România în Primul Război Mondial

Anul 1914 este cel în care începe Primul Război Mondial. Acesta este momentul în care
toate statele parte a Marilor Alianțe Politico-militare încheiate la finalul secolului al XIX-lea sunt
chemate la arme. O astfel de invitație va primi și România în 1914 dată fiind aparteneța sa la
alianța Puterilor Centrale începând din 1883.

Totuși, pentru a se stabili intrarea în război, în August 1914 va fi convocat un Consiliu de

Coroană care să stabiliească soarta României în conflict. La acest Consiliu iau parte Regele,
Carol I de Hohenzolern, Cabinetul Guvernamental (Prim-ministrul și miniștri), foștii prim-
miniștri, etc. În cadrul acestui Consiliu de Coroană se conturează 2 Tabere: pe de o parte cea a
Regelui și a conservatorului P. Carp, care susțin respectarea angajamentului și intrarea în Război
de partea Puterilo Centrale. Majoritatea dorea intrarea în război de partea Antantei însă Prim
Ministrul Ionel Brătianu decide ca România să rămână stat neutru.

Neutralitatea este definită prin neimplicarea absolută în conflict (militar, diplomatic, etc).
În luna octombrie 1914 regele Carol I moare și conducerea țării va fi preluată de nepotul acestuia
Ferdinand I. Sub aturotiatea acestuia România începe cursa înarmărilor (echiparea cu arme,
instruirea soldaților), care însă se realizează foarte dificil deoarece statele europene nu știu de
partea cui intră România în răzoi și ezită să îi vândă acesteia armament. Din punct de vedere
diplomatic, Marile State Europene fac presiuni asupra intrării României în Război și astfel,
conducerea statului va lua decizia implicării României în conflict în vara anului 1916.

Războiul începe în România pe 2 linii:

1. În Transilvania, împotriva Austro-Ungarilor

2. În sudul Țării, la sud de Orașul Oltenița, împotriva germanilor.

Primele acțiuni sunt încununate cu succes, românii avansează în Transilvania însă sunt
forțați să renunța la ofenesiva din Nord și să vină în sprijinul armatelor din sud. Descoperirea
față de Austro-Ungaria permite acestora să forțeze rezistența românească de aici. Austro-Ungaria
intră în Țara Românească, cucerește Oltenia și mai apoi Bucureștiul forțând administrația statului
român și o mare parte a populației să se retragă în Moldova.

În Moldova, România va pregăti o nouă rezistență în fața trupelor germane , de acestă

dată condusă de Mareșalul Alexandru Averescu. La acestă rezistență se va alătura în sprijin și
Rusia și logistic Franța. Acțiunile militare au loc în vara anului 1917 pe linia de la Mărășești-
Mărăști și Oituz. Trupele germane, conduse de mareșalul August vom Mackensen doreau un
război scurt, cucerirea capitalei Moldovei (Iași) și forțarea României de a ieși din Război. Cu
toate acestea, germanii se vor lovi de o puternică rezistență a armatelor române la Mărășești-
Mărăști și Oituz, motiv pentru care se văd neoviti să înceteze atacul.
 În ciuda rezistenței României, în toamna lui 1917 în Rusia, principala noastră aliată, are
loc Revoluția Bolsevică, adică manifestațiile prin care Țarul Rusiei (Împăratul) este înlăturat de
la conducere și puterea este preluată de către Comuniști. Revoluția Bolșevică se realizează în
urma unui Război Civil de amploare în Rusia, fapt ce forțează aliatul estic să părăsească războiul
și România rămâne astfel singură, în fața pericolului german. În aceste condiții, România se vede
nevoită se semneze un armistițiu pentru a nu fi cucerită de către Germania.

Începând din acecste momente, pe baza principiului autodeterminării popoarelor, românii

din Basarabia, Bucovina și Transilvania vor iniția mișcări naționale prin care se vor uni cu
România în 1918 (Moldova 27 martie, Bucovina- 28 noiembrie și Transilvania – 1 decembrie).