ESEU – PARTICULARITATI DE CONSTRUCTIE A PERSONAJULUI -

NUVELA PSIHOLOGICA
“MOARA CU NOROC” – DE IOAN SLAVICI

Scriitor afirmat la sfarsitul secolului XIX, Ioan Slavici este unul dintre adeptii
realismului clasic. In scrierile lui se reflecta lumea satului transilvanean. Este un univers
dominat de norme patriarhale, in care echilibrul este asigurat de elemente de traditie. Iesirea
din norma produce dezechilibrul si atrage dupa sine sanctiunea. “Moara cu noroc” de Ioan
Slavici este o nuvela realista, de factura psihologica, devenita una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra vietii in general si asupra lumii satului
in particular.
Personajul central al nuvelei este Ghita, putand fi incadrat in randul celor care vor sa-
si depaseasca stadiul de om sarac. Acesta este un personaj complex, in jurul lui fiind
polarizata intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje. Statutul initial al
personajului este reliefat in prima scena a nuvelei. Casatorit cu Ana, impreuna cu care are un
copil, Ghita locuieste cu acestia si soacra sa intr-un sat saracacios. Cei trei au un trai modest,
caci Ghita, cizmar fiind, nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea
gospodariei. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa-si schimbe
statutul social. De aceea, el ia in arenda carciuma “Moara cu noroc”, intentionand sa
agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit
cizmele oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste puterile. Pleaca deci, impreuna
cu Ana, care in curand va aduce pe lume inca un copil, si cu soacra sa spre carciuma, unde
lucrurile vor lua insa o intorsatura neasteptata. Personajul sufera adanci mutatii din
momentul in care devine carciumar. Bucuria castigului, numaratul banilor la sfarsit de
saptamana fac din Ghita un alt om, mai avid de bani, si drept urmare un individ dominat de
un singur gand si o singura patima: averea.
Trasatura predominanta de caracter a lui Ghita poate fi considerata lacomia, aceasta
fiind un rezultat al dezumanizarii personajului sub imperiul setei de imbogatire.
Dezumanizarea lui Ghita incepe in momentul in care acesta isi da seama de averea pe care ar
putea sa o obtina impreuna cu Lica Samadaul. Un cizmar cinstit, care se zbate in neajunsuri,
este macinat de neputinta de a face bani. “Ghita intaia oare in viata lui ar fi voit sa n-aiba
nevasta si copii, pentru ca sa poata zice: <<Prea putin imi pasa!>>. Se gandea la castigul pe
care l-ar putea face in tovarasia cu Lica”. O alta scena relevanta pentru lacomia
protagonistului, totodata si punctul culminant al dezumanizarii lui Ghita, este momentul in
care acesta o expune si o foloseste pe Ana drept mijloc viclean in planurile sale de a se
razbuna pe Lica, urmarindu-si interesul egoist cu riscul de a-si pierde nevasta.
Semnificative constructia personajului sunt elementele de structura si compozitie
precum: titlul, relatiile temporale si spatiale, conflictul si mijloacele de caracterizare.

1 Hedes Cristian Teodor

Cls. a XII-a B
 Titlul nuvelei are valoare simbolica pentru evolutia personajului pe parcursul nuvelei,
fiind, in acelasi timp, si ironic. Norocul asteptat se dovedeste a fi nenoroc, datorita abordarii
gresite a destinului. Substantivul “moara” capata o semnificatie ascunsa. In locul morii care
macina bucatele, oferind cele necesare traiului indestulat se afla de fapt o carciuma. Moara
cea veche a cazut in paragina, semn ca nu mai este de folos intr-o lume centrata pe alte
valori, iluzorii. Daca moara macina bucatele, carciuma, loc al pierzaniei, “macina” destinele
umane.
Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, fapt indicat de
secventele descriptive de la inceputul capitolului al doilea: “de la Ineu, drumul de tara o ia
printre paduri si peste tarini…”. Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, moment al aparitiei di sl dezvoltarii relatiilor capitaliste la sat, iar indicii
temporali de ordin religios indica derularea actiunii in intervalul de un an, de la Sfantul
Gheorghe, cand Ghita ia in arenda carciuma, pana la Paste, cand locul arde, iar protagonistii
mor. Carciuma este situata la o raspantie de drumuri. Pentru a a ajunge la ea insa, familia lui
Ghita parcurge un drum, simbolic similar unei cai a destinului. Un drum cu urcusuri si
coborasuri, “cam greu”, drumul unei vieti obisnuite pana acum, cu bucurii si greutati. In
descrierea realista, fapt marcat si de toponimele exacte - drumul ce vine de la Ineu, sunt
introduse elemente care au semnificatie malefica: maracini, cioate, radacini, razlete, uscate,
corbii care sustin atmosfera incarcata de semnele prevestitoare ale raului. Drumul devine
astfel, o prefigurare a destinului nefericit a protagonistului. Daca initial privirea este
panoramica, sursprinzand feneralul de la nivelul drumului, ea se focalizeaza apoi asupra
locului unde e situata carciuma, in vale, intr-un loc ce poate aduce atat primejdie, cat si
ocrotire. Din acest punct de rascruce a destinului, potentialitatile sunt diverse, chiar
antagonice, orice fiind posibil, in functie de calea pe care alege personajul sa mearga.
Fiind o nuvela psihologica, in “Moara cu noroc”, conflictul central este cel moral-
psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal, Ghita traieste un puternic
conflict interior, osciland intre dorinte puternice, dar contradictorii: dorinta de a ramane om
cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. In constiinta
personajului principal acest conflict duce al pierderea increderii in sine, fapt care, in planul
exterior, afecteaza grav relatiile sale de familie. De asemenea, conflictul interior se reflecta
in plan exterior, prin confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul.
Adept al realismului, Ioan Slavici impune in nuvela sa o perspectiva obiectiva de
reflectare a realitatii. Ca atare, personajele sale isi dezvaluie caracterul prin ele insele si prin
raporturile pe care le stabilesc unele cu altele, fara ca vocea naratorului sa intervina cu
judecati de valoare. In ceea ce priveste caracterizarea lui Ghita, mijloacele de caracterizare
indirecta sunt predominante si diversificate. Naratorul noteaza gesturile, replicile, reactiile
personajelor, surprinde relatiile dintre ele si fluxul gandirii acestora. Dialogul cu soacra sa
este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter. Batrana formuleaza teza morala
a nuvelei, conform careia nu bogatia ci “linistea colibei” (familia) aduce fericirea. Raspunsul
2 Hedes Cristian Teodor
Cls. a XII-a B
lui Ghita - autoritar - sugereaza ca el ia deciziile in familie. Raspunsul dat soacrei il situeaza
pe o pozitie opusa acesteia, ca persoana activa, dinamica, hotarata si deschisa la schimbare.
Prin intermediul unor secvente de monolog interior sunt redate gandurile si framantarile
personajului : “Ei! Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat Dumnezeu!... Ce sa-mi afc daca e in mine
ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in
spinare”. De asemenea, Ghita este caracterizat si din perspectiva altor personaje, cum este,
de exemplu, cazul Anei, care observa modificarile comortamentale si afective ale sotului sau:
“samtea ca de catva timp barbatul ei sa- schimbat”.
Nuvela ilustreaza stralucit o teza morala: nimic nu ramane in viata nerasplatit. In
opinia mea, tema dezumanizarii se reflecta in special in evolutia lui Ghita, in degradarea
relatiilor acestuia cu cei care il inconjoara. Ghita devine o victima a propriului sau orgoliu.
Avertismentele batranei, referitoare la goana dupa imbogatire, sunt ignorate de acesta. Dar
nu dorinta de mai mult, ci oarba patima pe care aceasta dorinta o naste este sanctionata de
destin. Nu munca cinstita prin care omul devine mai instarit este condamnata de moralistul
Slavici, ci agonia morala pe care ispita bogatiei o provoaca celor cu caracter slab. Nuvela
prezinta o mutatie a valorilor, Ghita inlocuind adevaratele valori precum familia, iubirea, cu
banul, care ajunge sa-l subjuge si-l modifica fundamental din punct de vedere moral(depune
marturie falsa in procesul in care e acuzat Lica, uciderea Anei). Goana dupa avere si
instrainarea de familie produc pierderea “linistei colibei”, potrivit avertismentului batranei,
iar esecul este generat de alegerile gresite facute de Ghita. Asadar, calea aleasa de personaj in
acel punt de rascruce a destinului este una tragica. Destinul lui Ghita reflecta faptul ca omul
trebuie sa fie constient de limitele conditiei sale si sa si le asume, pentru ca uneori depasirea
lor afecteaza iremediabil echilibrul psihomoral al individului.
Nuvela “Moara cu noroc”, una dintre cele mai izbutite scrieri ale lui Ioan Slavici, in
care autorul infatiseaza lumea satului transilvanean cu tarani, carciumari, preoti, oameni buni
si rai ca in viata reala, intruneste caractere tari de oameni puternic influentati de mediul in
care traiesc si care in final isi primesc rasplata pentru propriile fapte. Tot prin intelepciunea
omului simplu, a batranei, sunt generate reflectii morale, precum cele care traduc acceptarea
destinului, uneori chiar nemilos: “Se vede c-au lasat ferestrele deschise! Zise ea intr-un
tarziu. Samteam eu ca nu are sa iasa bine: dar asa le-a fost dat!...”.

3 Hedes Cristian Teodor

Cls. a XII-a B