3.1.

Criteriul lui Leibnitz

Se numeşte serie alternată o serie de forma

a1  a 2  a 3  a 4  ...   1 a n  ...    1 a n , a n  0, n  N * .
n 1 n 1

n 1

Criteriul Leibniz. Orice serie alternată, la care termenii în modul alcătuiesc

un sir monoton descrescător ce converge către 0, este convergentă.


  1
n 1
Demonstraţie. Fie dată seria a n , a n  0, n  N * .
n 1

Fie a1  a 2  a 3  ...  a n  ... şi lim a n  0 . Pentru a demonstra că seria dată

n

este convergentă vom arata că sumele parţiale ale acestei serii au limită finită.
Examinăm sumele parţiale cu indice par:
S 2 n  a1  a 2  a3  a 4  ...  a 2 n 1  a 2 n  a1  a 2   a 3  a 4   ...  a 2 n 1  a 2 n  ,
de unde rezultă că S 2 n  0 . Grupând altfel termenii sumei S 2 n obţinem:
S 2 n  a1  a 2  a 3   a 4  a 5   ...  a 2 n  2  a 2 n 1   a 2 n  S 2 n  a1 ,
adică 0  S 2 n  a1 .
Pe de altă parte S 2 n  2  S 2 n  a 2 n 1  a 2 n  2   S 2 n .
Astfel, avem că şirul sumelor parţiale cu indice par este monoton crescător
S 2n 2
 S 2 n  şi mărginit superior S 2 n  a1  . Un astfel de sir are limită finită şi
această limită nu întrece a1 . Notăm lim S 2 n  S şi examinăm sumele parţiale cu
n

indice impar:
S 2 n 1  a1  a 2  a 3  ...  a 2 n   a 2 n 1  S 2 n  a 2 n 1 .
De unde avem că lim S 2 n 1  lim S 2 n  a 2 n 1   lim S 2 n  lim a 2 n 1 . Deoarece
n  n n  n 

lim a 2 n 1  0 , obţinem că lim S 2 n 1  lim S 2 n  S , ceea ce demonstrează că şirul

n n n 

sumelor parţiale cu orice indice are limită finită egală cu S sau că seria alternată este
convergentă.
1 1 1 1 n 1 1
Exemplul 1. Să se arate că seria 1      ...   1  ... este
2 3 4 5 n
convergentă.
Soluţie.
 Seria dată verifică criteriul Leibniz, deoarece
1 1 1 1 1 1 1
1     ...    ... , n  N * şi lim  0.
2 3 4 5 n n 1 n
n
Corolar. În demonstraţia teoremei Leibniz obţinusem că 0  S 2 n  a1 şi
S 2 n 1  a1  a 2  a 3  a 4  ...  a 2 n  a 2 n 1  a1  a 2  a 3  ...  a 2 n  a 2 n 1   a1 .
Deci şi 0  S 2 n 1  a1 . Trecând la limită în cele două inegalităţi obţinem că
0  lim S 2 n  a1 şi 0  lim S 2 n 1  a1 . Deoarece în condiţiile teoremei Leibniz
n  n 

lim S 2 n  lim S 2 n 1  0 , avem că pentru orice serie alternată suma ei nu întrece

n n 

modulul primului termen: S  a1 .

De aici rezultă următoarea afirmaţie:
Dacă dintr-o serie alternată care verifică condiţiile criteriului Leibniz vom
omite primii m termeni, restul acestei serii reprezintă de asemenea o serie alternată
convergentă şi suma ei nu întrece modulul primului termen.
a1  a 2  a3  ...   1 a n  ..., a n  0, n  N * este o serie
n 1
Adică, dacă

convergentă şi m  1 , atunci şi seria a m 1  a m  2  a m  3  ...   1 a m  n  ... este

n 1

convergentă, iar suma ei S  a m 1 .


 1 n 1

Exemplul 2. Câţi termeni trebuie să conţină suma parţială S n a seriei 

n 1 n
pentru ca numărul S m să aproximeze suma acestei serii cu exactitatea de 0,001?
Soluţie.

 1 n 1
1 1 1  1   1   1  ...   1  ...
m m 1 m 2 n

n 1 n
 1     ... 
2 3 4 m m 1 m2 n
1 1 1 1
S m  1      ... 
 1 m 1

iar restul acestei serii este

2 3 4 5 m
 1
m 1


 1 m2

 ... .
m 1 m2
Suma acestei serii în modul nu întrece modulul termenului întâi.
S 
 1
m2


1

1
 m  1  1000  m  999 . Rezultă că suma
m 1 m  1 1000

parţială S m trebuie să conţină m  1000 de termeni.