Regimuri politice in perioada interbelica.
Regimuri politice democrate. Regimuri politice totalitare.
REGIMURI DEMOCRATICE REGIMURI POLITICE REGIMURI TOTALITARE
REGIM TOTALITAR ITALIA
FORME DE GUVERNĂMÂNT
MONARHII
REGIM DEMOCRAT MAREA BRITANIE
ITALI
CARACTERISTICILE REGIMURILOR POLITICE DEMOCRATICE
1.existența principiului separării puterilor în stat→puterea este împărţită între organele
legislative, executive şi judecătoreşti. Puterea legislativă este exercitată de Parlament, care
elaborează legile ţării. Puterea executivă este exercitată de guvern, alcătuit din miniştri.
Guvernul se formează pe baza sprijinului unei majorităţi parlamentare şi este responsabil
politic faţă de parlament, care poate să-i retragă încrederea. Puterea judecătorească este
exercitată de instituţiile de specialitate. Justiţia este o instituţie independentă.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, la baza regimului democrat din România stă
principiul separării puterilor în stat, prevăzut în Constituția din 1923. Puterea executivă era
încredinţată regelui care o exercită prin intermediul miniştrilor care formau guvernul.
Puterea legislativă era exercitată în comun de rege și Parlamentul bicameral. Puterea
judecătorească era exercitată de curţi (Curtea de Justiţie şi Casaţie) şi tribunale.
2.diversitatea ideologică, există partide politice cu ideologii diferite: liberale, conservatoare,
socialiste, social-democrate, democrat creştine, populare→pluralism politic
3.existenţa pluripartidismului (pluralismului politic), existenţa mai multor partide politice
dă posibilitatea respectării diversităţii de opinii, astfel că cetăţeanul poate să-i aleagă pe cei
care se apropie politic, cel mai mult, de dorinţele sale . În spațiul românesc în prima jumătate
a secolului al XX-lea au existat partide politice cu ideologii democrate ( Partidul Național
Liberal, Partidul Național Țăranesc, Partidul Poporului) dar și partide cu ideologii totalitare
(Partidul Comunist Român, Legiunea Arhanghelului Mihail).
4.existența drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, este o trăsătură de bază a regimurilor
democratice. În societăţile democratice sunt recunoscute: libertatea conştiinţei, libertatea
cuvântului, libertatea presei, dreptul la informaţie, dreptul de a se asocia, dreptul de a alege şi
de a fi ales, dreptul la educaţie, dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la proprietate,
egalitate în faţa legii….. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt înscrise în constituţiile
statelor democratice şi sunt respectate.
5.politica de neintervenţie a statului –statul nu intervine în economie, pentru că economia
de piaţă se reglează singură, pe baza cererii şi a ofertei; există şi excepţii, când statul intervine
în condiţii de criză economică, aşa cum s-a întâmplat în 1929-1933, sau în caz de război.
6.alegeri libere, pe baza votului universal, se desfăşoară periodic, la 4 sau 5 ani. Alegerile
pot fi locale sau generale. Prin alegerile locale poporul îşi deleagă reprezentanţii în primării,
consiliile locale, iar prin cele generale îşi aleg parlamentarii şi preşedintele.
regim totalitar de stânga: comunismul ( URSS, România, Bulgaria,…)
Ungaria )
regim totalitar de dreapta: fascismul ( Italia ) nazismul (Germania)
regim totalitar Germania
REPUBLICI
regim democrat Franța
CARACTERISTICILE REGIMURILOR POLITICE TOTALITARE
1. nu se mai respectă principiul separării puterilor în stat, existând un dictator care
concentrează în mâinile sale întreaga putere, putând controla toate instituţiile statului. Pentru a se
diferenţia de ceilalţi conducători, aceşti „şefi” şi-au luat supranume precum –Führer(conducător)-
Hitler, Il Duce- Mussolini, Marele conducător- Stalin. Rolul dictatorului este important, fiind
exagerat de propagandă, apărând astfel o altă caracteristică a regimurilor totalitare: cultul
personalităţii. Astfel, conducătorul este prezentat ca o persoană cu calităţi excepţionale, fiind
salvatorul naţiunii, o persoană providenţială, fără de care statul s-ar prăbuşi. Această percepție este
întreținută de întregul aparat de propagandă al regimului care constă în presa scrisă, radio,
televiziune, cinematograf. Acestor conducători li se închină poezii şi cântece, li se fac portrete, care
sunt afişate în locurile publice, li se editează operele care sunt prezente în librării şi biblioteci. Li se
reface genealogia, ajungându-se la ipoteze ridicole, ca în cazul lui Nicolae Ceauşescu, care era
considerat urmaşul lui Burebista. Sunt consideraţi a fi de o inteligenţă deosebită, astfel Ceauşescu
era prezentat ca „un geniu al Carpaţilor”.
2.nu mai există diversitate ideologică, există o ideologie unică, ideologiile devin exclusiviste:
marxismul, în cazul regimului totalitar de stânga, respectiv fascismul şi nazismul, în cazul
regimurilor totalitare de dreapta. → nu mai există pluralism politic
3.nu mai există pluripartidism, există un partid unic. Regimurile totalitare au tendinţa de a
monopoliza întreaga putere, de aceea, pluralismul politic este suprimat şi orice formă de opoziţie
este anihilată. În consecinţă, întreaga putere de decizie revine partidului unic. Partid unic există în
URSS-Partidul Comunist al Uniunii Sovietice(P.C.U.S.), în Italia-Partidul Naţional Fascist, în
Germania-Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania, partidele comuniste din statele
din centrul şi sud estul Europei, în care s-a instaurat comunismul după Al Doilea Război Mondial.
4.drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt îngrădite—Unele drepturi sunt prevăzute în constituţii,
dar nu sunt puse şi în practică. Astfel, libertatea presei este îngrădită de existenţa cenzurii.
Libertatea cuvântului există în constituţii, dar exercitarea acestui drept duce la măsuri coercitive din
partea forţelor de represiune existente în regimurile totalitare, de aceea oamenii se feresc să-l mai
exercite.
5.politica de neintervenţie a statului este înlocuită cu aceea a controlului statului asupra societăţii şi a
economiei. Regimurile totalitare au tendinţa de a-şi subordona întreaga economie şi societate, pentru realizarea
acestui obiectiv se suprimă libertăţile individuale. Individul este supus unui control strict, până şi în viaţa
personală, prin ascultarea convorbirilor telefonice sau prin controlarea corespondenţei.
6.existenţa terorii şi a organelor de represiune. O caracteristică esenţială a regimurilor totalitare o reprezintă
represiunea, cu scopul de a-i intimida pe opozanţi. Este o represiune exercitată prin instituţii ale statului,
populaţia aflându-se sub o strictă supraveghere, apărând o „psihoză a fricii”. Această stare e indusă de instituții
care aveau rol de poliție politică: în URSS: CEKA, NKVD-ul, KGB-ul; în Italia: OVRA; în Germania:
Gestapoul; în România: Securitatea
 Caracteristicile regimurilor politice pot fi și practici politice dacă avem în vedere transformarea lor în acțiuni.
PRACTICI POLITICE DEMOCRATICE
▪ sunt organizate alegeri libere prin care cetăţenii își exprimă opțiunea politică
fără a se face presiuni asupra lor; de aceea opțiunea individuală poate rămâne
secretă; cetățenii au posibilitatea să decidă direcţia de dezvoltare a comunității
locale sau a statului în concordanţă cu propriile interese, alegându-și reprezentanții
la nivel local (primarii, consilierii) și la nivel central (parlamentarii, președintele); .
-prima jumatate a sec XX: In România votul devine universal în 1918, fiind
consemnat și în Constituția din 1923. Votul era universal, egal, direct, secret și
obligatoriu pt barbatii care implinisera deja 21 de ani. Fiind secret cetatenii aleg in
mod liber, fără să se teamă,Votul fiind obligatoriu inseamna ca participă la alegeri
un nr important de români, consolidându-se democrația. Primele alegeri libere pe
baza votului universal au avut loc în România Mare în 1919. Au participat atât
partide din Vechiul Regat precum Partidul National Liberal, Partidul Țăranesc,
Partidul Poporului, dar și partide din provinciile unite precum Partidul Național
Român din Transilvania, Partidul Țarănesc din Basarabia, Partidul Democrat al
unirii din Bucovina. Nici unul nu a obtinut un nr suficient de voturi pt a forma o
majoritate parlamentară de aceea s-a format un „bloc parlamentar”. Premier a fost
desemnat transilvăneanul Alexandru Vaida Voievod. Liberalii nu intră în guvern.
▪ există o competiţie electorală între partidele politice –mai ales după acordarea
dreptului de vot universal (în România votul devine universal în 1918), campaniile
politice în perioada alegerilor au căpătat un rol important, determinând rafinarea
strategiilor pentru a atrage cât mai mulți din cei care votează și a-și asigura
câştigarea locurilor în parlament, primării sau în consiliile locale; partidele doresc
să obțină mai mult de 50% din voturile electoratului pentru a avea majoritate în
parlament și a putea forma guvernul
▪ sunt respectate regulile de funcţionare a statului stabilite prin constituţii (
cele din1923, 1991) precum: separarea puterilor în stat (puterea executivă fiind
deținută de aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
monarh/președinte și guvern; puterea legislativă fiind deținută de
monarh/președinte și parlament; puterea judecătorească de instituțiile de
specialitate), pluralismul politic, suveranitatea poporului, și principiul
reprezentativităţii (puterea aparține poporului care prin votul universal își deleagă
reprezentanții care să acționeze în numele lui pe plan local-primării, consilii locale
și pe plan central-în parlament; dacă reprezentanții nu-și îndeplinesc atribuțiile
pentru care au fost aleși sunt sancționați nemaifiind aleși în anii următori),
drepturile și libertățile cetățenești ( dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la
muncă, dreptul la proprietate, libertatea conștiinței, libertatea presei, dreptul de a
alege și a fi ales …..
PRACTICI POLITICE TOTALITARE
● fraudarea alegerilor electorale sau suspendarea acestora –în România au fost falsificate rezultatele
alegerilor electorale din 1946, declarându-se câştigători comuniştii şi aliaţii lor; reprezentativă pentru sistemul
comunist a fost desfăşurarea în continuare a alegerilor, deşi rezultatul era controlat de forţele regimului totalitar
● desfiinţarea partidelor politice şi înfiinţarea partidului unic -în Italia partidul unic era Partidul Naţional
Fascist, în Germania era Partidul Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din Germania, în Rusia (devenită
URSS din 1922) era Partidul Comunist. În România a fost desfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc în 1947, a fost
intimidat PNL-ul care s-a autodizolvat, iar din 1948 avem un partid unic, comunist, Partidul Muncitoresc
Român → care s-a format prin unirea Partidului Comunist Român (PCR) cu Partidul Social Democrat (PSD)
● promovarea cultului personalităţii –a reprezentat o practică comună pentru regimul comunist (Stalin,
Ceauşescu), fascist (Mussolini), nazist (Hitler). Cultul personalităţii se manifesta prin mari manifestaţii publice
dedicate conducătorilor, prin crearea de poezii, cântece, tablouri care să-l reprezinte pe dictator: „tătucul
popoarelor” în URSS. pe „Il Duce” în Italia, pe Fuhrer în Germania, geniul Carpaților în România
Conducătorul este prezentat ca o persoană cu calităţi excepţionale, fiind salvatorul naţiunii, o persoană
providenţială, fără de care statul s-ar prăbuşi. Această percepție este întreținută de întregul aparat de propagandă
al regimului care constă în presa scrisă, radio, televiziune, cinematograf. Acestor conducători li se compun
poezii şi cântece, li se fac portrete, care sunt afişate în locurile publice, li se editează operele care sunt prezente
în librării şi biblioteci. Li se reface genealogia, ajungându-se la ipoteze ridicole, ca în cazul lui Nicolae
Ceauşescu, care era considerat urmaşul lui Burebista. Sunt consideraţi a fi de o inteligenţă deosebită, astfel
Ceauşescu era prezentat ca „un geniu al Carpaţilor”.
●înlăturarea concurenților politicil –în Germania în 1934 are loc „noaptea cuţitelor lungi” când liderii
trupelor de asalt (S.A.) care îşi manifestaseră dezacordul cu Hitler, sunt ucişi, la fel şi principalul său rival din
partid, Ernst Rohm-care era si comandantul fortei paramilitare SA. În URSS, marea teroare, din perioada 1936-
1939, a constat în arestări şi execuţii ale celor bănuiţi că se împotriveau ideilor promovate de Stalin, fiind
milioane de victime, din toate categoriile sociale, inclusiv din rândul cadrelor superioare ale armatei. În
România Gheorghe Gheorghiu Dej a pus în practică metodele lui Stalin de eliminare a concurenţilor politici
din partid. Gheorghiu-Dej a reuşit să devină lider unic al partidului îndepărtându-şi treptat toţi rivalii politici.
În 1944, fostul secretar general Ştefan Foriş a fost asasinat. Ministrul de Justiţie Lucreţiu Pătrăşcanu,
reprezentant al grupării comuniste locale, singurul conducător intelectual al partidului, a fost îndepărtat de la
conducerea partidului şi din funcţia guvernamentală în 1948.
● controlul mijloacelor de informaţie în masa prin intermediul cenzurii- scopul era eliminarea informaţiilor
care contraveneau ideologiei regimului dar și mediatizarea ideologiei totalitare zi de zi
● încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti- dreptul la proprietate e încălcat în regimurile
comuniste prin naţionalizare şi colectivizare; libertatea presei se încalcă prin existenţa cenzurii; secretul
corespondenței este încălcat