O scrisoare pierduta

-comediaI.L. Caragiale

Reprezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este a treia
dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic.
Ca specie, opera este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale
societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic ce starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, avand un final fericit.
Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul intre
aparenta si esenta. Sunt prezentate formele comicului- umorul, ironia si diferite tipuri de
comic (de situatie, de caracter, de limbaj si de nume).
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte
omenesti, piesa prezinta aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor
pentru Camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai
politicianismului romanesc.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Instrument al
santajului politic, o scrisoare pierduta devine pretextul dramatic al comediei. Articolul
nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale
scrisorii).
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma
unui schimb de replici intre persoanaje.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista
cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in
piesa. Creatia impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si spatiului de
desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in
zilele noastre, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada electorala, intr-un interval
de trei zile.
Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele isi dezvaluie intentiile,
sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre
personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta. In dialogul dramatic, stilul este
marcat de oralitate; limbajul oral este mai spontan, mai putin elaborat, fiind marcat de forme
populare, exprimari eliptice, exclamatii, simplitatea frazelor etc.
Cum structura fundamentala a textului este dialogica, prezenta monologului dramatic
(discursurile electorale Farfuridi-Catavencu) si aparte-ului (interventiile lui Ghita) este mai
restransa.
Indicatiile scenice contureaza indirect persoanjele, prin semnificatia, in plan moral sau
intentional, a gesturilor si a mimicii. In lista cu Persoanele de la inceputul piesei se precizeaza, pe
de alta parte, alaturi de numele semnificative, si statutul social sau ocupatia personajelor,
ceea ce sugereaza apartenenta la o tipologie.

Personajele comediei au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. In O scrisoare pierdutase
intalnesc cele noua tipuri de personaje precizate si de Pompiliu Constantinescu in articolul
Comediile lui Caragiale- tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului amorez si al
donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului
(Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului
(Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu,
Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda) (( face obiecii n orice mprejurare, care reflecteaz
ndelung, spunndu-i gndurile)).
Zaharia Trahanache este unul din personajele comediei O scrisoare pierduta,
singularizandu-se in lumea eroilor caragialieni prin perceptia contradictorie a acestuia: incornoratul
ridicol si naiv, sau tipul abil care accepta din enteres adulterul sotiei cu prefectul pentru a-si pastra
puterea in judet.
Caracterizarea personajului se realizeaza in mod direct, de alte personaje si in mod
indirect, prin fapte, limbaj, nume, gesturi, relatii cu alte personaje. Dintre elementele specifice
textului dramatic sunt valorificate replicile, didascaliile si situatiile. Pentru portretizarea
personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic care ingroasa, prin acumularea detaliilor,
caracterul aparent lipsit de profunzime.
Trahanache este tipul incornoratului simpatic pentru ca refuza sa creada din enteres sau
diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei sale. El este prezidentul mai
multor comitete si comitii din judet, fiind unul din stalpii locali ai partidului aflat la putere.
Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de formula stereotipa Aveti putintica
rabdare, rostita in rarele momente de enervare, precum si de prenumele Zahariazahariseala/ramolismentul. Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar
eficienta. Stie sa disimuleze si sa manevreze intrigi politice, insa in ceea ce priveste familia, nu
accepta prezenta imoralitatii (sau se preface a nu crede in aceasta), sustinand ca scrisoarea de amor
este o plastografie.
Caracterizarea directa, realizata de alte personaje, exprima abilitatea si enigma
personajului Branzovenescu afirma ca E tare...tare de tot... Solid barbat! Nu-i dam de
rostul secretului . Adversarul politic, Catavencu, il respecta, numindu-l venerabilul. Prin
autocaracterizare se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamana
viclenie Apoi, daca umbla el cu machiavelicuri, sa-i dau eu machiavelicuri [...] N-am
umblat in viata mea cu diplomatie [...]. Unele indicatii scenice au de asemenea rol in
caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea: serios, binevoitor, placid, razand.
Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa naivitate este Intr-o sotietate
fara moral si fara printip... trebuie sa ai si putintica diplomatie!.
Pentru portretizarea personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic (de caracter, de
moravuri, de situatie, de limbaj, de nume, de intentie), care ingroasa, prin acumularea detaliilor,
caracterul aparent lipsit de profunzime.
Limbajul este o sursa a comicului, Trahanache fiind neinstruit (incult), stalcind
neologismele si exprimandu-se confuz. Caracterizarea prin nume este si ea o sursa a comicului.
Numele Trahanache este derivat de la cuvantul trahana, o coca moale, usor de modelat. Astfel,
interesele personajului sunt modelate de enteres, de Zoe sau de cei de la centru.
Personaj principal, Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de moravuri si de
situatie), unde are un joc ambiguu, iar sub aparenta bonomiei senile isi ascunde atitudinea corupta
in viata politica, fiind implicat in contrasantaj si in falsificarea listelor electorale (comic de
moravuri). Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua componente incompatibile ale

caracterului sau: sotul inselat este in acelasi timp si un politician abil. Comicul de situatie este
evidentiat in scena IV a actului I, in care Trahanache vine la Tipatescu, aducandu-i veste santajului.
Comica este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea de amor detinuta de Catavencu este o
plastografie, precum si teama ca Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului, pentru ca este simtitoare.
Consider ca personajul caragialian Zaharia Trahanache este viclean si abil, singurul om
tare din judet, care ins ape plan familial este incornoratul simpatic. Caragiale isi ironizeaza
puternic personajul care infatiseaza un tip uman characteristic vremii: corupt, ticait si viclean.