ROMÂNIA ÎN

PRIMUL RĂZBOI
MONDIAL
 Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic,
diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 15/28 iulie 1916-14
august și 29 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război -
realizarea statului național unitar român.
Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 15/28  - 14/
27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 14/27 august 1916 - 26 noiembrie/9 decembrie 
1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie/10 decembrie 1917 - 24 aprilie/7 mai 1918, 
țară necombatantă în perioada 24 aprilie/7 mai 1918 - 27 octombrie/9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea 
Antantei în perioada 27 octombrie/9 noiembrie 1918 - 29 octombrie/11 noiembrie 1918.
La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile
regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale.
Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel
redus de productivitate.
■ Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea
trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari
români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea
teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor
planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.
■
Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat 
pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și
apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în
primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a
semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului,
prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.
■ Imediat după izbucnirea ostilităților ambele tabere solicită României să intre în război
de partea sa. Astfel, Germania, prin intermediul împăratului Wilhelm al II-lea și
cancelarului T. von Bethmann-Hollweg, cereau regelui Carol I să pună în aplicare
tratatul de alianță și să-și facă datoria de aliat. La rândul său, Antanta, avansa României
prin intermediu ministrului plenipotențiar al Rusiei Stanislas Poklewski-Koziel
propunere de intrare în acțiune de partea sa, în schimbul recunoașterii drepturilor asupra
teritoriilor locuite de români din cadrul Imperiului Habsburgic.[24]:p. 157
■ Țara a întâmpinat criza departe de a fi unită. Existau dezacorduri politice serioase între
rege și un mic grup de germanofili pe de o parte și majoritatea politicienilor si opinia
publică, favorabile Antantei, pe de altă parte. Dar ambele părți erau de acord că era
imperativ necesar să se evite războiul.[9]:p. 415
■ La 27 august 1916 România a declarat război Imperiului Austro-Ungar. La rândul lor
Germania și Turcia declară război României la 28 respectiv 30 august. Pe 31 august
Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie
1916.[46]:p. xxiv
■ Din punct de vedere militar, Campania anului 1916 a cuprins patru operații militare de
nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii:
 BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘTI

■ Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul 

României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11/24 iulie 1917 și 19
iulie/1 august 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu
scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a
se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între
timp.
 BĂTĂLIA DE LA OITUZ

■ A Treia Bătălie de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între 

armata română sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și 
austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din 
Primul Război Mondial. Bătălia – purtată în perioada 26 iulie/8 august – 9/22 august 
1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din 
județul Bacău și a avut ca scop strategic - de partea Puterilor Centralepătrunderea în 
valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele
amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de
menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în
contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.
 BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘEȘTI
■ Bătălia de la Mărăşeşti a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de
acalmie relativă. În timpul confruntărilor, Armata I română a pierdut 27.410 oameni
– anume 16% din efectivul trupelor române la începutul luptelor – dintre care 5.125
de morţi, 9.818 de dispăruţi şi 12.467 de răniţi. Armata IV rusă a suferit şi ea
pierderi umane semnificative, aproximate la 25.650 de oameni – 7.083 de morţi,
10.400 de răniţi şi 8.167 de dispăruţi. În tabăra germană, Armata IX a totalizat un
număr cuprins între 60.000-65.000 de oameni morţi, răniţi şi dispăruţi. Bătălia de la
Mărășeștia fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român,
în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul
dintre râurile  Siret și Putna și aliniamentul  Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca
rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul
conflagrației.
 URMĂRI DUPA RAZBOI
■ Ziua Națională a României celebrează Marea Unire din 1918. Cei mai mulți români o asociază exclusiv cu Unirea Transilvaniei cu România prin „Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia”. 1 Decembrie 1918 este însă mult
mai mult decât atât. 
■ Europa Liberă vă povestește sau vă reamintește cu ajutorul fotografiilor vremii că victoria din 1918 a fost posibilă datorită unui efort imens, orientat vreme de decenii spre un proiect de țară construit prin educație și investiții
importante. 
■ Primul război mondial a furnizat numai contextul datorită căruia România și-a alipit provinciile istorice. Ținta fusese stabilită cu mult timp înainte. Unirea a existat mai întâi în mințile învățaților, apoi ale conducătorilor și, în
cele din urmă, în cele ale soldaților care au trecut Carpații.