O scrisoare pierduta

                  de I.L. Caragiale

 
 
Introducere:
 
    Comedia este specia genului dramatic care satirizeaza intamplari, aspecte
sociale si moravuri prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte
puternice. Comedia are scopul de a indrepta acele defecte umane si sociale prin ras,
avand rol moralizator. Comicul este principalul mijloc artistic al comediei si se
realizeaza prin ironie, satira si sarcasm ilustrand contrastele dintre esenta si aparenta.
    Reprezentativa pentru viziunea realista a scriitorului asupra lumii se dovedeste
comedia de moravuri, ,,O scrisoare pierduta'', a lui Ion Luca Caragiale.
    Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuite din mai
multe scene. Perspectiva spatiala este reala si deschisa (,, in capitala unui judet de
munte''), iar timpul in care se petrec intamplarile este real, plasat la sfarsitul secolului
al XIX-lea ( ,,in zilele noastre'').
   
Cuprinsul:

   Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea textului
narativ/poetic/dramatic studiat intr-un curent cultural/literar intr-o perioada sau intr-
o orientare tematica
  Dramaturgul surprinde realitatea sociala a secolului al XIX-lea atat in plan politic,
cat si in cel al vietii de familie reflectand realitatea sociala, insa nu dintr-o prisma
obiectiva, ci filtrata si redata cu un fin simt critic, astfel incat comedia ,, O scrisoare
pierduta'' reflecta varsta realismului critic.
    Tipologia personajelor reprezinta o alta trasatura a esteticii realiste. Caragiale
reuseste sa creeze in comedie o adevarata galerie tipologica de personaje:
Trahanache este ,,ticaitul'', Zoe, ,,femeia voluntara'', Catavencu e ,,tipul
demagogului'', Farfuridi ,,prostul fudul'', Dandanache, ,,prostul ticalos'',
Cetateanul turmentat e ,,tipul naiv'', Ghita Pristanda e ,,omul slugarnic'', in timp
ce Stefan Tipatescu e ,,junele prim''.

    Prezentarea a doua secvente narative/dramatice/idei poetice relevante pentru tema
si viziunea despre lume din textul studiat
Discursul dramatic se centreaza pe tema moravurilor sociale, suprinse in plan politic
si familial.
    In plan politic, scrisoarea pierduta determina un adevarat haos. Linistea a parasit
lumea targului, regrupand-o in trei categorii. O prima categorie ii include pe cei care,
fiind in posesia scrisorii, se iluzioneaza ca viitori oameni ai puterii, liderul lor fiind
Catavencu. A doua categorie ii cuprinde pe cei intrati in panica, in urma pierderii
scrisorii, sub perspectiva neagra a caderii de la putere, Tipatescu si Zoe fiind cei mai
alarmati. O stare de panica ii incearca si pe Farfuridi si Branzovenescu, iar
amenintarea o resimte si Trahanache. Intre iluzia traita de gruparea lui Catavencu si
panica amenintatilor cu pierderea puterilor se situeaza a treia categorie, reprezentata
de un singur personaj, cetateanul turmentat. Cetateanul este omul datorita caruia
scrisoarea trece de la o partida la alta, provocand, intai, panica lumii de la putere si
iluziile celor insetati s-o preia, ca, apoi, tot el sa inverseze raporturile.
     Nici in plan familial lucrurile nu par sa stea mai bine. Situatiile in care sunt
antrenate personajele din triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache sunt de un
comic aparte. Astfel, spectatorul se amuza de convingerea oarba a sotului inselat ca
scrisoarea este o plastografie. Naivitatea lui Zaharia Trahanache si calmul sau
contrasteaza cu zbuciumul amorezilor zoe si Tipatescu, care actioneaza impulsiv si
contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.

    Ilustrarea a patru elemente de compozitie si de limbaj ale textului studiat,
semnificative pentru tema si viziunea despre lume
  Conflictul dramatic principal este unul exterior si constra in confruntarea pentru
puterea politica a doua forte opuse: una condusa de Catavencu si cealalta sustinuta de
Zaharia Trahanache si prefectul Tipatescu. Conflictul are la baza contrastul dintre
esenta si aparenta, adica dintre ceea ce vor sa para personajele si ce sunt ele, de fapt,
in realitate.
    Conflictele secundare sunt reprezentate atat de grupul Farfuridi-Branzovenescu,
care se teme de tradarea prefectului, cat si de aparitia neasteptata a lui Dandanache.
    Tehnica particularitatii de compozitie a operei este cea a amplificarii
treptate a conflictului, astfel rezulta un ghem de complicatii care acumuleaza
progresiv altele, ca un bulgare de zapada in rostogolire. Amplificarea conflictului
se realizeaza prin evolutia inversa a grupurilor adverse, intrarile repetate ale
Cetateanului turmentat care creeaza o stare de tensiune, Catavencu care este
infrant, desi parea ca va castiga, iar Tipatescu-Trahanache-Zoe triumfa, desi erau
in pericolul de a pierde, prin interferenta finala a tuturor personajelor aflate in
conflict, care se impaca, satisfacute de ceea ce au dobandit si, mai ales,
satisfacute de imaginea pe care fiecare si-a facut-o despre sine.
    In comedia lui Caragiale, se regasesc patru procedee fundamentale de
caracterizare, toate indirecte: prin fapte, gesturi si atitudini eroii isi definesc
dimensiunea interioara prin ceea ce fac si din felul in care il fac. De asemenea,
caracterizarea indirecta se face si prin intermediul celorlalte personaje, fiecare
dezvaluind si dezvaluindu-si , in acelasi timp, trasaturi definitorii.

    Sustinerea unei opinii despre modul in care tema si viziunea despre lume se reflecta
in textul narativ/poetic/dramatic studiat

    Dramaturgul percepe lumea ca pe un vast teatru, ca pe o mare si amuzanta
comedie, un adevarat spectacol cu masti, insa Caragiale nu vede literatura ca pe
un simplu act teatral, ci ea devine produsul relatiilor tensionate dintre eul creator
si lume. De aceea, realitatea vietii apare in literatura lui Caragiale ca o realitate
interpretata, filtrata printr-un fin simt critic, explicandu-se astfel tipurile decomic
regasite la nivelul discursiv: de intentie, de moravuri si de caracter, comic de
situatii, de nume sau de limbaj.
 
Incheiere:
 
    In concluzie, din cele mentionate anterior, reiese ca I. L. Caragiale a reusit sa
surprinda, in comedia ,, O scrisoare pierduta'', realitatea romaneasca a mijlocului
secolului al XIX-lea si sa fructifice tema moravurilor sociale cu umor si ironie
incadrand opera in zona realismului critic.