Sunteți pe pagina 1din 1

RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIRE NAłIONALĂ

- Modul în care România s-a raportat la Primul Război Mondial a fost influenŃat, în mare măsură, de existenŃa unor teritorii româneşti sub dominaŃie străină (mai mult, acestea erau stăpânite de stat care se aflau în tabere diferite):

- Transilvania şi Bucovina aparŃineau Imperiului austro-ungar (Puterile Centrale);

- Basarabia – Imperiului łarist (Antantei)

PoziŃia României a fost influenŃată şi de evoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României din perioada de după

obŃinerea independenŃei:

schimbul teritorial impus de Rusia în 1878 (Dobrogea în schimbul sudului Basarabiei – pt. Ieşirea la gurile Dunării) a determinat tensionarea relaŃiilor ruso-române şi depărtarea României de Rusia şi orientarea ei către Germania; după recunoaşterea independenŃei de către marile puteri, principalul obiectiv al politicii externe – ieşirea din izolarea diplomatică; - în 1883 România aderă la Puterile Centrale (tratat de alianŃă secret – pentru a preîntâmpina unele reacŃii negative ale Rusiei şi ale clasei politice şi poporului român – filofrancez în majoritate - antantofil) tratatul a asigurat securitatea României în următoarele trei decenii; Primul Război Balcanic – (fără participare românească); Opunea Turciei mai multe Ńări din pen. Balcanică; Bulgaria nemulŃumită de rezultatele războiului şi susŃinută de Austro-Ungaria îşi atacă foştii aliaŃi; România participă la cel de-Al Doilea Război Balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru şi Turcia împotriva Bulgariei; prin pacea de la Bucureşti (1913) obŃine sudul Dobrogei (Cadrilaterul); politica tot mai agresivă a Puterilor Centrale precum şi atitudinea Austro-Ungariei faŃă de românii din Transilvania a determinat o îndepărtare treptată a României faŃă de această grupare.

Neutralitatea

în 1914 prin atacul Austro-Ungariei asupra Serbiei se declanşează Primul Război Mondial (28 iulie) – pretextul:

atentatul de la Sarajevo – opuneau Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, mai târziu Bulgaria şi Turcia) Tripla ÎnŃelegere - Antanta (Anglia, FranŃa, Rusia, Serbia, Grecia, Italia, România S. U. A. etc.) în România existau două curente de opinie privind participarea României la război: unul filoantantist şi altul filogerman; Consiliul de Coroană (ce aduna toate personalităŃile politice ale momentului) din 3 august 1914 a decis declararea neutralităŃii (la fel ca Italia) considerând că Ńara nu este pregătită pentru o înfruntare militară şi nu este obligată a participa la război (deşi era în alianŃă) întrucât Austro-Ungaria este Ńară atacatoare şi nu atacată; în 27 septembrie 1914 Carol I moare iar în locul său la conducerea României vine Ferdinand I (1914 - 1927), care nu era la fel de legat de Germania precum Carol I; în perioda neutralităŃii România a fost solicitată de cele două tabere să intre în conflict oferindu-se Basarabia din partea Puterilor Centrale şi Transilvania şi Bucovina din partea Antantei.

Participarea la război:

la 4/17 august 1916, guvernul Ion I. C. Brătianu semnează un tratat cu Antanta privind intrarea în război; aceasta promitea recunoaşterea drepturilor României asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români şi susŃinerea din punct de vedere militar a ofensivei româneşti; deşi i s-a recomandat un atac în sud în Bulgaria, România a atacat în nord, în Transilvania (august 1916), dar s-a opus şi ofensivei armatelor germano-bulgare- turce conduse de feldmareşalul August von Mackensen dinspre Bulgaria. Armata română la momentul intrării în război era organizată în trei corpuri de armată (trei pe linia CarpaŃilor – pt. atacul în Transilvania şi una pe linia Dunării şi în Dobrogea) cu un efectiv de aprox. 800 000 de oameni, slab pregătită şi cu armament insuficient; după câteva succese în Transilvania (ocupă sudul acesteia pe o lungime de câŃiva zeci de kilometri), este dată înapoi peste CarpaŃi de o puternică contraofensivă germano-austro-ungară; în Dobrogea suferă “dezastrul de la Turtucaia” ce o sileşte să se retragă rapid în Moldova (împreună cu regele, administraŃia şi o parte a populaŃiei civile); 2/3 din teritoriu, inclusiv capitala sunt ocupate, retragerea guvernului la Iaşi, retragerea armatei în Moldova, trimiterea tezaurului la Moscova; în primăvara anului 1917 armata română se reorganizează, primeşte ajutor militar străin şi repurtează strălucitele victorii de la Mărăşti (11 iulie 1917) – armata a II - a era condusă de generalul Alexandru Averescu; Mărăşeşti (24 iulie 1917) a. r. era condusă de generalii C-tin Cristescu şi Eremia Grigorescu şi Oituz unde armata a II – a a reuşit să oprească atacuri inamice;

Lovitura de stat a bolşevicilor din Rusia a dus la ieşirea Rusiei din război şi silirea României să facă acelaşi lucru întrucât era încercuită (Puterile Centrale ocupaseră, prin armistiŃiul de la Brest-Litovsk cu Rusia condusă de Lenin, şi Ucraina). România cere armistiŃiu (semnat la Focşani) iar pacea se semnează la Bucureşti (aprilie 1918), dar neratificată de Ferdinand, chiar dacă fusese semnată de guv. Al. Marghiloman: România ceda Dobrogea şi accepta ratificări de frontieră în CarpaŃi, ceda în favoarea Germaniei petrolul, grânele şi pădurile. Germania, părăsită de aliaŃi şi înfrântă pe toate fronturile acceptă semnarea armistiŃiului (29 oct. 1918), după ce cu o zi înainte România reintrase în război împotriva acesteia; Se încheie Primul Război Mondial;

1918), după ce cu o zi înainte România reintrase în război împotriva acesteia; Se încheie Primul