Sunteți pe pagina 1din 6

Primul Război

Mondial
(1914 –1918)
Atentatul de la
Sarajevo
În ziua de duminică, 28 iunie 1914, Franz Ferdinand și soția sa Sofia, sosiți de la
Viena în urmă cu trei zile, au participat la slujba religioasă ținută la capela hotelului unde
erau cazați, apoi au plecat la ceremonia organizată în onoarea lor la primăria orașului. Pe
drum, în timp ce traversau un pod peste râul Milijacka, un naționalist sârb, pe nume
Nedjelko Cabrinovic a aruncat o bombă spre mașina care-i transporta pe prințul
moștenitor și pe soția sa. Au fost rănite douăsprezece persoane, însă nimeni nu a fost ucis,
atentatorul fiind repede arestat. După ce a ajuns la Primărie și a ținut un discurs, Franz
Ferdinand i-a cerut șoferului să-l ducă la spital pentru a vizita victimele atentatului comis
împotriva sa. Șoferul însă a luat-o pe o cale greșita și după ce a trecut pe podul Imperial,
mașina a ajuns pe o strada foarte îngustă. Astfel când mașina s-a oprit un alt naționalist
sârb, pe nume Gavrilo Princip, a tras cu pistolul înspre mașină lovindu-l pe prințul
moștenitor în gat și pe soția sa, prințesa Sophia, în stomac. Oamenii din jur s-au aruncat
asupra sa și n-a mai reușit să-și folosească arma. Rănită mortal prințesa Sophia a murit la
ora 10:45, iar 15 minute mai târziu a murit și principele moștenitor Franz Ferdinand.
După atentat, consiliul de miniștri austro-ungar a dat Serbiei un dur ultimatum,
considerând-o direct responsabilă pentru cele întâmplate la Sarajevo. Ultimatumul însă
nu a fost acceptat de Serbia, fapt ce a făcut ca Austro-Ungaria să-i declare război și să o
atace, determinând Rusia să intre în război de partea Serbiei. În replică, Germania, aliata
Austro-Ungariei, va declara și ea război Rusiei și apoi Franței, iar începând din acest
moment, războiul va lua amploare și va antrena în aceasta uriașă conflagrație un mare
număr de state de pe toate continentele.
Alianțe

Puterile Centrale Antanta


Au fost națiunile Germaniei, Austro- Au fost națiunile: Franța, Imperiul Rus și
Ungariei, Imperiului Otoman și națiunile Imperiul Britanic, Italia și Statele Unite ale
Bulgariei Americii, Japonia, Portugalia, România și
Grecia
România în Primul Război
Mondial
Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România alege să se
declare neutră la izbucnirea ostilităților. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a
adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni
asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.
În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori
niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei,
deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă. După o serie de victorii tactice rapide în
Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi
în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în
Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor
Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca
în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea
revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.
Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la
Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă
din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui
Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea
ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant
la Conferința de Pace de la Paris.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel a fost posibilă
formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România.
Conferința de pace de la
Paris (1919-1920)
Negocierile de pace postbelice au avut ca bază documentul ,,Cele 14 puncte", elaborat în 1918 de președintele american W.
Wilson. Acesta avea în vedere, printre altele, renunțarea la diplomația secretă, recunoașterea dreptului popoarelor de a-și hotărî singure
soarta (autodeterminare), constituirea unei Ligi (Societăți) a Națiunilor care să reglementeze diferențele dintre state și să asigure pacea
mondială. În ciuda intențiilor inițiale, dreptul de decizie în cadrul conferinței a revenit reprezentanților Franței (G. Clemenceau), Marii
Britanii (Lloyd George), S.U.A. (W. Wilson), Italiei (V. Orlando).
Au fost încheiate cinci tratate de pace (care alcătuiesc sistemul de la Versailles): cu Germania (Versailles, 28 iunie 1919), Austria
(Saint-Germain, 10 septembrie 1919), Bulgaria (Neuilly, 27 noiembrie 1919), Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920), Turcia (Sèvres, 10
august 1920). în principal, tratatele prevedeau plata despăgubirilor de război datorate statelor învingătoare (Germania având de achitat
132 miliarde mărci-aur). limitarea drastică a armatelor, a flotelor de război, cedări teritoriale (Germania retroceda Franței Alsacia si
Lorena, pierdea coloniile), intrarea sub mandatul noii Societați a Națiunilor a teritoriilor coloniale deținute de statele învinse (atribuite
spre administrare marilor puteri învingătoare), consacrarea internațională a statelor nou constituite sau care și-au desăvârșit unitatea
natională (Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Polonia, statele baltice, Finlanda, România unită). în urma războiului și a
evenimentelor revoluționare interne, imperiile german, austro-ungar, rus și otoman au dispărut de pe harta Europei.
Bibliografie

● https://ro.wikipedia.org/wiki/Alia%C8%9Bii_din_Primul_R%C4%8
3zboi_Mondial
● https://www.facebook.com/LectiaIstorie/photos/a.409460809185339/
1981816321949772/?type=3
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Participarea_Rom%C3%A2niei_la_Primu
l_R%C4%83zboi_Mondial
● https://ro.wikipedia.org/wiki/Puterile_Centrale
● Manual Istorie clasa X

S-ar putea să vă placă și