Moara cu noroc - particularități construcție personaj

,,Moara cu noroc” scrisă de Ioan Slavici, publicată în anul 1881 în vol. ,,Novele din popor” alături de ,,Pădureanca”
și ,,Budulea Taichii” este o nuvelă realist-psihologică afoșând într-un mod cât mai concis viața poprului român de atunci.
Ghiță este personajul principal al nuvelei, cel mai complex personaj din opera lui Ioan Slavici, un personaj rotund al
cărui destin ia o întrosătură tragică datorită dorinței sale nefaste de îmbogățire.
Din punctul de vedere al statutului social, inițial, Ghiță este cunoscut pentru meseria sa de cizmar într-un sat sărac,
acesta este căsătorit cu Ana, cu care are un copil, ce trei locuind împreună cu soacra acestuia, mama Anei. Starea sa
materială este destul de precară din cauza lipsei de clienți, de aceea hotătăște să ia în arendă cârciuma cunoscută sub
denumirea de ,,Moara cu noroc” de lângă Ineu, astfel, Ghiță este, mai apoi, cunoscut pentru meseria de cârciumar.
Din punct de vedere moral, Ghiță devine treptat un om lacom, obsedat de câștig și lipsit de moralitate, fiind dispus
de a face orice pentru a-și proteja veniturile. Devine criminal, omorându-și soția infidelă, în ciuda faptului că era direct
responsabil pentru compartamentul acesteia.
Statutul psihologic al protagonistului suferă anumite schimbări drastice, prin urmare, se remarcă consecințele aduse
de dorința excesivă de înavuțire prin diferite mijloace. Protagonistul este surprins în procesul treptat de înstrăinare față
de propia familie și propiile valori. Acesta ajunge de la un simplu cârciumar cinstit, de la un soț afectuos și un tată
grijuliu la un om ursuz, un cârciumar căruia nu îi mai pasă de proveniența banilor, un soț agresiv care își dorește să nu fi
avut vreo familie.
Trăsătura dominantă de caracter a personajului principal este lăcomia. Aceasta este prezentată în mod gradual pe
parcursul operei, evidențiindu-se degradarea sa morală și, inevitabil, distrugerea lui.
O primă secvență semnificativă pentru ilustrarea lăcomiei dusă la extreme datorită dragostei nebune pentru bani
este cea în are, Ghiță, pe măsură ce se împrietenește cu Lică, ajunge la concluzia că familia sa, de fapt, reprezintă un
obstacol în viața sa, o piedică care nu îi permite prestarea diferitelor acte iligite de înavuțire. Lăcomia pt bani îl
determină să accepte o viață periculoasă, plină de riscuri, numai de dragul câștigului.
O altă secvență semnificativă este redată în scena în care Lică sosește la moară pentru a-i restitui lui Ghiță suma de
bani luată fără acordul cârciumarului, unde, în urma curiozității acestuia, specifică faptul că banii au fost obținuți în
urma jafului de la locuința arendașului. În ciuda faptelor violente aflate, Ghiță tot acceptă banii aduși de de Lică fără să
îl mai intereseze cu adevărat proveniența acestora.
Două elemente de compoziție reprezentative pentru opera ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici sunt: conflictul și
perspectiva nartivă.
Prin urmare, perspectiva narativă este auctorială, heterodiegetică, fiind reprezentată de un narator omniscient și
omniprezent, nedramatizat, ce ilustrează într-un mod cât mai concis evoluția negativă privind valorile morale ale
protagonistului, Ghiță, trecând de tipologia cârciumarului cinstit ce își câștigă existența doar din profitul adus de moară,
la arivistul pentru care proveniența banilor nu contează, chiar dacă nu sunt câștigați incoruptibil. Perspectiva temporală
este cronologică, prezentând întâmplările în ordinea în care au loc.
Conflictul dintre personaje vizează o ciocnire de interese, un dezacord. Acesta este dublat de puternice conflicte
interioare. În plan extern, conflictul dintre Ghiță și Lică este de natură economică, generat de dorința amândurora de
câștig, însă Ghiță este măcinat și de un puternic conflict interior. Prins într-o dilemă morală, oscilează între dorința de a
rămâne un om cinstit și, implicit, respectat, și ispita îmbogățirii ușoare alături de Lică. În final, acesta este prins în
confruntarea dintre conștiința valorilor autentice și slăbiciunile care ajung să-i controleze viața, fapt ce reliefează
caracterul psihologic al nuvelei.
Personajul principal Ghiță este ilustrativ prin drama sa inviduală pentru o idee generală a autorului care asociază
dorința exagerată de înavuțire cu depășirea limitelor morale și, în final, cu eșecul.