O scrisoare pierduta

De Ion Luca Caragiale

-tema si viziunea despre lume-

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneste

râsulp r i n   s u r pr i n d e r e a   u n o r   m o r a v u r i ,   a   u n o r   t i p u r i   u m a n e   s a u   a   u n o r
situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este
realizatp r i n   c o n t r a s t u l   î n t r e   a p a r e n t a   s i   e s e n t a .   S u n t   p r e z e n t e   f
o r m e l e specifice: umorul, ironia, comicul de situatie, de caracter, de limbaj side
nume.
Epoca marilor clasici este perioada care se manifesta printr-o efervescenta
creatoare fara precend ,fiind ilustrata de scriitorii Mihai Eminescu ,I.L. Caragiale ,Ioan
Slavici,Ion Creanga , ce se impun prin caracterul exponential si de valoare perena al
operelor carora le-au dat viata .
In acest context cultural, dramaturgul I.L.Caragiale este un martor cu nerv satiric
al vremii sale in cele patru comedii:,,O noapte furtunoasa”(1879), ,,Conu Leonida fata
cu reactiunea”(1880), ,,O scrisoare pierduta”(1884), ,,D-ale carnavalului”(1885). Este
considerat ,, un geniu clasic si realist , care a creat in literatura noastra limbajul
dramaturgic , asa dupa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj
liric”(,,Dictionarul scriitorilor romani”, Mirea Zaciu, Marian Papahagi , Aurel Sasu).
Spirit patrunzator si ironic, autorul a surprins in comediile sale numeroase moravuri
ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea .
Reprezentata pe scena in 1884, comedia de moravuri ,,O scrisoare pierduta”
satirizeaza aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa
electorala din 1883 (lupta pentru putere,in contextul alegerilor pentru Camera ), dar si
de viata de familie ( relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache ).
Titlul este un element anticipator, care desemneaza instrumentu sanajului
politic, ,,O scrisoare pierduta”, aparent neinsemnata, dar care ajunge sa produca
mari rastunari de situatie .
Ca in orice creatie dramatica, sunt impulse limite ce privesc amploarea timpului si
a spatiului . Actiunea comediei este plasata ,,in capitala unui judet de munte, in zilele
noastre”, adica la sfarsitul secolului al XIX-lea , in perioada unei campanii electorale .
In expozitiune sunt prezentati Stefan Tipatescu ,prefectul judetului , si Ghita
Pristanda ,politistul orasului. Neprecizarea numelui orasului confera aspect de
generalitate evenimentelor.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori
personale , compromitatoare petru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic. Conflictul principal se declanseaza , astfel, in
momentul in care Catavencu ameninta ca va publica scrisoarea si evolueaza pe
parcurs. Acesta atinge intensitatea maxima cand e anuntat candidatul Dandanache
si se stinge in momentul recuperarii scrisorii de catre Zoe . El antreneaza si un
conflict secundar: temandu-se de tradare,Farfurido si Branzovenescu trimit o
anonima la centru.
Intamplarile operei se constituie pe momentele subiectului ,redate in cele patru
acte , ce cuprind la randul lor mai multe scene.
Desfasurarea actiunii cuprinde intamplarile ce decurg din hotararea lui Catavencu
de a folosi documentul compromitator in situatia in care nu va fi sustinut in alegeri
.De teama ca va fi supusa oprobrilului public , Zoe se straduieste si reuseste , prin
diverse mijloace , sa obtina promisiunea candidaturii pentru Catavencu . Vazand
drumurile repetate la contracandidatul lor , Farfuridi si Branzvescu se tem de tradare
si trimit o anonima la centru .
Sosirea de la Bucuresti a unei depese prin care este produs un nume
necunoascut , Aganmemnon Dandanache ,genereaza punctul culminant . Tensiunea
dramatica este accentuata in timpul sedintei de numire oficiala a candidatuli.
Catavencu vrea sa vorbeasca in public despre scrisoare, dar politistul Pristanda pune
la cale un scandal menit sa anihileze intentia acestuia. In incaierare, Catavencu isi
pierde palaria in care era ascunsa crisoarea si devine inofensiv, fiind consolat de Zoe
si convins sa prezideze festivitatea in cinstea alegerilor .
Proclamarea infrangerii lui Catavencu si alegerea lui Dandanache constituie
deznodamantul operei . Gasita de cetateanul turmentat , scrisoarea este inapoiata
andrisantului si totul se sfarseste intr-o atmosfera foarte vesela.
O scena-ancora pentru constrirea semnificatiilor comediei- care concentreaza in
Actul I ( Scena V) protagonistii fiind cei doi amanti demascati de Catavencu.
Disperarea lui Tipatescu este redata prin suita de interogatii retorice (,,Ce sa fac? Ce
sa fac?) dar si prin miscarea scenica , descrisa in didascalii:,,vine ametit si-
npleticindu-se din fund si cade pe un scaun cu capul in maini”. La fel, Zoe se
declara ,,nenorocita”, aratandu-si vulnereabilitatea de femeie indragostita, in ciuda
stapanirii de sine ce o caracterizeaza: ,, Am auzit tot,tot,tot. Sunt
nenorocita,Fanica…”. Discutia dintre ei amplifica dimensiunea afectiva a conflictului,
sustinuta prin optiunea fiecaruia de a rezolva situatia critica intr-o maniera prorpie
:Zoe il trimite pe Ghita la Catavencu ,,sa-I cumpere scrisoarea”in timp ce prefectul
este convis ca tarziu , in Scena VI din Actul II, atunci cand Zoe ameninta ca se va
sinucide ,iar Tipatescu ii propune sa abandoneze intreaga mascarada sociala si sa
fuga impreuna in lume.
O alta secventa care se constituie intr-un excelent pretext pentru satira
moravurilor politice este cea din final.Dupa ce se consuma toate luptele pentru
acapararea puterii si , simultan ,pentru recastigarea imaginii publice aflate in pericol
pentru cateva zile , grupurile de interese se reomogenizeaza, cu totii sarbatorind , n
mod absurd victoria coruptiei, a minciunii si a incompetente.Apeland la toate
resursele sincretice ale teatrului-,,urale tunatoare”, muzica de fanfara, ,, costume de
preventie provinciala”, betia de cuvinte a discursurilor ,,imbroglio” nesfarsit din care
nu se mai intelege nimic. Miezul comic al scenei il reprezinta Dandanache,cel ales
,,in unanimitate” de putere si de opozitie,care,peltic,amnezic si ridicol,acordat..(,,nu
nimereste”)…asta…cum zic de!…zi-I pe nume de!…a! sufradzele lor. Singurii care
au capacitatea de a lua distanta de ,,balciul desertaciunilor” politice- cu toate ca ei
insisi l-au generat- sunt Zoe si Tipatescu care,,contempla de la o parte miscarea”.
Comicul este categoria estetica definitorie pentru specie, constand in atitudinea
critica fata de societate a autorului, avandu-si sursele dintre contrastul dintre
aparenta si esenta, scop si mijloace,efort si rezultat, realitate si pretentie. Consiferat
de G.Calinescu ,,inefabil ca si lirismul eminescian”- asadar, greu definibil- comicul
caragialian ia diverse forme , intre care limbajul personajelor pentru a-I oferi autorului
spatiul cel mai larg de exprmare a originalitatii. Comicul de limbaj se realizeaza ,
asadar ,prin repetarea obsedanta a unei structuri-cliseu(,,ai putintica rabdare!”,
,,curat”) prin pronuntarea gresita a neologismelor(,,renumeratie”, ,,nifilist” ,
,,plebicist”), prin etimologiile populare (,, capitalistii” cu sens de ,,locuitori ai
capitalei”), prin contradictia in termeni (,, dupa lupte seculare care au durat aproape
30 de ani”) , prin truisme de tipul ,, un popor care nu merge ininte sta pe loc”etc.
.Comicul de situatie este situat de triunghiul conjugal care declanseaza intriga, de
actiunile stranii ale cuplului Farfuridi-Branzovenescu,precum si de lovitura de teatru
in final,constand in numirea unui nou candidat , dupa tiparul,, pacalitorul
pacalit”.Totodata pierderea si regasirea scrisorii creeaza un comic al suspansului, la
fel ca si intrarile repetate ale Cetateanului turmentat.
Caragiale depașește cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a
individualiza personajele, prin trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică, deci
apartenența la realism. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din
literatura română. Pompiliu Constantinescu precizează în articolul „Comediile lui
Caragiale” nouă clase tipologice, dintre care următoarele sunt identificate și în „O
scrisoare pierdută”: tipul încornoratului sau a înșelatului(Trahanache), tipul primului-
amorez și al donjuanului (Tipătescu), tipul cochetei și al adulterinei (Zoe), tipul politic
și al demagogului (Tipătescu, Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache,
Dandanache), tipul cetățeanului (Cetățeanul turmentat), tipul funcționarului
(Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu), tipul
raisoneurului (Pristanda).

Ştefan Tipătescu: tipul junelui amorez, este prefectul judeţului pe care îl

administrează având o mentalitate de stăpân absolut: “moşia, moşie, foncţia, foncţie,
coana Joiţica, coana Joiţica, trai neneacă pe banii lui Ţrahanache, babachii”
(Pristanda). Tipătescu este impulsiv, nestăpânit în momentul în care aude despre
scrisoarea de dragoste dar și în momentul în care Farfuridi îl acuză de trădare, aşa
cum de altfel îl caracterizează unul dintre personaje, „venerabilul” Trahanache: “E
iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un
prefect.” 

Fănică este component al triunghiului conjugal, venit în judeţ cu opt ani în

urmă, devenind chiar de atunci amantul Zoei, fără ca soțul acesteia să
bănuiască: “De opt ani trăim împreună ca fraţii şi nici un minut n-am găsit la omul
ăsta atâtica rău” (Trahanache). Flerul său de amorez reiese şi din scena în care Zoe
foloseşte toate tertipurile feminine pentru a-1 convinge să-1 aleagă pe Caţavencu: “în
sfârşit, dacă vrei tu… fie! […] Domnule Caţavencu, eşti candidatul Zoii, eşti
candidatul lui nenea Zaharia… prin urmare şi al meu!”. Comicul de nume, Tipătescu,
trimite la cuvântul “tip”, care sernnifică june prim, om rafinat, amorez abil, aventurier.

In opinia mea, indiferent de trecerea timpului, de contextul social politic, tarele

umane surprinse de I.L.Caragiale vor fi mereu actuale . Desi starneste rasul prin
fapte si personaje , comedia are in subtext un caracter moralizator , caci, asa cum
afirma Caragiale insusi:,,Nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul”.