FIGURI DE STIL

Nr. Denumirea Procedeul de

Definiție Exemplu Alte exemple
crt. figurii de stil construire
Epitetul este un cuvânt descriptiv (sau o
frază cu funcție expresivă) care determină Analogia „Durerea noastră surdă și amară
1. Epitet un substantiv sau un verb, exprimând o Transferul de O grămădii pe-o singură vioară.”
însușire deosebită a unui obiect, sens/semantic („Testament”, T. Arghezi)
prezentându-l într-o lumină nouă, aparte.
Metafora o figură de stil prin care se trece
Analogia „Stropii nu-s stropi, ci sunt
de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt
2. Metaforă Transferul de Cuvinte de iubire.”
sens, prin intermediul unei comparații
sens/semantic („Plouă”, V. Romanciuc)
subînțelese.
„Codrule, cu râuri line,
Personificarea este o figură de stil prin care Analogia Vreme trece, vreme vine,
3. Personificare li se atribuie lucrurilor, animalelor sau Transferul de Tu, din tânăr precum ești
fenomenelor din natură însușiri omenești. sens/semantic Tot mereu întinerești.
(„Revedere”, M. Eminescu)
Comparația este o figură de stil care constă
în alăturarea a doi termeni (obiecte,
persoane, idei, fenomene, acțiuni etc.) cu Analogia „Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
4. Comparație însușiri asemănătoare, urmărindu-se Transferul de După făptura ta strălucitoare”.
evidențierea anumitor caracteristici ale sens/semantic („Floarea-soarelui”, R. Stanca)
primului (de comparat), prin intermediul
celui de-al doilea (cu care se compară).
Antiteza este o figură de stil care constă în
asocierea a două cuvinte, expresii, idei,
Contradicția „Copacii albi, copacii negri
imagini sau noţiuni cu sens contrar, cu
5. Antiteză Transferul de Stau goi în parcul solitar.”
scopul de a se pune în evidenţă reciproc.
sens/semantic („Decor”, G. Bacovia)
Antiteza are la bază doi termeni aflaţi în
relaţie de antonimie.
Enumerația este o figură de stil care constă
Procedeul „Nimic nu poţi reţine în apă, piatră, nor”.
6. Enumerație în înșiruirea unor termeni cu sensuri
amplificării („Pe plaja de nisipuri, L. Lari)
apropiate pentru accentuarea ideii
 exprimate.
Repetiția este o figură de stil care constă în „Ziua ninge, noaptea ninge,
folosirea de mai multe ori a aceluiași cuvânt Procedeul dimineața ninge iară.
7. Repetiție
sau a mai multor cuvinte, spre a întări o idee insistenței Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară.”
sau o impresie.  („Iarna”, V. Alecsandri)
Invocația este o figură de stil care constă Procedeul „-Cobori în jos, luceafăr blând,
8. Invocație într-o adresare ce se face către o persoană interpelării/ Alunecând pe o rază”.
imaginară, un erou, o personalitate. chemării („Luceafărul”, M Eminescu)
Interogația retorică este figura de stil care „Nu te oprise gândul fără glas.
Interogație Problematiza
9. consta în adresarea unei întrebări la care nu De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”
retorică rea
se așteaptă răspuns. („De-abia plecaseși”, T. Arghezi)
Hiperbola este o figură de stil prin care se
exagerează intenționat însușirile unei ființe
„Chipul tău, mamă,
sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau Procedeul
10. Hiperbolă Ca o mie de privighetori rănite”.
ale unei întâmplări, folosit mai ales în opere amplificării
(„Chipul tău, mamă”, Gr. Vieru)
literare cu scopul de a-l impresiona mai
puternic pe cititor.
Dar la cea măicuță
Alegoria este o figură de stil care permite Asocierea
Să nu-i spui, drăguță,
redarea plastică a unei idei abstracte prin Analogia
11. Alegorie Că la nunta mea
intermediul unor realități concrete, Transferul de
A căzut o stea.” (nuntă-moarte)
cunoscute. sens/semantic
(„Miorița”, creație populară)
Schimbarea „Plouă curat și sfânt…
Inversiunea este figura de stil care
topicii Eterna mea uimire:
inversează cuvintele din propoziție/frază cu
12. Inversiune Procedeul Stropii nu-s stropi, ci sunt
scopul evidențierii unui singur termen sau
amplificării/ Cuvinte de iubire.”
cuvânt.
accentuării („Plouă”, V. Romanciuc)
Metonimia este figură de stil care constă în
substituirea categoriilor logice ale întregului Asocierea „Stinge-mi-s-or ochii mie
prin parte, ale părții prin întreg, ale cauzei Analogia Tot deasupra cărții Sale.” (cartea – întreaga
13. Metonimie
prin efect, ale efectului prin cauză, ale Transferul de creație eminesciană)
abstractului prin concret, ale posesorului sens/semantic („Legământ”, Gr. Vieru)
prin lucrul posedat etc.