~O SCRISOARE PIERDUTĂ~

I.L.Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar,

poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist
român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg
român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.
Genul dramatic acele opere literare destinate reprezentării
scenice(nu lecturi).De aceea, opera dramatică impune anumite
limite privind amploarea în timp și spațiu a acțiunii reprezentate.
Ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul acțiunii și a personajelor.
Comedia este o specie a genului dramatic, în proză sau în
versuri care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor sociale
a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate, având un
final fericit și, deseori, un rol moralizator.Personajele comediei
sunt inferioare în privința însușirilor morale, a capacităților
intelectuale sau a statutului social.
Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al
XIX-lea (19) și are drept centru de iradiere Franța. Este o mișcare,
curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca
principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale,
obiective, caracteristice.Realismul are trăsături precum: lipsa de
idealizare, reflectarea obiectivă a realității, crearea unor personaje în
situații tipice deoarece personajele realiste sunt complexe și au
dinamică interioară….
Opera literară “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale a apărut
pe scena în anul 1884, fiind inspirată din farsa electorală din anul
1883. Această operă este o comedie de moravuri, în care sunt
ironizate aspecte ale societății contemporane autorului.
Acest text este încadrat in patru acte alcătuite din scene, fiind
construit sub forma schimbului de replici între personaje.
 Titlul este ales în mod special de autor pentru a anticipa
intriga piesei de teatru și motivul izbucnirii conflictelor dintre
personaje. Acesta este alcătuit dintr-un substantiv comun,
simplu: „O scrisoare” și adjectivul „pierdută”.
Acțiunea poeziei este plasată “în capitala unui județ de munte, în
zilele noastre”, adică la sfârșitul sec. al XIX-lea(19), în perioada
campaniei electorale, într-un interval de 3 zile.
Tema ilustrează degradarea vieții sociale, private și politice
prin prezența unor evenimente dintr-un orășel din provincie în
preajma alegerilor parlamentare pentru alegerea unui viitor
candidat și revizuirea constituției.Motivele literare regăsite în
operă sunt: motivul femeii adulterine, motivul încornoratului,
motivul triunghiului amoros, motivul lumii pe dos….
Expozițiunea îl prezintă pe Ștefan Tipătescu, prefectul
județului, care discută cu Ghiță Pristanda, polițaiul orașului,
despre cum își îndeplinise misiunea noaptea trecută. Acesta îl
anunță că Nae Cațavencu, adversarul sau politic, deține o
scrisoare care îi poate asigura victoria la alegeri.
Intriga operei constă în momentul când Zoe Trahanache, soția
lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului
aflat la putere, pierde scrisoarea de amor primita de la amantul
ei Ștefan Tipătescu.
Desfășurarea acțiunii cuprinde întâmplările ce decurg din
hotărârea acestuia din urmarea de a folosi documentul
compromițător pentru a obține postul dorit.De teamă că va fi
expusă public, Zoe se străduiește și reușește să obțină
promisiunea candidaturii lui Cațavencu.
Punctul culminant: Farfuridi si Cațavencu își rostesc
discursurile electorale, încercând să-i convingă pe alegători de
calitățile lor politice. La anuțarea candidaturii lui Dandanache,
cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar Cațavencu
pierde in aglomerație pălăria, în căptușeala căreia ținea
scrisoarea.
 Deznodământul prezintă momentul când Nae Cațavencu, fără
scrisoare, se simte dezarmat și își schimbă tactica prevenirii,
acceptând patronajul coanei Joițica.El ține un discurs în cinstea
lui Dandanache, într-o atmosferă de carnaval și se îmbrățișează
cu vechii adversari politici.
Conflictul dramatic principal constă în lupta pt putere politică
a două forțe opuse: reprezentanții partidului aflat la putere
(perfectul Ștefan Tipătescu, președintele grupării locale a
partidului, Zaharia Trahanache și soția sa, Zoe) și gruparea
independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu, avocat
ambițios și proprietar al ziarului “Răcnetul Carpaților”.Conflictul
are la bază contrastul comic dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să
pară personajele, dintre esență și aparență.Conflictul secundar
este reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, care se
teme de trădarea precectului.
În concluzie, opera “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este
o capodoperă a genului dramatic în care dramaturgul satirizează
întâmplări, aspecte sociale din viața unei comunități.Pe baza
datelor prezentate putem afirma că opera se încadrează în
curentul literar numit realism.