Acreditiv documentar

Acreditivul documentar

Pentru a defini acreditivul documentar se impune a se face referire la Regulile si uzantele

uniforme privind acreditivul documentar din Publicatia Camerei Internationale de Comert
nr .500 ( 1993 ) care stipuleaza in art . 2 ca :

- Gh. N. Dragomirescu atrage atentia, citandu-l pe Kuhner, ca elipsa nu inseamna atat omisiunea unui cuvant, ci mai degraba o
exteriorizare a ideii cu minimum de mijloace verbale:
- la fel ca si asindetul, elipsa poate fi punctul de plecare in analiza semnificatiilor simbolice.
- daca elipsa este privita ca "o figura de constructie prin sustragere" in presa este eliminat, de obicei, verbul.

2.3. Figuri relationale - Inversiunea

pentru a pune in evidenta simboluri sau pentru a crea alte valori expresiva, se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor in cadrul
enuntului afectand topica acestuia.
- se poate conchide ca rolul inversiunii este un "mise en relief" cu implicatii stilistice si cu reverberatii in toata structura textului.
aici se incadreaza folosirea invocatiei retorice si a interogatiilor retorice care, formuland intrebari, exprima indignare, indoiala,
nemultumire, ironie, sarcasm.

3. FIGURI SEMANTICE

- la nivel semantic atrag atentia in special figurile analogiei cu precadere epitetul, comparatia, personificarea si metafora.
- la nivelul metaforei se analizeaza metafora propriu-zisa, categoria catacrezei, iar apoi extinderea metaforei si construirea alegoriei.
- o atentie aparte este acordata simbolului.
- alte figuri de stil (hiperbola, litota, metonimie, sinecdoca, etc.) sunt amintite pe scurt fiindca nu au aceeasi pondere.

- comentariul nu se opreste asupra antitezei, considerandu-se ca rolul ei a fost semnalat la prezentarea nivelului lexical, mai ales
prin evidentierea valorii stilistice a antonimelor
- fara a i se dedica un capitol special se face frecvent trimiterea la ironie, care, fiind o problema de atitudine, este mereu prezenta si
cunoaste nuante diferite, de la ironie nevinovata la sarcasm (vezi stilul din Academia Catavencu).

Primele idei iluministe apar in Anglia, dupa revolutia burgheza, din 1688 Este vorba despre aparitia unei clase sociale, burghezia,
care vine cu idei inaintate. Apare in Franta, dupa revolutia franceza - 14 iulie 1789 - dupa caderea Bastilliei, simbol al monarhiei
absolutiste; se instaureaza puterea poporului si incepe sa ia avant dezvoltarea burgheza.
Lupta de emancipare a burgheziei revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei orientate in intregime pe o directie antifeudala:
monarhia absoluta (biserica, scoala, justitie) toate aceste institutii sunt supuse unei critici severe. Ganditorii iluministi cer anularea
unor privilegii feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor.
Argumentele fundamentale pentru justificarea acestei revendicari erau: libertatea, egalitatea si suveranitatea poporului si ideea
dreptului natural si a contractului social. O alta trasatura a iluminsimului a fost spiritul rationalist, materialist si laic, cristalizandu-se
stiintele umaniste (dreptul, filozofia, istoria care au fost scoase de sub tutela bisericii).Se promoveaza, in schimb ideea de toleranta
si egalitate intre oameni.
Epoca luminilor reprezinta un punct culminant in dezvoltarea stiintelor si meseriilor.
Imaginea "omului luminilor" ni se impune cu putere in sensul literar al termenului,fiind reprezentat de Wiliam Blake in 1780 in
compozitia "Glad Day".
Secolul al XVIII-lea a situat omul in centrul viziunii lui despre lume,al dospozitivului in jurul caruia isi organizeaza intreaga
reflectie.Sfarsitul este situat la sfarsitul secolului ,in acea secventa in cadrul careia Revolutia Franceza nu este decat momentul
cand certitudinea se clatina.
O introducere ar putea fi reprezentata de paginile "Marii Enciclopedii" a lui Diderot si D'Alembert.
"Omul este o fiinta simtitoare,cugetatoare,ganditoare:ea se preumbla libera pe fata pamantului,pare a fi in fruntea animalelor peste
care stapaneste,traieste in societate,a inventat stiintele,artele,are o bunatate si o rautate specifice,si-a pus stapani,si-a facut legi
etc."Tot aici se spune ca omul este compus din doua substante:suflet si trup.
Filozofia spune ca actiunile oamenilor sunt determinate de senzatii si dorinta,omul fiind intotdeauna ceea ce il fac sa fie nevoile
sale,chiar daca intra in societate brutal.Sensibilitatea oamenilor poate fi izvorul "fericirii increzatoare".In acest scop se cuvine a se
recurge la educatia prin teorie si fapte.
Daca in articolul despre omul moral se exprima un filozof,in prezentarea omului politic vorbeste un fiziocrat care sustine faptul ca
pamantul si omul sunt adevaratele bogatii,ca trebuie lasat liber comertul si diminuat numarul muncitorilr de lux pentru a acorda
atentie agricultorilor.
Reintegrat in ordinea naturii omul este abordat din perspectiva alcatuirii lui fizice,al anatomiei si fiziologiei.Stapan pe propriul
destin,odata inlaturate piedicile prejudecatii,ale religiei omul se deosebeste de celelalte animale,ca fiinta rationala: a creat
artele,stiintele,intr-un cuvant civilizatia.
In secolul XVIII in spatiul european are loc o explozie demografica,in special in Europa centrala si orientala.Cauzele acestei explozii
demografice sunt: revolutionarea medicinei,regresul fenomenului foametei.
Orasul,unde lociuesc elitele aristocratice si burgheze,este locul de filtrare si de schimburi pe unde isi croieste drum noutatea.
Criteriul alfabetizarii opune o Europa Nord-Est alfabetizata aproape in totalitate unei Europe meridionale.
In domeniul cultural,ca si in cel al economiei si societatii se contureaza poli de difuzare a elementelor de noutate si zone de umbra.
Din toate cele amintite mai sus putem spune ca secolul al XVIII - lea apare ca fiind cel al schimburilor si al unei circulatii intense de
oameni si idei.Amestecul neincetat