ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1

RIZEA ANDREEA GEORGIANA

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI MAREA UNIRE

Acest referat conține informații despre conflictul militar de dimensiuni mondiale, și

anume Primul Război Mondial, cât și despre procesul istoric în urma căruia toate provinciile
istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România,
cu alte cuvinte denumită Marea Unire.
Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea
Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.
A fost un război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11
noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de milioane de militari, inclusiv 60 de milioane
de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste nouă
milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a
accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic
cauzat de războiul de tranșee.
A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări
majore politice, inclusiv revoluțiile din 1917-1923 la multe dintre națiunile implicate.
Rivalitățile nerezolvate la sfârșitul conflictului au contribuit la începutul celui de-al Doilea
Război Mondial, 21 de ani mai târziu.1
Cauza fundamentală a declanșării războiului a fost dorința marilor puteri de a
reîmpărți lumea, de realizat noi piețe de desfacere a produselor și de aducere a materiilor
prime. Caracterul războiului a fost expansionist, de jaf și cotropire. Pentru România și pentru
celelalte state mici, ocupate, războiul a avut un caracter drept, de eliberare națională. 2
Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al
Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul iugoslav Gavrilo
Princip la Sarajevo la 28 iunie 1914. Această crimă a declanșat o criză diplomatică atunci,
când Austro-Ungaria a dat un ultimatum Regatul Serbiei și, ca urmare, alianțele
internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare au fost invocate. În câteva săptămâni
marile puteri se aflau în război, iar conflictul se răspândea în curând în întreaga lume.
La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care
chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal

1
http://news.bbc.co.uk/2/hi/special_report/1998/10/98/world_war_i/198172.stm , accesat în data de
07.05.2021.
2
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 141.

1
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică,

bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.
Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri
agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală
și în covârșitoare măsură analfabetă.
Cu tot efortul făcut de elitele politice și intelectuale ale țării în a doua jumătate a
secolului XIX, România era încă departe de sincronizare cu Occidentul european. În ciuda
neajunsurilor, România rămâne cea mai productivă țară din Europa de Est datorită resurselor
sale naturale si a potențialului agricol.
Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX
de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii extraeuropene. În Europa, Germania
devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară
destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.
România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect
al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți
ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru
îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice
românești.
Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea
Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate
în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu
armament și tehnică de luptă moderne.
Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883,
România alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de
interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal
condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate
părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni,
pentru a li se alătura.
În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture
Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să
intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.
După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare
copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o
serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în

2
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala
București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, de
forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele politice
majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți
semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și
dotării trupelor pentru tipul de război purtat.
Forma geografică a țării de „L” va pune mari probleme armatei prin deschiderea unui
front de 1200 de km pentru o armată operativă de doar 450.000 de soldați. 3
În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership”
militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul
substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata
României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.
Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială,
înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.
Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru
a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la
abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.
Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a
încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară
armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții
umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit
gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două
zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința
de Pace de la Paris.
La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel
a fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu
România.
România a încheiat războiul alături de învingători. Sacrificiile umane ale participării
României la război s-au ridica la aproximativ o zecime din totalul populației (800.000 de
persoane, morți, răniți, prizonieri, dispăruți). Concomitent însă, prin dispariția imperiilor
autocratice se deschidea posibilitatea realizării eliberării și unității naționale. 4
3
Neacșu, Marius-Cristian (coord.) (2018), România 1918-2018 Un secol de frământări geopolitice,
Editura ASE. pg. 80.
4
Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și aspecte din didactica
istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014, pg. 149.

3
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

Marea Unire sa realizat între un context extern favorabil conturat, în principal, de

două mari evenimente: înfrângerea Austro - Ungariei în război și dizolvarea acesteia și
dispariția țarismului.5
o Unirea Basarabiei cu România - Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie
1918 (27 martie pe stil vechi) şi a fost în fapt reunificarea vechii provincii româneşti
Basarabia, ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie
care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate la 28
iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-
Molotov.
o Unirea Bucovinei cu România - Unirea Bucovinei cu România a avut loc la 28
noiembrie 1918 (18 noiembrie pe stil vechi). Hotărârea Bucovinei de a se uni cu România a
fost adoptată de Congresul General al Bucovinei, desfășurat la Cernăuți, la 15/ 28 noiembrie
1918. Hotărârea de unire a Bucovinei a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Declarația de
unire a Bucovinei făcea o impresionantă istorie a provinciei din momentul răpirii acesteia, în
anul 1775, de către habsburgi. Se arătau suferințele, umilința, nedreptățile, deznaționalizarea
suferită de români, dar și credința acestora în rezolvarea situației lor prin unirea cu patria
mamă.6
o Unirea Transilvaniei cu România - Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie
1918, încheia procesul desăvârșirii unității naționale. Aproape tot conaționalii aflați sub
dominație străină până în anul 1918 intrau astfel în granițele statului național. 1 decembrie a
devenit ziua națională a României. Unirea Transilvaniei cu România a primit acceptul unei
importante părți din minoritățile naționale.
Ca și o concluzie, realizarea Marii Uniri a avut o importanță deosebită. Unirea din
1918 crea un cadru armonios. Fiecare provincie istorică venea cu propria sa zestre, de
exemplu: Basarabia cu un teren agricol mânos, Bucovina cu vechile podoabe ale arhitecturii
medievale românești.
România din anul 1918 a reprezentat un tot armonios.

BIBLIOGRAFIE
1. http://news.bbc.co.uk/2/hi/special_report/1998/10/98/world_war_i/198172.stm

5
Ibidem, pg. 150.
6
Ibidem, pg. 153.

4
ISTORIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC – AP1
RIZEA ANDREEA GEORGIANA

2. Gheorghe Calcan și Valentina Munteanu, Momente din istoria românilor și

aspecte din didactica istoriei, Editura Universității Petrol Gaze din Ploiești, 2014.
3. Neacșu, Marius-Cristian (coord.), România 1918-2018 Un secol de frământări
geopolitice, Editura ASE, 2018.