scrisoare pierduta – I.L.

Caragiale

I. L. CaragialePrin comediile sale: ‘O noapte furtunoasa’, ‘O

scrisoare pierduta’, ‘De-ale carnavalului’, ‘ConulLeonida fata cu
reactiunea’, este considerat intemeietorul teatrului romanesc
modern , creatorultipologiilor de factura clasicista si unul dintre
cei patru clasici ai literaturii noastre. De asemenea, ascris si o
drama – ‘apasta’. I. L. Caragiale este si un pro!ator valoros
prin nuvele "O faclie de Paste, Invreme de ra!#oi, $ir Ianulea%,
sc&ite, si mai ales prin vestitele sale momente "Caldura mare,
C.'.(., D-l)oe..., *acalaureat etc.%

+rasaturi ale genului si speciei)enul dramatic cuprinde acele

opere literare destinate repre!entarii scenice "nu lecturii%. De
aceea,opera dramatica impune anumite limite privind
amploarea in timp si spatiu a actiunii repre!entate.Ideile si
sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul
actiunii si al personaelor,interventia directa a autorului se
reduce la didascalii.Opera dramatica se reali!ea!a in plan
tetual prin: dialog "sc&im# de replici%, monolog
dramatic"uneori si aparte%, iar in plan metatetual, prin
indicatiile scenice.+etul dramatic are caracter fictional.
+etul dramatic este organi!at in acte "su#divi!iuni formale
intr-o piesa de tearu, cuprin!and mai multescene%, scene
"su#divi!iuni ale unui act, delimitate, in general, de o sc&im#are
in grupareapersonaelor%, ta#louri, replici.unt pre!ente
indicatiile scenice/indicatiile de regie/didascaliile "sugestiile
autorului privitoare la oculactorilor sau la decor, pentru
transpunerea tetului in spectacol%.0ctiunea se de!volta in
urul conflictului dramatic "pre!enta unor puternice forte
opuse, aflate intr-orelatie ostila1 eistenta unui o#stacol intre
aceste forte determina prin ciocnirea lor nasterea unei cri!
e,aparitia unui de!ec&ili#ru care tre#uie re!olvat1 efectul cri!ei
este tensiunea interioara/asteptarea,incordarea, care declansea!
a un lant de evenimente, orientat in mod necesar spre o
solutie/ o re!olvare%.ituatia dramatica presupune
posi#ilitatea unei re!olvari. Cand aceasta nu eista, dramaticul
setransforma in tragic, care este legat de fatalitate.In
spectacolul teatral, continutul de idei si sensul operei sunt
evidentiate prin ocul unor actori, careintruc&ipea!a
personaele pe o scena, in fata spectatorilor. Intre spectatori si
scriitor "dramaturgul%apare o conventie, spectactorul
admitand ideea ca pe scena apar adevaratii eroi , iar
comunicarea estemediata de regi!or, actori si ceilalti implicati in
montarea scenica a tetului dramatic. pectacolulteatral este
sincretic, prin com#inarea simultana a mai multor aspecte :
gestica si rostirea actorilor,decorului, costumatiile, lumina, mu!
ica, miscarea "dansul%.

Cele mai importante specii dramatice sunt : comedia, tragedia

si drama.Comedia este o specie a genului dramatic, in pro!a sau
in versuri, care provoaca rasul "sunt menite sa-iinveseleasca pe
spectatori% prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri
umane sau a unorsituatii neasteptate, avand un final fericit si
deseori, un rol morali!ator. Personaele comediei
suntinferioare in privinta insusirilor morale, a capacitatilor
intelectuale sau a statutului social.+ipuri de comedie:

comedie de situatii "de intriga% – cu intamplari derulate intr-un

ritm alert, cu rasturnari #rustede situatie si cu re!olvari
neasteptate

comedie de moravuri – pre!inta , cu scop morali!ator, defecte

umane "morale% sau moravurisociale

-
comedie de caractere – cu accent pe latura psi&ologica a
personaelor, infatisand adeseacaractere "avarul, orgoliosul,
naivul etc.%Comicul este o categorie estetica avand ca efect
rasul, declansat de contrastul/nepotrivirea dintreaparenta si
esenta, pretentii si realitate, asteptari si re!ultate, automatism si
natural, dintre ceea ce estesi ceea ce vrea sa para "crede ca este
% un persona. Contrastul comic este inofensiv si este
receptat intr-un registru larg de atitudini: #unavointa, amu!
ament,induiosare, dispret. Comicul implica eistentaunui
conflict comic "contrastul%, a unor situatii si personae
comice.+ipuri de comic/ forme de reali!are a efectului comic in
dramaturgie sunt:

comicul de situatie

comicul de caractere

comicul de moravuri

comicul de lim#a

-
comicul de nume

Idei si concepte literareComicul 2 categorie estetic-literara care

cultiva doar anumite forme de ras care au o cau!alitatespecifica.
3otivele rasului sunt comice, dar nu orice ras este comic. 0stfel,
comicul, ‘forma de creatie caoricare alta, presupune ca o
conditie esentiala preala#ila atitudinea critica, de contestare.
4...5 6l speriefiindca ataca frontal preudecatile, superstitiile,
miturile, cliseele, formele goale, fenomenele deopresiune si
rutina, moravurile osificate. piritul sau implica su# acest
aspect ireverenta siinsu#ordonarea, su#versiunea latenta. ‘ .
Procedeul esential al comicului este demascarea
"smulgereamastii%, ‘denuntarea imposturii, falsitatii si
aparentelor de orice speta, operatie grava,
implicandresponsa#ilitatea actului de acu!are si condamnare.’
u intamplator comicul este asociat cu tragicul,spectacolul
comic nascandu-se din ‘triumful ridicol asupra #inelui, a
imperfectiunii asupra perfectiunii,a uratului asupra frumosului.’
0ceasta categorie estetica isi de!valuie caracterul literar prin
punerea inlumina a ‘te&nicii distantarii comice: detasarea ca o
consecinta directa a sentimentului de superioritate1luciditatea
ca modalitate de percepere a ridicolului eistentei1
eagerarea caricaturala ca imagine aalterarii celuilalt1
producerea starilor de surpri!a’ "0drian 3arino, 7Dictionar de
idei literare8%

In consecinta, comicul e declansat de contrastul dintre aparenta

si esenta, dintre pretentii si realitate,dintre asteptari si re!ultate,
avand ca efect #unavointa, amu!amentul sau
dispretulprivitorului/cititorului.'ormele de reali!are a comicului
in dramaturgie sunt: comicul de situatie, comicul de
caractere,comicul de moravuri, comicul de lim#a, comicul de
nume.Persona tipologic 2 ve!i ‘Ion’, Liviu (e#reanuatira 2 In
0ntic&itatea latina, satira era un amestec de versuri, mu!ica si
dans si era interpretata deactori cu masti din scoarta de copac.
6presia era simpla si directa, fara imagini sau figuri de
stil."Irina Petras, 7+eoria literaturii8%In modernitate, satira se
manifesta su# forma pamfletului sau, intr-o acceptiune mai
larga, constituieun ansam#lu de modalitati artistice – epice sau
dramatice – prin care autorul critica virulent anumiteaspecte
sociale, culturale sau politice cu scopul de a le
indrepta.Didascalii 2 umite si indicatii scenice/regi!orale ,
didascaliile cuprind totalitatea interventiilorauctoriale, care nu
se incadrea!a in replicile actantilor: lista de personae, preci!
area actelor/scenelor,descrierea decorului, mentionarea in
parante!e a reactiilor eroilor etc. Didascaliile repre!inta la
niveluldramaticului ceea ce este naratorul omniscient in tetul
epic.6poca 3arilor Clasici 2 perioada de autentica efervescenta
culturala romaneasca, ea fiind aflata laconfluenta a 9 curente
literare: romantism, clasicism, realism. u# semnul directiilor
impuse desocietatea ‘unimea’ si de mentorul acesteia, +itu
3aiorescu, se vor cristali!a valori in toate cele 9genuri literare:

3i&ai 6minescu impune genul liric

lavici si Creanga impun genul epic "lavici nuvela, Creanga

povestirea%

Caragiale se impune in genul dramatic "comedia%Comedia

cunoaste desavarsirea/punct paroistic/apogeul in creatia lui
Caragiale. ‘O scrisoare pierduta’reflecta direct vi!iunea despre
lume a lui Caragiale., dramaturgul criticand viciile, moravurile
sidepersonali!area omului, care isi conserva cu insistenta
statutul de marioneta.

Particularitati de constructie / +ema si vi!iuneO manifestare

umana atat de comuna ca ‘rasul’ da nastere de-a lungul istoriei
gandirii filosofice uneiintregi polemici despre sensurile si
functiile sale. Daca, in 0ntic&itate, 0ristotel descopera in actul
de arade o atitudine a oamenilor inferiori ce refu!a sa infrunte
greutatile vietii, fantul Ioan ;risostomulafirma – la
aproimativ 9<< de ani de la nasterea lui Iisus, pornind de la
a#senta totala in *i#lie avreunui fragment in care 3antuitorul sa
fie surprins ra!and – ca fiintei umane ii este nepotrivitaaceasta
forma de eprimare a starilor interioare , rasul fiind specific
mai degra#a fariseilor saupaganilor. +re#uie sa treaca secole
pana cand ver#ul ‘a rade’ sa nu mai fie identificat cu
afirmareaignorantei, deci cu indivi!ii mediocri. 0#ia dupa ce in
sec. =>I apare in Italia asa-numita ‘commediadell’arte’ si
neoclasicismul france! din secolul =>II impune prin 3oliere o
separare clara intre comediesi farsa, se poate vor#i despre
‘rasul serios’, o forma a atitudinii eistentiale specifica celor
culti.Deoarece de acum inainte oamenii incep sa constienti!e!e
ca pentru a rade e nevoie fie de superioritate fie de un efort al
mintii umane care sa faca posi#ila distanta "disocierea,
distinctia% dintre aparenta siesenta. In acest mod, situatiile
cotidiene ce starnesc rasul conturea!a o atitudine esentiala a
spirituluiuman fata de viata – comicul-, cu nimic mai putin
marcanta decat tragicul, ridicolul sau su#limul.Prin urmare,
epoca moderna considera tot mai mult rasul si, prin revers,
comicul/comedia a repre!entaefectele unei dramatice
confruntari a fiintei umane cu propriile limite: dupa ce ;egel,
filosoful de sec.=>III, constata interdependenta dintre latura
tragica si cea comica a vietii, ;enri *ergson pu#lica in?@AA
eseul ‘(asul’, in care da o definitie novatoare a comicului: ‘du
mecaniBue plaBue sur du vivant’,anume o manifestare artificiala
a fiintei umane ce-i deconspira automatismele.Doar prin acest
filtru teoretico-filosofic se intelege de ce comedia nu se poate
feri de implicareadramatismului, adica a ceea ce 0drian 3arino
numeste "in Dictionar de idei literare% ‘confruntarepolemica,
lupta, adversitate latenta sau declarata.’De pilda, piesa lui I.L.
Caragiale, ‘O scrisoare pierduta’, se construieste pe #a!a a
numeroaseconfruntari de un dramatism ce starneste de cele
mai multe ori amu!amentul si de!valuie diverseletipuri de
comic. (epre!entata pe scena in ?@@, comedia lui I.L.
Caragiale este a treia dintre cele patruscrise de autor, o
capodopera a genului dramatic.Preudecata criticului 6.
Lovinescu despre efemeritatea comediei de moravuri fata de
comedia decaracter nu s-a dovedit indreptatita in timp,
comedia ‘O scrisoare pierduta’ fiind actuala si pentru
camentalitatea unei categorii sociale nu difera prea mult in
contet romanesc de la o epoca la alta.0m#itiile, dorinta de
avere, privilegiile sau ascensiunea sociala nu tin doar de
mentalitatea unei epoci,iar ‘comedia de moravuri se impleteste
cu aceea de caracter’ "Pompiliu Constantinescu% si
‘situatiilesunt eterne si se re!olva prin lim#a’ "). Calinescu
%.Opera literara ‘ O scrisoare pierduta’ este o comedie de
moravuri, in care sunt satiri!ate aspecte alesocietatii
contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din
anul ?@@9.Comedia este o specie a genului dramatic, care
starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unortipuri
umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit.
Personaele comediei sunt inferioare.Conflictul comic este
reali!at prin contrastul aparenta-esenta. Comicul se manifersa
prin formele sale:umorul, ironia si prin diferitele "variatele% sale
tipuri: de situatie, de caracter, de lim#a, de nume.Incadrandu-
se, dupa cum am mentionat, in categoria comediilor de
moravuri, prin satiri!area unordefecte omenesti, piesa pre!inta
aspecte din viata politica "lupta pentru putere in contetul
alegerilorpentru Camera% si de familie "relatia intre +ipatescu
si oe% a unor repre!entanti corupti aipoliticianismului
romanesc.Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata
repre!entarii scenice, dovada fiind lista cu‘Persoanele’ de la
inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale
autorului in piesa.+etul dramatic este structurat in  acte
alcatuite din scene, fiind construit su# forma sc&im#ului
dereplici dintre personae.+itlul pune in evidenta contrastul
comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere
politicase reali!ea!a, de fapt, prin lupta de culise, avand ca
instrument al santaului politic ‘o scrisoare
pierduta’ – pretetul dramatic al comediei. 0rticolul ne&oratat
indica atat #analitatea intamplarii, catsi repeta#ilitatea ei
"pierderile succesive ale scrisorii, amplificate prin repetarea
intamplarii in altcontet, dar cu acelasi efect%.'iind destinata
repre!entarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite
in ceea ce privesteamploarea timpului si a spatiului de
desfasurare a actiunii. 0ctiunea comediei este plasata ‘in
capitalaunui udet de munte, in !ilele noastre’, adica la sfarsitul
sec. =I=, in perioada campaniei electorale,intr-un interval de
trei !ile.Intriga piesei "elementul care declansea!a desfasurarea
actiunii si efectul de ansam#lu al tetului%porneste de la o
intamplare #anala: pierderea unei scrisori intime,
compromitatoare pentrurepre!entantii locali ai partidului aflat
la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o
folosesteca arma de santa. 0cest fapt ridicol starneste o
agitatie neustificata si se re!olva printr-o impacaregenerala si
neasteptata.Conflictul dramatic principal consta in confruntarea
pentru puterea politica a doua forte opuse:repre!entantii
partidului aflat la putere "prefectul tefan +ipatescu,
a&aria +ra&anac&e – presedintelegruparii locale a
partidului si oe – sotia acestuia% si gruparea independenta
constituita in urul lui aeCatavencu, am#itios avocat si
proprietar al !iarului ‘(acnetul Carpatilor’. Conflictul are la #a!
acontrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para
personaele, intre aparenta si esenta. Conflictulsecundar este
repre!entat de grupul 'arfuridi-*ran!ovenescu, care se teme de
tradarea prefectului.+ensiunea dramatica este sustinuta gradat
prin lantul de evenimente care conduc spre re!
olvareaconflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la
destinatar, oe, iar trimisul de la centru,0gamita
Dandanac&e, este ales deputat. 6ste utili!ata te&nica
amplificarii treptate a conflictului "a#ulgarelui de !apada% si
cea a loviturii de teatru. O serie de procedee compo!itionale
"modificarearaporturilor dintre personae, rasturnarile #ruste
de situatie, introducerea unor elemente de surpri!a,anticipari,
amanari% , mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin
complicarea si multiplicareasituatiilor conflictuale.Doua
personae secundare au un rol aparte in constructia
su#iectului si in mentinerea tensiuniidramatice. In fiecare act, in
momentele de maima tensiune, Cetateanul turmentat intra in
scena,avand interventii decisive in derularea intrigii. 6l apare ca
un instrument al &a!ardului, fiind cel caregaseste, din
intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai
intai lui Catavencu si o ducein final ‘andrisantului’, coana
oitica. Dandanac&e este elementul surpri!a prin care se reali!
ea!ade!nodamantul1 el re!olva e!itarea scriitorului intre a da
mandatul de deputat ‘prostului’ 'arfuridi sau‘canaliei’
Catavencu. Personaul intareste semnificatia operei "piesei%,
prin generali!are si ingrosare atrasaturilor, candidatul trimis de
la centru fiind ‘mai prost ca 'arfuridi si mai canalie
decatCatavencu’.0ctiunea piesei e constituita dintr-o serie de
intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu miscanimic in
mod esential, ci se derulea!a concentric in urul pretetului
"pierderea scrisorii%. 0tmosferadestinsa din final reface starea
initiala a personaelor, fara nicio modificare a statutului
initial"dinaintea pierderii scrisorii%. Personaele actionea!a
stereotip, simplist, ca niste marionete lipsite deprofun!ime
sufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi
transformari psi&ologice"‘personae plate’%.  

miloacele nonver#ale "gestica, mimica% si paraver#ale "intonatie, accent, ritm, pau!a% se

su#stituiereplicilor sau le insotesc su# forma indicatiilor scenice. Lim#aul oral este mai spontan, mai
putinela#orat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare, repetitii, eprimare eliptica,
interogatia,eclamatia, simplitatea fra!ei.Cum structura fundamentala a tetului este dialogica, pre!
enta monologului dramatic "discursurileelectorale 'arfuridi-Catavencu% si aparte-ului "interventiile lui )
&ita% este mai restransa.ursele comicului sunt diverse si servesc intentia autorului de a satiri!a
defectele omenesti puseinevidenta pe fundalul campaniei electorale.Comicul de moravuri vi!ea!a viata
de familie "triung&iul conugal oe-+ra&anac&e-+ipatescu% si viatapolitica "santaul, falsificarea
listelor electorale, satisfacerea intereselor personale%.Comicul de intentie, atitudinea scriitorului fata de
personaele sale, se identifica prin lim#aul lor, sianume utili!area neologismului reflecta adancimea
contrastului comic "ceea ce vor sa para/ceea ce credca sunt fata de ceea ce sunt cu adevarat%.
Personaele mai modeste in pretentii sunt ironi!ate : ele doarpronunta gresit "Pristanda, Cetateanul
turmentat%, fapt care sugerea!a dorinta de integrare intr-o lumesuperioara , in consonanta cu noua lor
stare sociala. In sc&im#, am#itiosul Catavencu, incult, dar sno#,cu pretentii de eruditie "avocat, director
de ga!eta, pre!ident al unei societati ‘enciclopedice’, aspirantla mandatul de deputat%, este satiri!at:
pronunta corect, dar atri#uie sensuri gresite neologismelor. Fnsingur persona este grotesc:
Dandanac&e, ‘alesul’ trimis de la centru. enil, ca!ut in copilarie, maiprost decat oricare provincial, este
incapa#il de a asimila neologismul, nici macar in mod incorect.>or#irea lui este incoerenta, iar
neologismul e inlocuit de interectie/onomatopee.Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin
intamplarile nepreva!ute, construite dupa sc&emecomice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita
succesiv "acumularea progresiva, coincidenta,repetitia%, rasturnarea de statut/evolutia inversa a lui
Catavencu, teama eagerata de tradare agrupului 'arfuridi-*ran!ovenescu, confu!iile lui Dandanac&e
care o atri#uie pe oe cand lui+ra&anac&e, cand lui +ipatescu "te&nica c&iprocco-ului% si
interferenta finala a intereselor in impacarearidicola a fortelor adverse.Comicul de caracter reliefea!a
defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctionea!a prin ras"‘Prin ras se pedepsesc moravurile’ –
dicton latin% "de eemplu, demagogia lui Catavencu, prostia lui'arfuridi, servilismul lui Pristanda,
senilitatea lui Dandanac&e%.Comicul numelor proprii, antementionat, este o forma prin care autorul
sugerea!a dominanta decaracter, originea sau rolul personaelor in desfasurarea evenimentelor:
numele +ra&anac&e esteprovenit de la cuvantul ‘tra&ana’, o coca moale, ceea ce sugerea!a ca
personaul este modelat de‘enteres’1 numele Dandanac&e vine de la ‘dandana’ "#oacana, gafa%,
nume sugestiv pentru cel carecreea!a confu!ii peni#ile1 numele 'arfuridi si *ran!ovenescu au re!onante
culinare, sugerand prostia.Prin comicul de lim#a se reali!ea!a caracteri!area indirecta si se evidentia!a
incultura personaelor. Oscena repre!entativa pentru sustinerea acestui aspect, si, in acelasi timp
pentru fundamentarea temeioperei dramatice, o repre!inta insasi epo!itiunea, moment in care
tefan +ipatescu, prefectul udetului, discuta impreuna cu Pristanda, citind !iarul lui ae Catavencu
‘(acnetul Carpatilor’ si