Sunteți pe pagina 1din 5

Orient si Occident

Aparteneta Romaniei la Orient si Occident poate fi privita din mai multe puncte de vedere:
geografic, istoric, politic, religios si cultural.
-

Din punct de vedere georafic , cuvintele OCCIDENT si ORIENT desemneaza spatiile


situate la apus, respectiv la rasarit fata de un punct de referinta.

Din punct de vedere cultural, cei doi termeni denumesc spatii europene caracterizate
prin mai multe cupluri de opozitii. Cea mai importanta opozitie este de natura
religioasa: Occidentul adopta religia catolica, Orientul pe cea ortodoxa. De aici
porneste o suma de polaritati ascociate, de obicei, spiritualitatii religioase:
o

Occidentul este pragmatic, rational si profund individualist, pe cand


Orientul este contemplativ, orientat spre sacralitate si cu un climat care
promoveaza grupul in defavoarea individului.

Toate aceste deosebiri definesc principalele carcteristici care particularizeaza


cultura unui popor, individualizeaza mentalitatea acestuia si determina specificul
national.
Diversitatea perspectivelor privind asezarea Romaniei intre doua culturi si civilizatii a declansat
confruntari intre modernism si traditionalism si a constituit din totdeauna un process accelerat
de a prelua idei, forme si modele. Intotdeauna civilizatiile mai putin dezvoltate le imita pe
cele avansate, sincronizarea acestora realizandu-se in timp, insa toata aceasta imitare se
va realiza si cu o coexistenta a elementelor traditionale si a celor moderne.
Menirea poporului roman este aceea de a vietui in Orientul spiritual specific simtirii sale, prin
religia noastra ortodoxa detinem adevarul lumii rasaritene, astefel orientarea noastra nu poate fi
decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am
invrednicit.
In contrast ,orientalul se defineste prin resemnarea pasiva, se supune neconditionat fortelor
naturii care il zdrobesc, crezand ca o forta religioasa misterioasa actioneaza asupra lui si de
aceea i se pare inutil sa lupte. Am putea descrie filozofia de viata a orientalului prin fatalism,totul
este acceptat asa cum se prezinta, el neavand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa necesara
sa modifice sau sa reziste realitaii inconjuratoare. Intre cele doua structuri psihice, creativitatea
occidentalului si resemnarea neputincioasa a orientalului, se defineste o stare intermediara
numita de sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea adaptabilitate.

Dac observm bine, cu toat atenia, moravurile, instituiil, felul de a reaciona al poporului
nostru, vom ajunge uor la concluzia c psihologia sa intr n acest fel de comportare echidistant
ntre voluntarismul activist al Apusului si pasivitatea fatalist a Orientului.[] Aceste influene
duble n-au rmas nsa ntre ele in conflict, n dualism. n sufletul nostru s-au topit, formnd o
sintez nou, un echilibru. Echilibrul nostru sufletesc se numete "adaptabilitate".

Toate popoarele moderne sunt produsul unui amestec de rase. La noi, ns, multiplicitatea
raselor i influenelor care au plmdit poporul de astzi a fost mai mare ca oriunde. S-a zis ca
aici a fost coridorul de circulaie ntre Orient i Occident.
Mihai Ralea Fenomenul romanesc

ORIENT
Orientul - resemnare pasiva
Daca occidentalul inpune mediului, orientalul se supune. Forta naturii il zapaceste, il
zdrobeste, il apasa.
Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilita de un zeu infalibil.
Fatalismul, [] i se pare singura solutie. Totul e aceptat asa cum se prezina.
Filozofia vietii e supunerea, resemnarea la fortele care ne depasesc si pe care nu le
putem schimba.
Idealul e confundarea in masa anonima, in colectivitatea absorbanta.
OCCIDENT
Occidentul - aptitudine creatoare
[] occidentul e spirit activ mai inainte de toate. El preface ambianta, sfinteste locul
caruia ii inpune legea si ideea sa [..]
Apuseanul e stapanul vointei sale elastice si ferme in acelasi timp si pentru aceasta e si
stapanul lucrurilor inconjuratoare.
Curajul sau e cand temerar, cand rezonabil. Stie sa riste si sa fie in acelasi timp prudent.
El subjuga fortele naturii, anotimpurile, fauna si flora.
Dar mai ales a inventat technica, care i-a devenit aliata ascultatore.
[] filozofia sa nu poate fi decat voluntarista.
El crede ca totul e posibil, e optimist in increderea pe care i-o acorda fortele sale, crede in
libertate, mai mult in arbitru[..].
Individualismul e fara indoiala, idealul sau ultim.

Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizeaza psihologia orientala si


cea occidentala, precum si specificul acestora intitulata sugestiv "Fenomenul romanesc" (1927).
El discuta psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mentalitatii unei natiuni :
conditiile de trai, asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climatice,
caracterizand specificul nostru national si conceptia colectiva a romanilor. Ralea desprinde doua
tipuri de locuitori in Europa: occidentalul si orientalul, care se diferentiaza prin modul de a gandi,
prin atitudine si reactiile diferite si care se conduc dupa legi ancestrale adesea contrastate.
Astfel, psihologul-eseist defineste civilizatia occidentala prin sintagma "aptitudini creatoare",
ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afla deasupra mediului pe
care il domina prin stapanirea de sine, siguranta, curaj, rabdare si initiati. Astfel spus,
occidentalul e "stapanul vointei sale inconjuratoare". Curajul cu, care acesta infrunta viata este
"cand temerar, cand rezonabil". Stie sa riste si sa fie in acelas timp prudent, "subjuga fortele
naturii" dar a inventat si o tehnica devenita o "alianta ascultatoare".

Lipsa culturii nationale proprii mai are si un alt inconvenient.Foarte multi romani sunt siliti sa
studieze dupa cartile si metodele occidentale.Ei isi formeaza sufletul dupa masura Apusului.Dar
viata romaneasca e alta decat cea occidentala.De aici un dualism putenic intre realitatea
romaneasca a faptelor si cultura starina pe care o inmagazinam si care ne indica cu totul alte
criterii de judecata si valorificare decat cele care se obisnuiesc aici.
Mihai Ralea Fenomenul romanesc

Se poate spune in ordinea culturii:"comporta-te ca un om cultivat si vei deveni in scurt timp ca


atare.Imita la inceput institutiile si manierele culturii si vei reusi sa provoci la tine acasa cultura
propriu-zisa".Numai ca,si in aceasta privinta,dl. Radulescu-Motru are perfecta dreptate,nu orice
simulatie si orice imitatie e buna.Trebuie o ajustare intre ceea ce esti si ceea ce vrei sa devii.

Mihai Ralea, n studiul Fenomenul


occidentalului i ale orientalului:

romnesc, identific trsturi eseniale ale

Sub diferite variaii de detaliu, omul care locuiete continentul nostru se prezint sub
dou tipuri bine definite: occidentalul i orientalul. n apusul i centrul Europei, domnete
o mentalitate, iar ctre rsrit, ctre posturile cele mai avansate ale Asiei, o alta. Englezul,
francezul, germanul, italianul, scandinavul cu toate deosebirile dintre ei, constituie la un
loc acelai fel de civilizaie. Tehnicile lor, felul de a vedea viaa, felul adaptrii la mediu
sunt comune. Dincolo, la frontierele Asiei, ca o peninsul intrat n viaa Europei, turcii,
ruii, o parte din popoarele balcanice constituie o alt lume, cu alte legi, cu alt suflet, cu
alt filozofie. Toat civilizaia occidental st ntr-un singur cuvnt: aptitudine
creatoare. Ridicat deasupra mediului, dominndu-1 prin stpnire de sine, prin curaj, prin
rbdare i iniiativ, occidentalul e spirit activ mai nainte de toate. El preface ambiana,
sfinete locul, cruia i impune legea i ideea sa i care l ascult docil i nvins.
Apuseanul e stpnul voinei sale elastice i ferme n acelai timp i pentru aceasta e i
stpnul lucrurilor nconjurtoare. Curajul su e cnd temerar, cnd rezonabil. tie s rite
i s fie n acelai timp subjug forele naturii, sezoanele, fauna i flora. Dar mai ales a
inventat tehnica, care i-a devenit aliat asculttoare. [...]
n asemenea condiii, filozofia sa nu poate fi dect voluntarist. El crede c totul e posibil,
e optimist n ncrederea pe care o acord forelor sale, crede n libertate, mai mult, n liber
arbitru, pentru c rezistena determinismului orb o nvinge cu puterea nelepciunii sale;
foreaz evenimentele prin voina sa de triumf. Individualismul e, fr ndoial, idealul su
ultim.
Psihologia orientalului e exact contrar. Ea se reduce, de obicei, la o resemnare pasiv.
Dac occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Fora naturii l zpcete, l
zdrobete, l apas. Recunoate ntr-nsa cine tie ce for religioas misterioas, contra
creia i se pare inutil s mai lupte. Ordinea evenimentelor i se pare stabilit de un zeu
infailibil. Fatalismul, adic constatarea acestei aezri prestabilite i pe care voina omului
e prea slab ca s o ndrepte, i se pare singura soluie. Totul e acceptat aa cum se
prezint. Nici un orgoliu, nici o ambiie, nici o rezisten. Imaginaia i voina nu prefac
deloc realitatea nconjurtoare. Filozofia vieii e supunerea, resemnarea la forele care ne
depesc i pe care nu le putem schimba, ci doar mblnzi prin ascultare. Idealul su e n
masa anonim, n colectivitatea absorbant. ntre tipuri extreme de civilizaie, ntre aceste
dou interpretri ale existenei, datorit a dou structuri deosebite, ntre creaiunea
occidentalului i resemnarea orientalului, se poate gsi o valoare. S numim aceast
structur sufleteasc adaptabilitate.
Se remarc, aadar, drept caracteristici eseniale ale spiritului occidental, activismul
( activitatea ), aptitudinea creatoare, voluntarismul, credina c totul e posibil,
ncrederea n forele proprii, afirmarea individualitii.
n privina spiritului oriental, se remarc, dimpotriv, resemnarea pasiv, fatalismul,
supunerea, masa anonim.
ntre aceste tendine contradictorii, se situeaz mentalitatea romneasc, dominat de
structura sufleteasc pe care criticul o numete adaptabilitate.