în a cărui capăt lung din
punctul C, în locul bolțului care antrenează membrana pompei de aer, s-ar monta un
magnet cu neodim care să oscileze între capetele miezului unei bobine în formă de U,
s-ar obține electricitate care va fi mai multă decât cea consumată de electromagnet
fiind egală cu amplificarea rezonant elastică dată de elasticitatea lamei în conlucrare
cu gravitația ( greutatea magnetului )...
Dacă este bine proiectat și reglat, un asemenea dispozitiv ar putea produce cel
puțin de patu – cinci ori ori mai multă energie decât consumă electromagnetul ca să
întrețină oscilațiile lamei și ar fi ideal pentru încărcarea unor baterii...
Sper că ideea mea va incita pe cineva la o meștereală... Spor la treabă !
Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 1 august 2019