Teoria formarii poporului roman se bazeaza pe celebra

afirmatie a lui Grigore Ureche , toti romanii de la Ram se trag,

afirmatie dezvoltata mai tarziu de istorici, arheologi, lingvisti. Ei
au pus in evidenta, in decursul timpului, date si documente care
statueaza originea poporului roman, originea limbii romane si
caracterul ei.
Plecand de la premisa ca limba romana s-a format in paralel
c poporl roman trebie avt in vedere si cadrl istoric. Asadar, in
urma razboaielor dintre daci si romani, Dacia a fost transformata
in provincie romana, si va ramane stapanita timp de 165 de ani
(106-271) de romani. Romanizarea populatiei bastinase s-a
desfasurat relativ rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise in
latineste si descoperite pe teritoriul tarii noastre arata limpede
acest lucru. In afara masurilor cu caracter administrativ, printre
factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumerati: serviciul
militar in care tinerii daci se inrolau, casatoriile intre soldatii
veterani romani si femeile dace, copiii nascuti beneficiind de
avantajele
cetateniei
romane.De
asemenea,
crestinismul
raspandit in limba latina, unde drept dovada stau cuvintele de
baza ale credintei crestine, care se regasesc in romana, prin
mostenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din
domine
dues),
crestin(din
christianus),biserica(din
basilica),botez (din baptism), rugaciune (din rogationem),
preot (din presbiterius), cruce (din crucem), pacat (din
pecatum),inger(dinduiangelus),etc.
Influenta patrunderii de meseriasi, agricultori, negustori
in Dacia, inca de dinainte de cucerirea de catre Traian, se face
simtita si astazi, prin termenii din domeniu, pastrati din latina: sat
(lat. fossatum, localitate intarita printr-un sant), a ara (lat. arare),
a semana (lat. seminare), grau (lat. granum), secara (lat. secale),
orz (lat. hordeum), legume (lat. legumen), canepa (lat. canepa), in

(lat. linum), aur (lat. aurum), argint (lat. argentum), sare

(lat.salem), cal (lat.caballus), vaca (lat. vaca), vie (lat. vinea), vita
(lat. vitea), poama (lat. poma), etc. Se poate vorbi de o perioada
de bilingvism, cand se folosesc concomitent limbile
geto-daca si latina, pana la impunerea definitiva a acesteia din
urma.
In "Dacia Felix" se continua procesul de romanizare si
dupa plecarea oficiala a armatei si a administratiei romane in 271,
prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.
Perioada de romanizare nu a nceput la o data fixa si nici nu se poate spne c
exactitate perioada in care limba latina isi intrerpe inflentele. Cercetatorii au
descoperit ca limba si cultura romanancepusera sa patrunda n Dacia cu
aproximativ doua secole nainteacolonizarii, fiind atestata folosirea de autohtoni a
alfabetului latin si cunoasterea ntr-o oarecare masura a limbii latine; exista, de
asemenea, dovezi ca romanizarea a continuat si dupa retragerea oficiala a stapnirii
romane.
Bastinasii daco-geti, sub raport lingvistic au fost n marea lor majoritate asimilati
n decurs de 17 decenii de stapnire romana efectiva. La nceputul stapnirii
romane exista bilingvism: n relatiiile oficiale,dacii foloseau limba latina, iar n
familie limba daca. Pe masura cedominatia romana se consolida si se nmulteau
casatoriile mixte, limbalatina se raspndeste, nct a doua generatie si cea de-a treia
si-au nsusit-o perfect. Procesul etno-cultural si procesul etno-lingvistic s-au
desfasurat intr-un strns paralelism.
Limba romna este limba latina vorbita n mod nentrerupt n partea orientala a
imperiului roman, cuprinznd provinciile dunarene romanizate (Dacia, Pannonia
de Sus, Dardania, Moesia superioara si inferioara), din momentul patrunderii limbii
latine n aceste provincii si pna n zilele noastre. Aceasta limba a suferit, nsa,
transformari nencetate, att prin evolutia ei normala, ct si prin influenta exercitata
de limbile cu care a intrat n contact.
Referitor la teritoriul de formare, limba romna s-a dezvoltat pe o larga baza
teritoriala romanizata, cuprinznd provincia Dacia nord-dunareanapropriu-zisa,
precum si zona sud-dunareana nvecinata fluviului, Dobrogea, provinciile
romanizate ce au stat ntotdeauna n strns contact, att administrativ ct si
commercial cu Dacia - Panonnia si Dardania. Se dezvolta astfel, o limba care
sufera anumite modificari. Ea este adaptata si usor transformata, rezultatul
concretizndu-se n latina dunareana. Aceasta, mpreuna cu limba vorbita pe coasta
Dalmatiei, face parte din grupul oriental al limbilor romanice.

Limba romna are la baza latina populara, latina vulgara, privita ca limba de
conversatie a maselor. Termenul de latina vorbita este mai indicat. Acesti termeni
definesc limba conversatiei, care variaza ca to, dupa nivelul social al
interlocutorului. Fiecare persoana vorbeste ntr-un anumit mod. Aceste variatii
intereseaza nu numai vocabularul, dar si sintaxa limbii vorbite. Limba romna da
dovada de conservatorism, ramnnd fidela structurilor mostenite n perioada de
stapnire oficiala. n acest sens, crestinismul are un rol foarte important pentru ca
religia trebuia propovaduita ntr-un idiom nteles de marea masa a populatiei.
Exista o perioada cnd se pun la dispozitia miilor de credinciosi texte scrise ad
usum vulgi.
Sistemul fonologic al latinei clasice este simplificat, n latina vulgara neexistnd
deosebiri de cantitate ntre vocale, diftongii ae si au se monoftongheaza, vocalele
neaccentuate se modifica sau dispar, ca si consoanele finale. Spre deosebire de
limba latina, romna cunoaste acentul liber, cel de intensitate avnd valoare
fonologica n omonimie. Sistemul vocalic al limbii romne comporta 7 timbre
vocalice aranjate n triunghi: seria anterioara nelabiala, i, e, seria mediana
nelabiala, , a si seria postlabiala, u, o. n vrful triunghiului sta litera a.
n limba latina vocalele sunt lungite prin compensatie. Fenomenul nu se produce
n romna, italiana, spaniola si portugheza. Lungirea vocalei se produce naintea
lui gn: Crucem > rom. Cruce; > alb. Kryq; > dial.it. kr_ci
Gula > rom. gura; >sard. bula; >cos. gula
Lupus > rom. lup; > magl. Lupu.
Evolutia limbii presupune acceptarea confuziilor dintre e si i, comidi=comedi