Moara cu noroc

-Nuvelă-

Publicată în anul 1881, în volumul „Novele din popor”, nuvela realistă, de natură
psihologică, „ Moara cu noroc” este reprezentativă pentru viziunea despre lume a lui Ioan
Slavici asupra lumii și asupra vieții satului transilvănean.
„Moara cu noroc” este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central și
cu un conflict concentrat. Este o nuvelă psihologică deoarece înfățișează frământările de
conștiință ale personajului principal, care trăiește un conflict interior, moral și se transformă
sufletește, iar analiza se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior,
scene dialogate însoțite de gestică și mimică. Totodată este și o nuvelă realistă, deoarece
reprezintă tema familiei și a dorinței de îmbogățire și include personaje tipice pentru o categorie
socială: Ghiță reprezintă cârciumarul dornic de îmbogățire, Pintea este jandarmul, Lică este
Sămădăul, dar și tâlharul).
Nuvela „Moara cu noroc” abordează tema familiei tradiționale, pe care o subsumează
temei destinului și o pune sub semnul dramei comunicării. Tema textului poate fi privită din mai
multe perspective. Din perspectivă socială, nuvela reprezintă încercările lui Ghiță de a-și
schimba statutul social. Acesta locuiește cu Ana, soția lui, copii acestora și soacra, într-un sat de
oameni săraci. Aceștia duc un trai modest, deoarece Ghiță este cizmar și nu are un câștig modest.
Tocmai de aceea, aspirația lui de a câștiga bani îl împinge să ia în arendă cârciuma de la Moara
cu noroc. Din perspectivă moralizatoare, nuvela reprezintă consecințele nefaste ale dorinței de a
avea bani. Din perspectivă psihologică, nuvela constituie conflictul interior trăit de Ghiță, care
dornic de înavuțire, treptat își pierde încredere în sine și în familie.
Acțiunea nuvelei se desfășoară într-un spațiu real, transilvănean, fapt indicat de
secvențele descriptive de la începutul capitolului al doilea „De la Ineu, drumul de țară o ia printre
păduri și peste țarini...”. Timpul acțiunii este a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar indicii
temporali de ordin religios, indică derularea acțiunii în interval de un an, de la Sf. Gheorghe,
când Ghiță ia în arendă cârciuma, până la Paște, când locul arde, iar protagoniștii mor. Dacă
inițial privirea este panoramică, surprinzând generalul de la nivelul drumului, ea se focalizează
ulterior asupra locului unde este situată cârciuma, în vale, într-un loc ce poate aduce atât
protecție, cât și primejdie. Din acest punct de răscruce a destinului, potențialitățile destinului sunt
diverse, orice fiind posibil, depinde de calea pe care personajul alege să meargă.
Fiind o nuvelă psihologică, în „Moara cu noroc” conflictul este cel moral-psihologic,
conflict interior al personajului inițial , reprezentat de dorința lui Ghiță de a rămâne om cinstit, pe
de-o parte, dar și de a se îmbogăți alături de Lică, pe căi murdare, pe de altă parte. Acest conflict
duce la pierderea încrederii în sine și afectează relația sa cu familia. De asemenea, conflictul
interior se reflectă și în plan exterior, prin conflictul dintre Ghiță și Lică. Cizmarul crede ca îi
poate ține piept, intră în afaceri necurate, însă Sămădăul devine complet autoritar supra lui Ghiță.
Sarcina cârciumarului era de a tăinui informații despre afacerile lui Lică, însă este orbit de
patima banilor și își pierde luciditatea, punct care duce la destrămarea familiei și ,ulterior, la
eșec.
Consider că mesajul nuvelei surprinde o mentalitate tradițională: omul trebuie să fie
cumpătat în toate și să se supună destinului prestabilit, deoarece încercarea de depășire a propriei
condiții conduce, cel mai adesea, la un sfârșit tragic.