ROMANIZAREA LINGVISTICA SI NONLNGVISTICA

Romanizarea reprezinta consecinta interactiunii imperiului roman cu un teritoriu vast european, asiatic si african pe o durata mai mare de un mileniu. Pentru Dacia romanizarea a fost un proces ce i-a schimbat existenta definitiv, in timp ce, pentru imperiul roman, intlnirea cu getodacii s-a adaugat marilor cuceriri ce au acoperit aproape intreaga Europa, Mesopotamia, Siria, Macedonia, Cartagina, Egiptul, etc. Din punct de vedere temporal, cucerirea romana a Daciei a presupus interactiunea directa intre anii 101 275, durata ce pare neinsemnata daca ne gndim ca inceputul acestui imperiu coboara pna in secolul 8 .Hr. si se incheie in urma atacurilor otomane ce au zguduit zidurile Constantinopolului in 1453. ( imperiul roman de rasarit : 476 1453 ) Peste tot imperiul roman a avut acelasi comportament inducnd romanizarea lingvistica si cea nonlingvistica. Romanizarea lingvistica s-a realizat prin topirea substratului getodacic, lasnd locul stratului latin. Dupa retragerea Aureliana chiar daca existau conditii de revenire la independenta si autonomie dacii romanizati au continuat sa vorbeasca limba cuceritorilor, cea a stramosilor fiind definitiv uitata. Romanizarea lingvistica a fost asadar un proces ireversibil ce a dus la crearea unui nou idiom in SE Europei. Romanizarea nonligvistica este cea care are in vedere partea materiala inlesnind valorile imperiului roman pe teritoriul Daciei : 1. reteaua de drumuri; 2. prezenta colonistilor, a veteranilor si a taranilor din sudul peninsulei Italice; 3. mai trziu patrunderea crestinismului prin intermediul limbii latine. In concluzie, intlnirea celor doua structuri entice a creat premise pentru crearea poporului si limbii romne.