MOARA CU NOROC (1881)

de Ioan Slavici

Moara cu noroc este o nuvelă realistă prin tematică, importanța acordată banului, construirea
personajelor în relaţie cu mediul în care trăiesc, prin veridicitatea şi obiectivitatea perspectivei
narative, repere spațio-temporale precise, dar și o nuvelă de analiză psihologică prin utilizarea
modalităţilor de caracterizare a personajelor şi de investigare psihologică. Pe lângă perspectiva
obiectivă a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere în intervenţiile simetrice ale bătrânei,
personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei: Omul să fie
mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit respectiv,
apoi ea luă copiii și plecă mai departe.

Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc înseamnă de
fapt moara cu ghinion, moara care aduce nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde
abateri etice grave. Denumirea hanului Moara cu noroc se referă la norocul de bani și ghinionul
familiei. Tema nuvelei o constituie banul, urmăreşte efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei
de înavuţire, numită și arghilofilie, ceea ce susţine caracterul realist, dar şi pe cel psihologic prin
urmărirea evoluţiei psihologice ale personajelor.

Conflictul nuvelei este complex, de natură socială, psihologică şi morală. Astfel, din perspectiva
socială, nuvela prezintă un conflict exterior datorat de încercarea lui Ghiţă de a-şi depăşi condiţia
socială, pentru care se confruntă cu personajul antagonist, Lică Sămădăul. Din perspectiva
psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă care este sfâşiat de dorinţe puternice şi
contradictorii: pe de-o parte el vrea să rămână cinstit şi fericit alături de familie, pe de altă parte vrea
să se îmbogăţească repede şi fără efort.

Alcătuită din 17 capitole, încadrată de un prolog și de un epilog, nuvela are un fir epic complex, o
structură narativă complicată şi pleacă de la o teză morală: în viaţă, omul trebuie să aibă simţul
măsurii, echilibru şi stăpânire de sine.

În expozitiune se fixează reperul spatial al desfasurarii evenimentelor: moara cu noroc, situata la o

rascruce de drumuri, între Ineu si Fundureni. Intriga o constituie venirea la moara a lui Lica
Samadaul, care îi propune cârciumarului să-i fie complice la farădelegile sale si ale celorlalți
porcari.Desfăsurarea actiunii urmareste dezumanizarea treptată a lui Ghiță, care ajunge să fie acuzat
de complicitate la crimele sămădăului, judecat și eliberat pe chezasie, precum si îndepartarea
acestuia de Ana pe care deși o iubeste, o percepe ca pe o povară. Punctul culminant este reprezentat
de momentul uciderii Anei, mument al maximei dezumanizări a lui Ghită, cel pe care orgoliul si
dorinta de răzbunare la făcut să-și foloseasca sotia pentru a-i întinde o cursa lui Lică. Deznodământul
este justitiar si tragic: Ghită este ucis de Raut; Lică se sinucide pentru a nu fi prins viu de jandarmul
Pintea, care li aruncă corpul în râu pentru a nu se sti că i-a scapat incă o data; moara arde.

Opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă realistă de analiză psihologică prin temă,
prin reprezentarea veridică a realităţii satului transilvănean de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prin
complexitatea personajelor: analizează conflictul interior al personajului principal, urmăreşte
procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie şi degradarea morală a acestuia produsă de ispita
îmbogăţirii.