Ion

de Liviu Rebreanu
-particularitati ale operei , viziunea despre lume-
~ apariție 1920 ~

Opera lui Liviu Rebreanu se înscrie în modelul realismului de tip obiectiv , contribuind in perioada
interbelica la înnoirea romanului românesc. “Ion” este un roman realist de tip obiectiv care transfigurează
viata rurala într-o forma autentica, credibila , verosimila (conforma cu realitatea).

Specie a epicii de mare întindere , cu numeroase personaje , romanul comunica indirect mesajul autorului
prin intermediul naratorului obiectiv , omniscient și omniprezent , dar și al personajelor numeroase implicate
intr o acțiune complexă , desfășurată pe mai multe planuri narative. Fiind roman obiectiv și realist , narațiunea
are focalizare zero și viziune “dindarat” specifice unui narator obiectiv , detasat , omniscient și omniprezent.

Romanul “Ion” de L. Rebreanu , deși are o tema ce se incadreaza in tipul de proza traditionala (viata
țăranului roman) , prin tehnicile narative folosite se încadrează și în curentul modernist , fiind considerat
primul mare roman modern al literaturii române. Se respecta astfel o serie de idei ce apar în “Teoria
Sincronismului” elaborată de Eugen Lovinescu , care susținea sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeană valoroasa. Aspectele moderniste ale romanului sunt : aspectul circular (relația dintre incipit și final)
, tehnica contrapunctului , pluriperspectivismul , personajul reflector , tendința de psihologizare a personajului
principal cu ajutorul stilului indirect-liber. Caracterul realist al operei se observa la nivelul actului artistic prin
care scriitorul realizeaza o literatura de tip mimetic (de imitație). Apare imaginea satului transilvanean Pripas
de la începutul sec 20 , astfel romanul dobândește caracter monografic , fiind o fereastra socială. De asemenea ,
romanul se înscrie în estetica realista prin modul de construire a personajelor tipologice. Apar și aspecte de
curent naturalist prin prezentarea unor degradări psihice și fiziologice ce apar la anumite personaje și scene.

Geneza romanului este explicată de autorul L. Rebreanu în volumul “Mărturisiri” prin legatura pe care el o
găsește între trei intamplari diferite din satul Prislop , unde a locuit o perioada. A văzut un țăran care a sărutat
pământul “ca pe o ibovnica” , apoi a auzit de Rodovica , o fata de taran bogat , care a fost batuta groaznic de
tatal ei pentru ca a făcut un copil “din flori” ; și un alt țăran , Ion Pop al Glanetasului i a vorbit despre
dragostea lui patimasa pentru pamant.

Tema romanului constituie lupta țăranului de la începutul sec al 20-lea pentru pamant în societatea
transilvaneana. Romanul este o monografie a satului , reflectand mentalitatea colectiva , dar si obiceiuri
precum nasterea , nunta , inmormantarea , relațiile sociale , relațiile de familie , instituțiile satului. Alte teme
sunt : iubirea , familia , moartea.

Construcția romanului este simetrică și se realizeaza prin descrierea drumului in incipit și final. Reperele
spațiale și temporale sunt bine precizare : Satul Pripas , începutul sec 20. Titlul este dat de personajul principal
, eponim , sugerand caracterul comun al numelui propriu Ion.

Apărut în 1920 , romanul “Ion” de L. Rebreanu este structurat în 2 parti , ale căror titluri sugerează 2 trăiri
interioare ale protagonistului : “Glasul pământului” și “Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole sunt
sugestive : Începutul , Iubirea , Nunta , Vasile , George …. Sfârșitul.
 Viața țărănimii și intelectualității sunt ilustrate prin tehnica planurilor paralele , trecerea de la un plan la
altul se realizeaza , prin alternanța , faptele sunt înlănțuite. O alta tehnica este contrapunctul (aceeași tema în
planuri diferite : nunta Anei și nunta Laurei).

Acțiunea romanului începe într-o zi de duminica. Incipitul prezinta drumul pana la Pripas apoi este descrisă
hora din curtea Tudosiei , mama Floricai. In expozitiune apar personajele și detalii spatio-temporale care ofera
veridicitate romanului. Se reflectă relațiile sociale , Ion o pofteste pe Ana cea bogată la joc , deși o place pe
Florica, iar acesta declanșează conflictul. Vasile Baciu , tatăl Anei îl jignește pe Ion numindu l “sarantoc” si
“talhar” conturandu se intriga. Așa Ion se răzbuna pe Ana lasand o însărcinată pentru a l forța pe Vasile Baciu
să accepte căsătoria.

Desfasurarea actiunii se organizează în jurul ideii de lupta pentru pamant , în satul tradițional averea
înseamnă respect. Instinctul de a avea pamant și sărăcia îl determina pe Ion sa o aleaga pe Ana , deși o iubea pe
Florica. Astfel conflictul exterior social este dublat de conflictul interior al glasului iubirii. Apar și alte
conflicte secundare dintre Ion și Simion Lungu de la care protagonistul îi luase câteva brazde de pamant .
Acum se poate vorbi și de conflictul tragic dintre om și forta stihiala a pamantului , impresionantă fiind scena
în care Ion saruta pamantul.

După nuntă , Ion se simte inselat de socrul sau care nu i face acte pe pamant , o bate pe Ana care isi forteaza
tatal sa i dea o parte din avere. Sinuciderea Anei este o consecință a dezumanizarii lui Ion. Moartea lui Petrisor
, fiul lui Ion și al Anei , nu-l opreste pe protagonist să și urmeze iubirea pentru Florica , măritată acum cu
George Bulbuc.

Deznodamantul este previzibil , uciderea lui Ion de către George este un ecou al greșelilor lui Ion. Florica
ramane singura și averea este donată bisericii.

Liviu Rebreanu este un fin psiholog , scena spanzurarii Anei este ilustrată pentru realismul romanului. Este
sugestiva si scena cand Ion se apleaca și saruta pamantul “ca pe o ibovnica”.

În planul intelectualității , rivalitatea dintre preot și învățător este foarte bine realizata. Zaharia Herdelea ,
invatatorul , se lupta cu dificultățile materiale , are sotie si doua fete de maritat fara zestre , Laura si Ghighi ,
precum și un băiat , tanarul Titu. Invatatorul cladise o casa pe pamantul bisericii pastorite de preotul Beliciug
cu care intra in conflict.

Narațiunea la pers. a 3 a ilustrează un roman obiectiv caracterizat prin neimplicarea afectiva a naratorului.
Stilistic , limbajul este sobru , concis , anticalofil , specific prozei realiste.

In concluzie , personajele actioneaza liber , manifestand tensiuni dramatice.