România în Primul Război Mondial

(Războiul pentru întregirea naţională 1916-1918)

La începutul secolului XX marile puteri europene erau împărţite în două blocuri politico-
militare:
 Tripla Alianţă: Germania, Austro-Ungaria, Italia, România;
 Tripla Înţelegere sau Antanta: Anglia, Rusia, Franţa.
Numeroasele crize regionale (marocană, bosniacă, balcanică) pregăteau un război de mari
proporţii. Pretextul apare pe 15/28 iunie 1914 când prinţul moştenitor al Austro-Ungariei şi soţia
acestuia sunt asasinaţi la Sarajevo de un sârb bosniac. Austro-Ungaria declara război Serbiei pe
15/28 iulie 1914, deşi aceasta declarase că va satisface cererile Austro-Ungariei. Astfel, rând pe
rând, marile puteri intră în război, într-o tabară sau în alta. Italia se declară mai întâi neutră
pentru a intra mai apoi în tabara Antantei. Puterile Centrale erau formate din Germania,
Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia şi datorită potenţialului militar german, reuşesc să menţină
linia fronturilor, până în vara anului 1918.
Pe lângă aceste ţări europene în conflict intră Japonia de partea Antantei, S.U.A. dar şi
coloniile ţărilor beligerante, ceea ce transformă războiul în unul mondial.
I. Neutralitatea României: 1914-1916
În 1883 faţă de politica agresivă a Rusiei, România aderă la Tripla Alianţă, tratat cu
caracter defensiv; În urma declanșării Primului Război Mondial, pe 21 iulie/3august 1914 se
întruneşte Consiliul de Coroană la Sinaia (regele, moştenitorul tronului, guvernul I. C.
Brătianu, fruntaşii politici ai ţării). Regele, susţinut de P. P. Carp, cere intrarea României în
război alături de Germania, invocând tratatul din 1883 şi pericolul rusesc, însă ceilalţi oameni
politici se pronunţau pentru neutralitate deoarece caracterul defensiv al tratatului din 1883 a fost
încălcat de Austro-Ungaria (care atacase Serbia); de fapt opinia publică românească/partidele
politice se împărţea în:
-antantofili: majoritari şi care se pronunţau pentru intrarea în război alături de Antanta şi
doreau eliberarea Transilvaniei; liberalii, PND al lui Iorga,
-germanofili: regele Carol I şi unii conservatori filogermani (P.P.Carp);
-neutralitatea definitivă: socialiştii ( PSD ) care priveau războiul ca pe unul imperialist
(ceea ce era şi adevărat); erau şi cei minoritari.
-Guvernul liberal a ales calea unei neutralităţi active adică:
-pregătirea militară pentru intrarea în război;
-purtarea de tratative cu ambele tabere pentru a vedea care din cele două părţi oferă
condiţii avantajoase şi acceptabile;
-se ştia că fără o participare militară în război, întregirea naţională nu era posibilă;
-27 septembrie/10 octombrie 1914 moare Carol I şi este urmat la tron de Ferdinand I (1914-
1927) care împreună cu regina Maria sprijină guvernul liberal pentru apropierea de Antanta;
În vara anului 1916 Antanta ne somează să intrăm în război: ,,Acum sau niciodată”;
 4/17 august 1916 se încheie Convenţia politică şi militară dintre România şi ţările
Antantei. Convenţia politică cuprindea:
-România declara război doar Austro-Ungariei, deoarece doar cu acest stat aveam
probleme teritoriale;
 -Antanta garanta integritatea teritorială a României şi recunoştea dreptul de a anexa
teritoriile româneşti: Transilvania, Banat, Crişana, Bucovina şi Maramureşul;
-la Conferinţa de pace România urma să aibă drepturi egale cu aliaţii săi.
Convenţia militară cuprindea:
-România ataca Austro-Ungaria pe 14 august 1916;
-Rusia trebuia să atace pe frontul austriac în Galiţia şi Dobrogea trebuia apărată de ruşi,
de trupele inamice care ar fi atacat din Sud;
-Aliaţii se obligau să declanşeze o ofensivă la Salonic în Grecia, iar 300 de tone de
armament pe zi era furnizat României prin porturile ruseşti.

II. Războiul de întregire naţională (Participarea României la primul război mondial):

 14/27 august 1916: Consiliul de Coroană hotărăşte intrarea României în război numai
împotriva Austro-Ungariei căreia i s-a declarat război;
 Armata română: peste 800 de mii de soldaţi şi ofiţeri, împărţită în patru armate din care
trei au trecut la eliberarea Transilvaniei şi doar una apăra linia Dunării;
 În Transilvania sunt eliberate: Braşovul, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni,
Orşova dar pe frontul de Sud armata română este înfrântă la Turtucaia şi astfel, pe ambele
fronturi începe contraofensiva inamicului;
 Trecătorile Carpaţilor sunt pierdute pe Jiu şi Olt, dar păstrate cele dinspre Moldova (sub
deviza lui Alexandru Averescu:”Pe aici nu se trece.”). România este invadată şi dinspre
sud şi dinspre nord;
 Bătălia de la Argeş-Neajlov este pierdută şi pe 23 noiembrie/6 decembrie 1916,
Bucureştiul este ocupat de trupele conduse de von Mackensen.
Bilanţul anului 1916:
 2/3 din teritoriul ţării este ocupat, inclusiv Bucureştiul;
 Armata, autorităţile, regele, guvernul, o parte a civililor se retrag în Moldova unde se va
forma un guvern de uniune naţională; se trimite tezaurul în Rusia.
 frontul se stabilizează cu ajutorul trupelor ruseşti pe linia Siret-Galaţi-Sf.Gheorghe
(braţul Dunării).
Cauzele înfrângerii:
 Nerespectarea clauzelor Convenţiei militare din partea aliaţilor;
 Disproporţia de forţe dintre români şi inamic;
 Insuficienta pregătire şi slaba dotare tehnică a armatei române;
 Planul de luptă nerealist, lungimea mare a frontului (peste 1400 de km), greşeli umane şi
altele.
Acţiunile din anul 1917:
 Amata română se reface şi cu ajutorul misiunii franceze condusă de generalul Henri
Berthelot, este înzestrată cu armament modern, soldaţii sunt învăţaţi cu noile tehnici de
luptă;
 Regina Maria organizează “Crucea Roşie”, iar regele Ferdinand I merge în tranşee şi
promite pământ şi vot universal soldaţilor români;
 Armata ajunge la un efectiv de 460 de mii de oameni împărţită în două armate: Armata I
condusă de generalul Eremia Grigorescu şi Armata a II-a condusă de generalul Alexandru
Averescu;
 Vara anului 1917: strălucitele succese ale armatei române de la Mărăşeşti, Mărăşti şi
Oituz, datorită lor, România nu poate fi scoasă din Război;
 25 octombrie 1917: lovitura de stat bolşevică din Rusia duce la scoaterea principalului
aliat al României din război, comuniştii declarând că primul pas al lor este scoaterea
Rusiei din Războiul imperialist;
 18 februarie/3 martie 1918, Pacea de la Brest-Litovsk: Rusia încheie pace cu Puterile
Centrale;
 Acest eveniment obligă România să semneze armistiţiul de la Focşani (26 noiembrie/6
decembrie 1917) şi apoi Pacea de la Bucureşti cu Puterile Centrale (26 aprilie/7 mai
1918). Prevederile tratatului de pace (guvernul Alexandru Marghiloman):
-România ceda Puterilor Centrale: Dobrogea, linia Carpaţilor (5600 Km2);
-Controlul german asupra economiei româneşti (petrolul şi grânele);
-Demobilizarea armatei.
 Deşi ratificată de Parlamentul de la Iaşi (pacea), ea nu a fost promulgată de regele
Ferdinand;
 În vara 1918 încep victoriile Antantei pe toate fronturile, aliaţii Germaniei capitulează
rând pe rând;
 24 octombrie/6 noiembrie 1918: România mobilizează din nou armata, 10 noiembrie
1918 declară război Germaniei şi cere trupelor germane părăsirea teritoriului
României;
 29 octombrie/11 noiembrie 1918: capitulează Germania şi sfârşitul Primului Război
Mondial găseşte România în tabăra învingătoare;
 Participarea României la război se face cu un efort material şi uman deosebit de mare
(800 de mii de morţi, prizonieri, dispăruţi).