Romania in Primul Razboi

Mondial – Referat
2
Romania in primul razboi mondial

(1916-1918)

Murariu Andrei Sebastian[1]

 

Rezumat

Atentatul de la Sarajevo a avut ca raspuns declansarea unui razboi mondial. Este interesant cum un incident de
genul acesta a dus la inceperea unui razboi mondial. Cu toate acestea acest razboi era oarecum asteptat de
Germania, iar atentatul de la Sarajevo a constituit pretextul pentru inceperea acestui conflict de proportii gigantice.
Rand pe rand statele intra in conflict, fiecare actiune are o reactiune si asa se ajunge la constituirea Antantei si a
Puterilor Centrale. Razboiul izbucneste in 1914 insa Romania va sta doi ani in neutralitate sub adapostul unui
tratat incheiat cu Puterile Centrale care nu o obliga sa ia vreo actiune. In ciuda tratatului semnat cu Germania,
Italia si Austro-Ungaria, Romania va intra in 1916 alaturi de Antanta dupa un tratat incheiat cu aceasta alianta.

Cuvinte cheie : Romania, Antanta, Puterile Centrale, Primul Razboi Mondial, 1916, neutralitatea Romaniei,
Carol I,

 
 

Introducere

Dupa cum si numele spune, primul razboi mondial (1914-1918) a fost un razboi ce a reunit toate natiunile de pe
glob.

Elementul declansator al razboiului il constituie atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914 cand Franz Ferdinand a
fost asasinat, in timpul unei vizite la Sarajevo cu sotia sa. E unanim admis ca acesta a fost declansatorul, nu insa, si
cauza principala pentru care razboiul a inceput. Printre cauzele care au dus la inceperea acestui razboi mentionam :
concurenta economica acerba, imperialismul si nationalismul. De asemenea, Germania dorea sa isi intareasca pozitia
fata de Rusia, Franta sau Marea Britanie si sa devina cea mai puternica tara.

Pe 28 iulie 1914, Imperiul Austro-Ungar ataca Serbia, ca raspuns la atentatul de la Sarajevo. Doua zile mai tarziu,
Rusia isi mobilizeaza trupele si trece de partea Serbiei. La aceasta miscare, Germania raspunde prin alaturarea de
partea Imperiul Austro-Ungar si declara razboi Rusiei si mai apoi Frantei. Pe data de 4 august 1914, Germania
invadeaza Belgia iar ca raspuns la acest fapt intervine in razboi si Marea Britanie.

Pe 6 august Imperiul Austro-Ungar declara si el razboi Rusiei, Serbia declara razboi Germaniei, Franta declara
razboi Austro-Ungariei, ca mai apoi Japonia sa isi exprime intentia de a intra in razboi contra Germaniei, lucru care
a concretizat faptul ca acestea devenise un razboi mondial, caracter mondial care se incheie cu intrarea in razboi a
trupelor americane alaturi de Antanta, contra Puterilor Centrale.

 
 

Motivul neutralitatii pana in 1916

Romania, timp de doi ani de zile, nu a participat activ la razboi, a avut o pozitie de neutralitate pana in 1916.

Din 1866, an in care Romania a adoptat prima Constitutie, (exceptam aici Regulamentele Organice din 1831, care de
unii doctrinari ar fi calificate ca si prima Constituie), pana in 1914 a fost sub comanda Regelui Carol I. Acesta, in
1883 incheie un tratat de alianta politico-militara cu Germania, Austro-Ungaria si Italia, in acest sens aderandu-se la
una din cele doua tabere ale razboiului, adica la Puterile Centrale, care vor lupta impotriva Antantei.

Spre sfarsitul domniei sale, merita mentionat aici ca avut cea mai lunga domniei din istoria statelor romanesti 1866-
1914, regele a dorit cu insistenta intrarea Romaniei in razboi, de partea Puterilor Centrale. Motivele sale au fost
semnarea tratatului de alianta din 1883 dar si afinitatea sa fata de germani, el fiind la origine german, din dinastia de
Hohenzollern. Foarte multe persoane s-au opus acestei idei. Carol a prezentat tratatul semnat in 1883 si desi in tratat
se preciza conditia intrarii Romaniei in razboi doar in cazul in care Rusia ar fi atacat unul din membrii tratatului,
Carol a considerat ca in baza tratatului ar fi onorabil si corect sa intre in razboi alaturi de Puterile Centrale.

In luna septembrie 1914 Carol I moare, iar la conducerea tarii, pe 11 octombrie 1914 vine Ferdinand I. A ajuns la
conducerea tarii intr-un moment foarte delicat, este dificil sa iti incepi domnia in prim razboi, primele tale actiuni
fiind decisive ca si conducator al tarii. Un pasaj interesant, care il caracterizeaza pe Ferdinand I din punct de vedere
al rezistentei de care a dat dovada la presiunile de a se alatura unei tabere si de a intra in razboi :

“Ferdinand este înainte de toate Regele României și un excelent patriot… Poate că nu este foarte energic, dar are o
ciudat de puternică doză de rezistență și cu cât este mai constrâns și amenințat, cu atât mai puțin se va pune în
mișcare; el nu este ceea ce poate fi numit un om de acțiune, dar nu poate fi intimidat.[11]:pp 236-237” — Regina Maria
despre regele Ferdinand
Romania a ramas loiala tratatului din 1883 timp de doi ani. Confrom tratatului Romania nu era obligata sa intre in
razboi, dar pe langa aceasta conditie, am putea afirma ca Romania nici nu era pregatita pentru un conflict de
asemenea proportii.

Cu toate acestea, dupa finalizarea discutiilor lungi si anevoioase cu tabara Antantei, se incheie un tratat si o
conventie militara prin care Romania, la 27 august 1916 se inscrie pe lista participantilor la razboi, alaturi de
Antanta, declarand razboi Imperiului Austro-Ungar. Tratatul politic promitea Romaniei, dobandirea teritoriilor
Transilvania, Banatul, Bucovina care erau detinute de catre Imperiul Austro-Ungar.

Intrarea Romaniei in razboi, august 1916. Situatia razboiului

 

27 august 1916, trei armate romane au trecut la atac in Transilvania, primele atacuri avand succes, obligandu-i pe
austro-ungari sa se retraga. Cu toate acestea, atacurile desfasurate cu succes de romani in Transilvania, mai ales
Armata a II comandata de generalul Averescu, i-a determinat pe germani sa transfere o parte din armata pe frontul
transilvanean, astfel, la mijlocul lunii septembrie avansarea romanilor a fost stopata. Ca replica, rusii au deplasat la
randul lor in ajutorul romanilor trei divizii, dar trei divizii care nu erau echipate eficient. Planul romanilor era : sa
elibereze Transilivania si sa se organizeze o defensiva pe frontul dinspre Bulgaria.

Contraatacul Puterilor Centrale a fost organizat de catre generalul August von Mackensen, care a coordonat o armata
formata din trupe germane bulgare si otomane pe frontul din Dogrogea iar pe frontul din Transilvania s-a organizat o
defensiva pe linia Muresului sub comanda lui Arz von Straussenberg. Pe 15 septembrie Consilul roman de razboi ia
decizia de a suspenda ofensiva in Transilvania si sa se concentreze pe distrugearea grupului de armate a lui
Mackensen, miscare cunoscuta sub numele de ofensiva flamanda.

Din cauza faptului ca Rusia nu a trimis la timp fortele militare promise pentru apararea Dobrogei, iar armata romana
era slab pregatita si insuficienta, s-a soldat cu infrangerea de la Turtucaia. Situatie care a dus la aducerea de trupe
romane din Ardeal si punerea Armatei a a-III-a de la Dunare sub comanda generalului Averescu pentru a organiza in
acest fel o contraofensiva.

In prima parte a anului 1917 s-a desfasurat o intensa activitate de reorganizare a armatei romane, iar un rol
importanat l-a avut Franta, care a dat mult armament dar si pe generalul Henry Mathias Berthelot care s-a ocupat de
antrenarea fortelor romane.

Astfel, s-a constituit o armata de 460.000 soldati, bine pregati pentru razboi. Se reia razboiul in 1917, cand armata a
II a, comandata de generalul Averescu, a declansat cu succes ofensiva de la Marasti. Punctul culminant a fost atins
in 6/19 iulie 1917 la Marasesti, unde Armata I, condusa de generalii Ieremia Grigorescu si Constantin Cristescu,
luptand cu un avant deosebit, a oprit ofensiva inamica declansata de Mackensen. O noua ofensiva germano-austro-
ungara a fost infranta de armata generalului Averescu in sectorul Oituz. Luptele date la Marasti, Marasesti si Oituz
au avut ca deviza „Pe aici nu se trece!”, unde romanii au dat dovada de rezistenta demna de mentionat in toate
cartile de istorie.

In ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de romani din partile Ardealului, Banatului, Crisanei si
Maramuresului, sub conducerea Consiliului National Central Roman de la Arad, hotarasc a tine o mare adunare
nationala cu caracter plebiscitar, constituat, la Alba Iulia, pe ziua de 1 decembrie 1918. Adunarea de la Alba Iulia, ca
semn al marelui act de reunire a tarilor romane, sub Mihai Viteazul, este bine pregatita. In toate localitatile
Transilvaniei, romanii se intrunesc si isi aleg imputernicitii delegati pe care ii investesc cu acte semnate de obstea
satelor, pentru a se face clar si hotarit cunoscuta tuturor dorinta lor nestramutata de a se uni cu tara „muma”. in acest
fel le Alba Iulia, in ziua de 1 decembrie 1918, la marea adunare nationala constituanta sosesc 1 228 de delegati cu
drept de vot deliberativ pe linga o masa de peste 100 000 de romani veniti din toate  colturile Transilvaniei pentru a
intari actul de unire.

Razboiul se termina cu Bulgaria care capituleaza prima din Puterile Centrale in 29 septembrie 1918. La 30
octombrie 1918 capituleaza si Imperiul Otoman. Astfel, rand pe rand statele care faceau parte din Puterile Centrale
capituleaza.

Concluzii
 

Cu toate ca a fost un razboi sangeros si costisitor din toate punctele de vedere, atat financiar cat si din cauza
pierderilor de vieti omenesti, tara noastra pierzand aproximativ 800.000 de soldati. Totusi razboiul a constituit
pentru noi momentul unirii, a marii uniri de la 1918 cand Transilvania a finalizat acest proces unindu-se cu
Romania.

De asemenea, pe langa aspectele politice trebuie mentionat curajul romanilor, darzenia cu care au luptat si
patriotismul de care au dat dovada. Marasti, Marasesti si Oituz sunt exemple elocvente in acest sens.