Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O făclie de Paște a apărut pentru prima oară în Convorbiri literare, din 1 august 1889
și a foste republicată în volumul Păcat…O făclie de Paște, Om cu noroc (Trei
novele), în 1892.
Nuvela începe cu o povestire din trecutul hangiului din Podeni pentru a portretiza mai
bine personajul principal la modul balzacian, prin biografie. Epitetele ce evocă viața
lui Zibal au caracterul definirii obiective de către naratorul omniscient.
Leiba nu se află în relații bune cu oamenii din Podeni pe care-i consideră răi. Însă
dintre toți, Gheorghe, o fostă slugă, este cel care-i creează cele mai mari spaime.
Leneș, obraznic și brutal, Gheorghe este dat afară de Zibal după mai multe episoade
violente. Gehorghe pleacă după ce îl amenință pe Zibal cp se va întoarce de Paște să
ciocnim ouă roșii.
Amenințarea lui Gheorghe fixează data răzbunării și modul prin care va duce la
îndeplinire folosindu-se de un paralelism ironico-sarcastic între ciocnirea ouălor și
ciocnirea sângeroasă, bazat pe o identitate cromatică.
Hangiul îl denunță pe Gheorghe și cere autorităților să-i asigure protecția, însă este
luat peste picior de acestea, socotindu-l un fricos. Nepăsătoare, autoritățile încearcă
să-l învinovățească de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă va stârni oamenii din sat lucru
care va spori și mai mult frământările interioare ale hangiului. Din acest moment,
realizând că este singur în fața amenințărilor, psihicul hangiului începe să se
transforme tragic.