MOARA CU NOROC (1881)

de Ioan Slavici

Moara cu noroc este o nuvelă realistă prin tematică, importanța acordată banului, construirea
personajelor în relaţie cu mediul în care trăiesc, prin veridicitatea şi obiectivitatea perspectivei
narative, repere spațio-temporale precise, dar și o nuvelă de analiză psihologică prin utilizarea
modalităţilor de caracterizare a personajelor şi de investigare psihologică. Pe lângă perspectiva
obiectivă a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere în intervenţiile simetrice ale bătrânei,
personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei: Omul să fie
mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit respectiv,
apoi ea luă copiii și plecă mai departe.

Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc înseamnă de
fapt moara cu ghinion, moara care aduce nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde
abateri etice grave. Denumirea hanului Moara cu noroc se referă la norocul de bani și ghinionul
familiei. Tema nuvelei o constituie banul, urmăreşte efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei
de înavuţire, numită și arghilofilie, ceea ce susţine caracterul realist, dar şi pe cel psihologic prin
urmărirea evoluţiei psihologice ale personajelor.

Conflictul nuvelei este complex, de natură socială, psihologică şi morală. Astfel, din perspectiva
socială, nuvela prezintă un conflict exterior datorat de încercarea lui Ghiţă de a-şi depăşi condiţia
socială, pentru care se confruntă cu personajul antagonist, Lică Sămădăul. Din perspectiva
psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă care este sfâşiat de dorinţe puternice şi
contradictorii: pe de-o parte el vrea să rămână cinstit şi fericit alături de familie, pe de altă parte vrea
să se îmbogăţească repede şi fără efort.

Nuvela ,,Moara cu noroc" este alcatuită din 17 capitole, primul avănd funcție de prolog, iar ultimul
de epilog. Actiunea nuvelei este construită cronologic, evenimentele desfasurându-se pe parcursul
unui an calendaristic, delimitat pe baza unor coordonate religioase: Sfântul Gheorghe si Paște. În
nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Personajul principal,
Ghiţă, este un personaj complex, construit conform esteticii realiste. Este un personaj rotund și
dinamic, evoluând pe parcursul operei, de la tipicitate (cizmarul care devine cârciumar din dorința de
a-și schimba statutul), la individualizare, sub determinare socială și morală. El este capul familiei,
pater familias, își arată iubirea și grija față de ceilalți. Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc
tulbură echilibrul familiei, dar şi pe cel interior, a lui Ghiţă. Acesta, cu toate că este conştient de
pericolul pe care-l reprezintă Lică, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercită
asupra sa. Ghiţă devine temător, suspicios, ezitant şi îşi pierde liniştea. Temerile îl fac să îşi ia măsuri
de precauţie, îşi ia câini, pistoale şi o slugă.

Opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă de analiză psihologică prin temă,
prin reprezentarea veridică a realităţii satului transilvănean de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prin
complexitatea personajelor: analizează conflictul interior al personajului principal, urmăreşte
procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie şi degradarea morală a acestuia produsă de ispita
îmbogăţirii.