Moara cu noroc

De Ioan Slavici

-nuvela realist-psihologica -
Personaje :
 Ghita- tipul parvenitului
 Lica-tipul parvenitului
 Ana-sotia lui Ghita
 Batrana- mama Anei, soacra lui Ghita (alter-ego al autorului, personaj
reflector)
 Jandarmul Pintea

Trasaturile realismului:
-prezentarea veridica, verosimila a realitatii (in conformitate cu
realitatea)
-temele si motivele abordate sunt : familia, banul, mostenirea,
parvenirea
-personajele sunt tipologii umane : avarul , parvenitul
-atitudinea critica a autorului fata de institutiile sociale, precum :
biserica, familie, scoala, politia, justitita

Moara cu noroc
 De Ioan Slavici

„Nuvela solidă cu subiect de roman” (G. Călinescu), „Moara cu noroc”a fost plublicata in
,, Novele din popor” in 1881, si reprezinta o capodopera a prozei romanesti, in care
autorul moralizator, Ioan Slavici, isi exprima viziunea despre lume si viata.
Nuvela este o specie a a genului epic, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ,
urmărind un conflict unic, concentrat, în care relativ putine personaje sunt antrenate în
derularea unor evenimente, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe
construirea personajului decât pe acțiune.
Nuvela se incadreaza in estetica realista prin trasaturile sale definitorii: prezinta in mod
veridic si verosimil realitatea, respectiv viata comunitatii rurale de la sfarsitul secolului
XIX, inceputul secolului XX, din zona Aradului, punand accentul pe dorinta de parvenire.
Personajele reprezinta tipologiile umane, Ghita si Lica ilustrand tipul parvenitului. Temele
abordate de autor, cele ale familiei, banului, parvenirea, sunt in conformitate cu principiile
acestui curent. Si nu in ultimul rand, mentionam atitudinea critica a scriitorului fata de
familie, justitie, respectiv fata de abdicarea de la principiile de baza.
Creatia lui Slavici apartine si prozei psihologice, intrucat prezinta un conflct interior plasat
in constiinta eroului, care osileaza intre dorinta de a parea un om integru, cintit si aceea
de a se imbogati rapid. Remarcam modalitatile specifice de analiza psihologica, precum
monologul interior si stilul indirect liber.
Tema nuvelei este de factura realist-psihologica, si anume degradarea umana, provocata
de dorinta de imbogatire rapida, tema care se dezvolta in relatie cu o tema romantica,
destinul, vazut ca o prabusire, determinata de o stranie fascinatie a raului.
Titlul nuvelei este deosebit de sugestiv, putand fi interpretat atat in stil denotativ, cat si
conotativ. In sensul denotativ, face referire la fosta moara, care este transformata intr-un
infloritor han . In sens conotativ, acesta trimite la motivul locului blestemat, o rascruce de
drumuri, care de fapt face referire la rascrucea de destine. Hanul devine un loc al izolarii,
instrainarii, un loc in care in spatele norocului se ascunde ghinionul si moartea. Titlul are
o amara ironie, stil specific autorului.
Incipitul nuvelei este de tip enuntiativ, fiind construit din vorbele batranei, personajul
intelept si reflector, vocea autorului, prin care acesta isi exprima viziunea despre lume si
viata. Din discursul batranei , deducem ideea ca linistea si armonia sunt cele mai
importante intr-o familie ‚,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Din aceasta afirmatie se evidentiaza
existenta a doua forte conflictuale : saracia-bogatia, care ii opun pe Ghita si pe soacra
lui.
Finalul, simetric cu incipitul, este reprezentat tot de vorbele batranei, care mediteaza la
relatia omului cu destinul, aceasta afirmand ,, Asa le-a fost data”, sugerand ca soarta
este necrutatore, implacabila, indiferent de avere sau statut social.
Perspectiva narativa este predominant obiectiva, naratorul relateaza la persoana a-III a,
fiind omniscient, actionand ca un regizor/demiurg, fiindca stie mai mult decat personajele
sale. Focalizarea este 0, nu se pot deduce sentimentele, autorul este detasat, neimplicat.
Pe langa aceasta voce, descoperim si o alta instanta narativa, respectiv batrana, alter-
egoul autorului. Se poate observa stilul caracteristic lui Slavici, textul fiind alcatuit din
numeroase cuvinte populare si regionalisme ardelenesti.
In ceea ce priveste structura nuvelei, se pot observa doua planuri narative: unul al
realitatii exterioare, in care se nareaza intamplari de mare tensiune, altul al realitatii
interioare, subiectiv, in care se prezinta dezumanizarea eroului in goana dupa inavutirea
rapida. Aici sunt analizate trairile, emotiile, zbucuiumul sufletesc al carciumarului, o fiinta
dilematica, ce oscileaza intre ratiune si pasiune.
Conflictele sunt de natura exterioara intre Ghita si Lica, determinate de dorinta de
parvenire dar si de orgoliul barbatesc(conflict interior, moral, psihologic). Conflictul moral
este conflictul dintre bine si rau, dintre dorinta de a parea un om integru si aceea de a se
imbogati rapid, iar cel psihologic este determinat de oscilarea intre ratiune si pasiune,
intre familie si ban.
Prozatorul urmareste evolutia conflictului interior al protagonistului, dezumanizarea
acestuia, sub efectul fortelor ce stapanesc ,,locul blestemat” , in care protagonistul
decide sa isi schimbe existenta.
Spaţiu şi timp. Pentru a crea iluzia vieții, acţiunea nuvelei este situat ă într-un spaţiu
geografic cu corespondent real in Câmpia Ardeleana (Ineu, Oradea), într-o zonă de
răscruce sălbatică, plină de mister. Descrierea locurilor este marcată de simboluri ale
morţii, cu rol prevestitor: „nu zăreai decât iarbă şi mărăcini”,”rămăşişele unei păduri
„cioate”, „rădăcini ieşite din pământ, trunchi înalt pe jumătate ars”.
Acţiunea se desfăşoară pe durata unui an, între două repere temporale de ordin religios,
cu valoare simbolică: Sfântul Gheorghe şi Paşte.
Compozitia urmeaza principiile clasice, cele saptesprezece capitole, fara titluri, prezinta
evenimentele in succesiune cronlogica, pe momentele subiectului.
Omul cinstit, harnic si intreprinzator, Ghita, umilit de saracia in care se zbate, decide sa
ia in arenda locul numit ,, Moara cu noroc”, un spatiu aflat sub tutela fortelor malefice,
controlat de seful porcarilor, Lica Samadaul. Evolutia protagonistului este reliefata prin
cateva secvente cheie : prima intalnire cu maleficul Lica, scena jocului cu Ana, procesul,
uciderea Anei, incendiul ce mistuie hanul.
Ajuns la han, Ghita, omul priceput, harnic, foarte sociabil, reuseste sa transforme locul
odinioara uitat intr-o afacere profitabila. Multumirea se citeste pe fata tuturor, sambata
seara cand familia numara castigul obtinut in saptamana respectiva. Linistea familiei este
spulberata prin sosirea la han a lui Lica Samadaul, intruchiparea raului.
Scriitorul realizeaza un portret initial a lui Lica Samadaul, insistand asupra detaliilor
vestimentare si de fizionomie, care scot in evidenta statura impozanta, orgoliul, mandria,
nervozitatea si dorinta de a impresiona. Prin hainele pe care le poarta, acesta isi indica
apartenenta la categoria celor bogati. Lica ,, era ca un om de 36 de ani, ce purta o
camasa alba, cu floricele, vesta cu nasturi de argint, avea biciul impodobit cu ghintulete
de aur..ochii verzi, sprancenele impreunate la mijloc si mustata o rodea la coltul gurii.” .
Prin inlantuirea dintre carciumar si Samadau, reliefeaza trasaturile si atitudinea celor
doua personaje, carciumarul, care doreste initial sa aduca banii necesari pentru a-si
deschide propria afacere si Samadaul, care vrea ca oricine sa i se supuna si sa ii
recunoasca autoritatea.
Ghita doreste initial sa ramana demn in fata Samadaului care ii propune sa devina omul
sau, un informator, de la care sa afle cine, de ce, cand si cati bani are asupra lui,
informatii decisive pentru un talhar ca Lica. Orbit de dorinta de a a castiga repede si mult,
Ghita intra in afacerile ilegale alea Samadaului, uitand de familie si de linistea pe care o
avusese pana atunci.
Ilusrativ este si momentul dansului cu Ana, ,, prea tanara, prea frumoasa, prea curata
pentru a fi carciumareasa”. Desi constientizeaza dupa infatisare ca Lica este primejdios
si rau, femeia este atrasa fatalmente de acest persoanj malefic. Dansul aduce in prim-
plan reactia fireasca a protagonistilor aflati intr-un loc blestemat care le modifica
perceptia despre existenta. Initial, Ana refuza sa joace cu Samadaul, dar Ghita, stimulat
de castigul pe care l-ar putea obtine, isi indeamna nevasta ,, Joaca nevasta, ca nu ti-o
lua din frumusete”. Ana intra in joc si in curand, sotul, orbit de gelozie, observa
transformarile femeii, care se simte din ce in ce mai atrasa de barbatul care o
infricoaseaza si o fascineaza in acelasi timp. Carciumarul urmareste constant privirile
dansatorilor si , pentru a-si potoli inistinctele, coboara in pivnita, vrand astfel sa uite ceea
ce tocmai vazuse. Este doar inceputul alunecarii Anei spre tradare, spre destinul care isi
pune in mod fatal amprenta asupra ei.
Din ce in ce mai atras de bani, Ghita intra in mecanismul necrutator al ticalosului ,
accepta provocarile acestuia, ii devine complice la uciderea femeii in negru si a copilului
acesteia. Ghita are acum ocazia sa mediteze asupra decizilor pe care le luase pana
atunci si sa constate ca a gresit. Prin monolog interior, se evidentiaza zbuciumul
sufletesc al protagonistului care trebuie sa aleaga intre familie, reputatie si bani.
Carciumarul nu spune adevarul la proces, dar se scuza in fata propriei constiinte pe
motiv ca Lica ,, are oameni sus pusi”, care il pot scoate oricand de la inchisoare, dar el si
familia sa vor avea de suferit. Prin atitudinea sa, carciumarul condamna la inchisoare doi
oameni nevinovati, iar dezumanizarea lui dobandeste noi aspecte.
Eliberat, Ghita isi da seama de greseala si decide sa se razbune, asa incat in noaptea de
Paste ii intinde o cursa lui Lica pt ca acesta sa cada in mainile jandarmului Pintea. Cand
realizeaza ca si-a distrus iremediabil casnicia, Ghita decide sa-si omoare sotia si sa se
sinucida. Scena, de un profund tragism, evidentiaza un puternic conflict interior intre
iubire si dorinta de razbunare, ilustrand imposibiltatea impacarii dintre glasul iubirii si cel
al dorintei de inavutire. In fata Anei, Ghita afirma faptul ca se afla intr-o situatie limita ,
fara iesire , o situatie rezolvabila doar prin moarte. Fiindca o iubeste, ca ,, pe lumina
ochilor”, eroul ii marturiseste intentia de a o ucide rapid, fara ca aceasta sa sufere.
Acesta afirma ca „in urma mea nu te pot lasa”, deoarece este constient ca Lica doar ar
folosi-o pentru a-si atinge scopurile murdare. Aceasta secventa evidetiaza coborarea pe
cea mai de jos treapta a dezumanizarii eroului.
Deznodamantul prezinta imaginea ramasitelor hanului, transformat in cenusa, din care
ies doar oasele celor doua victime, Ghita si Ana. Locul a fost purificat, prin foc, dar din
nefericire, cei care au gresit, au fost aspru pedepsiti, fiindca au incalcat grav legile
nescrise ale existenei.
In concluzie, nuvela ,, Moara cu noroc” reflecta lumea satului transilvanean iar prin
complexitatea personajelor create, aceasta opera ramane una dintre scrierile
reprezentative pentru viziunea lui Slavici asupra vietii, lumii si a targului de provincie.
Prin complexitatea personajelor create, prin deschiderea spre analiza psihologica, dar si
prin realizarea artistica, ,,Moara cu noroc”ramane una dintre scrierile reprezentative
pentru viziunea lui Slavici asupra vietii, dar si asupra societatii rurale transilvanene .