LUMEA LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XIX-LEA ȘI

ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-lea

MARILE ALIANȚE POLITICO-MILITARE ÎN LUME

DOMINAȚIA EUROPEANĂ ASUPRA LUMII

 la începutul secolului al XX-lea, europenii dominau aproape întreaga lume
 cele mai mari imperii coloniale erau celenglez, cel francez şi cel rus

RIVALITĂȚI POLITICE
 Franța
 era dornică de revanșă după înfrângerea de către Prusia în războiul din 1870–
1871
 Germania
 avea o ascensiune economică rapidă, ajungând, până în 1913, prima putere
industrială a Europei
 dorea să-și creeze un imperiu colonial pe măsura dezvoltării sale economice;
intră în concurență cu Marea Britanie și Franța
 în alianță cu Austro-Ungaria, promova pangermanismul
 Anglia
 pierduse întâietatea industrială în favoarea Germaniei,
 păstra supremația maritimă
 Rusia
 dorea să se extindă spre sudul Asiei și în Balcani, prin promovarea
panslavismului
 a intrat astfel în conflict cu Austro-Ungaria, imperiu multinațional ce stăpânea
o
parte a popoarelor slave

ALIANȚELE POLITICO-MILITARE- FORMARE

 1879-1882 - Tripla Alianță sau Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia), la care
a aderat și România (1883).
 1891- 1907 - Tripla Înțelegere sau Antanta (Franța, Rusia și Marea Britanie).

Dicționar
alianță = înţelegere politică între două sau mai multe state pentru a face faţă unei
ameninţări comune
panslavism = politică ce urmărea unirea tuturor slavilor într-o confederație; a fost promovată
de Rusia, care își atribuia rolul de lider al lumii slave.
 PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Cauzele Primului Război Mondial
 dominația asupra întregii lumi
 obținerea de resurse economice la scară globală
 satisfacerea unor aspirații naționale

Declanșarea războiului
 28 iunie 1914 - moștenitorul tronului Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, și soția sa, au
fost împușcați mortal de un naționalist sârb, la Sarajevo
 28 iulie 1914- Austro-Ungaria a declara război Serbiei
 Solidară cu Serbia, Rusia a declarat război Austro-Ungariei

Desfășurarea războiului
 La începutul războiului:
 de partea Antantei luptau Rusia, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Serbia și
Muntenegru
 de cealaltă parte se aflau Puterile Centrale
 Războiul s-a extins din 1914 până în 1918, timp în care au intervenit în război și alte
state:
 partea Antantei: Japonia (1914), Italia (1915), Portugalia (1916), România
(1916), SUA (1917) și Grecia (1917)
 Puterilor Centrale li s-au alăturat Imperiul Otoman (1914) și Bulgaria (1915).

Fronturile de luptă
 principale
 frontul de Vest (Franţa, Marea Britanie și Belgia contra Germaniei)
 frontul de Est (Rusia împotriva Germaniei și Austro-Ungariei)
 frontul de Sud (Austro-Ungaria contra Serbiei și Muntenegrului)

Victoria Antantei
 superioritatea materială și militară a Antantei și-a spus cuvântul
 Primul Război Mondial s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, prin Armistiţiul de la
Compiègne care marca victoria statelor aliate ale Antantei asupra Puterilor Centrale.
 STUDIU DE CAZ. REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ ŞI
RĂZBOIUL. NOUL ARMAMENT ŞI VICTIMELE ACESTUIA

Revoluţia industrială şi războiul

 La sfârșitul sec. al XIX-lea a avut loc o a doua fază a revoluției industriale bazată pe:
 electricitate;
 utilizarea carburanților derivați din petrol.
 Revoluția Industrială a schimbat radical fața războiului:
 armele:
 au ajuns să fie mult mai distrugătoare și în cantități foarte mari;
 necesitau multă muniție, ce trebuia produsă în fabricile din spatele
frontului;
 transportul pe calea ferată a căpătat o importanță deosebită fiindcă milioanele
de soldați, armamentul și tonele de muniție ajungeau pe front urmând această
rută.

Noul armament şi victimele acestuia

2. Tipuri de armament folosit în primul război mondial

 uscat
- tanc
 tancul britanic „Mark”
 cel francez „Renault FT 17”
- tunuri de mare calibru: ex. obuzierul german „Bertha cea Mare” fabricat în
uzinele Krupp
- grenadă
- gaze toxice
- puşcă automată / pistol mitralieră
- cale ferată şi trenuri
- tranşee cu sârmă ghimpată
 apă
- cuirasate
- crucişătoare
- distrugătoare (vase torpiloare)
 aer
- dirijabil / zeppelin
- balon de observaţie
- avionul (abia inventat în 1903 sunt încă puţine, lente şi mici)

- comunicaţiile s-au realizat cu ajutorul radioului şi telefonului

Concluzie - se poate afirma că una dintre cauzele care au dus la numărul mare de pierderi de
vieți omenești a fost diversitatea armamentului folosit.
 VIAȚA ÎN TRANȘEE ȘI FRONTUL DE ACASĂ
În tranșee, soldații trebuiau să înfrunte frigul, mizeria, bolile și
foametea. Având în vedere această situație, mulți apelau la dezertare,
solicitau permisii. Pentru familiile rămase acasă, soldații trimeteau
scrisori, primeau de acasă pachete cu alimente și scrisori. În spatele
tranșeelor se aflau spitale pentru răniți, rețele pentru aprovizionare și
transport, depozite.
Viața din spatele frontului, a celor rămași acasă era la fel de grea.
Acasă erau copiii, femeile, bătrânii. Toți munceau pentru a susține
războiul. Pe front era nevoie de alimente, uniforme, arme, muniție. Se
muncea în uzine și fabrici, pe câmp, în birouri. În acest fel se afirmau
mai ales femeile. Zilnic oamenii se confruntau cu epuizarea fizică,
lipsa alimentelor, creșterea prețurilor și bombardamente aeriene.
STUDIU DE CAZ. ROMÂNIA ȘI PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

România

 a fost aliată cu Puterile Centrale încă din 1883;

 în 1914, la debutul Primului Război Mondial, România a ales calea
neutralității;
 la 17 august 1916, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a semnat un tratat, în
acord cu regele Ferdinand I (1914-1927), ca țara noastră să intre în război
de partea Antantei pentru a-i elibera pe românii din Banat, Transilvania și
Bucovina aflaţi sub ocupația austro-ungară;
 conform acestui tratat, la 27 august 1916, România a declarat război
Austro-Ungariei, iar armata română a intrat în Ardeal obținând câteva
succese locale;
 din sud, dinspre Bulgaria, au atacat trupe bulgaro-turco-germane, care au
provocat armatei române o înfrângere grea la Turtucaia;
 a urmat împingerea soldaților români din Transilvania pe vechea
frontieră; armatele dușmane au depășit rezistența românească de pe
Defileul Jiului (noiembrie 1916) și au pătruns pe teritoriul României;
 în scurt timp, două treimi din teritoriul țării a ajuns sub ocupația Puterilor
Centrale;
 frontul s-a stabilizat pe linia dintre Carpații de Curbură și Dunăre, la
porțile Moldovei;
 cu ajutorul misiunii militare franceze, comandată de generalul Henri
Berthelot, armata română a obținut victoriile din anul 1917,de la Mărăști,
Mărășești și Oituz;
 revoluția Bolșevică din Rusia (7 noiembrie 1917) avea să ducă la ieșirea
țării din război;
 izolată și cu efective militare reduse, România a fost obligată să
încheie,cu Puterile Centrale, Pacea de la București (7 mai 1918), care nu
s-a mai aplicat deoarece războiul avea să fie câștigat de Antanta, la 11
noiembrie 1918, implicit și de România, care făcea parte din coaliție;
 astfel, în anul 1918 se creau condiţiile favorabile pentru constituirea
României Mari.
 TRATATELE DE PACE. NOUA HARTĂ A EUROPEI

1. „Cele 14 puncte”
- document elaborat de Woodrow Wilson, preşedintele SUA, pentru
reorganizarea lumii
- principii enunţate:
o afirmarea principiului autodeterminării popoarelor (dreptul de a-şi alege
singure soarta)
o principiul pacifismului propune înfiinţarea Ligii Naţiunilor (*organism
internaţional pentru menţinerea păcii)
o principiul libertății prin instituirea libertăţii de navigaţie absolută pe timp de
pace şi de război / dispariţia diplomaţiei secrete etc.

2. Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920)

- participă toate statele învinse şi învingătoare, cu excepţia Rusiei
- tratativele sunt dominate de: SUA – Woodrow Wilson, Franţa – George
Clemanceau, Marea Britanie – Lloyd George, Italia – Orlando Vittorio
- s-au semnat 5 tratate de pace + 1 tratat (vezi Sursa 3, p. 27)
Tratatul de pace cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919): Germania
pierde toate coloniile + Alsacia şi Lorena și e obligată: să-şi desfiinţeze serviciul
miliar obligatoriu, să plătească o imensă, despăgubire de război, să
demilitarizeze zona Rinului
Tratatul de pace cu Austria de la Saint-Germain (10 septembrie 1919):
dispare Austro-Ungaria şi apar 5 noi state: Austria, Ungaria, Cehoslovacia,
Polonia, Iugoslavia, recunoaşte unirea Bucovinei la România
Tratatul de pace cu Bulgaria de la Neuilly (27 noiembrie 1919)
Tratatul de pace cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920)-recunoaşte unirea
Transilvaniei la România
Tratatul de pace cu Turcia de la Sèvres (10 august 1920)
Tratatul de la Paris dintre România şi ţările Antantei prin care se recunoştea
unirea Basarabiei

3. Urmări
- nu rezolvă contradicţiile dintre state
- se înfiinţează Liga Naţiunilor
 LUMEA INTERBELICĂ (1918-1939)-O LUME ÎN
SCHIMBARE
VIAȚA COTIDIANĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

1. Organizarea oraşelor şi confortul locuinţelor

- a avut loc dezvoltarea oraşelor sub aspectele utilităţii şi funcţionalităţii;

- s-au construit blocuri de locuinţe înalte, fiind folosite betonul, oţelul şi sticla (zgârie-nori),
exemplu: Empire State Building din New York;
- au apărut mai multe clădiri industriale, bănci, magazine, hoteluri, teatre şi cinematografe,
stadioane;
- s-a dezvoltat clasa de mijloc (mici întreprinzători, comercianţi şi liber-profesionişti: medici,
avocaţi, jurnalişti, funcționari);
- confortul casnic s-a îmbunătăţit prin folosirea maşinii de spălat, fierului de călcat,
frigiderului,
aspiratorului;
- apa curentă, gazele naturale şi electricitatea au sporit confortul şi igiena locuinţelor;
- apariţia tramvaielor şi a troleibuzelor a îmbunătăţit transportul public;
- progresul ştiinţific a dus la ameliorarea stării de sănătate, prin producerea penicilinei şi a
insulinei.
2. Cultura de mase şi divertismentul
- reducerea programului de lucru şi plata concediului au dus la un nou mod de viaţă;
- anii 1920 au fost numiţi „anii nebuni” sau „zgomotoşi”, datorită ritmurilor influenţate de
jazz şi charleston, dar şi de tango;
- telefoanele şi radiourile se înmulţesc, iar în 1937 apare primul canal public de televiziune,
BBC
- în cultură apar mai multe curente: dadaismul în artă şi literatură, expresionismul în pictură,
iar spre sfârşitul perioadei apare suprarealismul (Pablo Picasso şi Salvador Dali);
- datorită perioadei de pace au loc noi manifestări sportive, precum Cupa Mondială de Fotbal,
prima competiţie fiind organizată în Uruguay în 1930.

viața cotidiană-viața de zi cu zi
 STUDIU DE CAZ: FEMEIA ÎN VIAȚA PUBLICĂ

-mișcarea feministă (mișcarea pentru drepturile femeilor) se afirmă la

sfârșitul secolului al XIX-lea și mai ales în perioada interbelică
-înainte de Primul Război Mondial, munca femeilor se limita la
treburile casnice, în agricultură și unele meșteșuguri.
-după război femeile se afirmă în mai multe domenii: învățământ,
politică, medicină; obțin dreptul la vot.
-în România mișcarea de emancipare a femeilor (feminismul) a fost
susținută de politicieni, presă. Forme de acțiune: conferințe, memorii
către guvern și parlament, articole în presă.
 STUDIU DE CAZ:
CINEMATOGRAFUL – ARTĂ ŞI INDUSTRIE

-prima proiecție cinematografică publică a unui film a avut loc pe 28 decembrie

1895, la Paris, cu aparatul fraților Lumière (momentul nașterii cinematografiei).
--în timp, cinematografia a devenit o formă de comunicare artistică, numită „a
şaptea artă“;
-au apărut primele studiouri cinematografice, primele aparate de proiecție
cinematografică și primele aparate de filmat (la început acționate manual);
-până în anii 1930, cinematografia a fost dominată de filmul mut, acompaniat de
muzică live;
-în 1927, datorită dezvoltării electronicii, a apărut primul film sonor (Cântărețul
de jazz);
-în 1929 apare prima peliculă color și debutează Premiilor Oscar;
-deoarece Primul Război Mondial a încetinit dezvoltarea cinematografiei
europene, Hollywood (SUA) a devenit centrul cinematografiei din întreaga
lume. Începând din anul 1920, la Hollywood au fost produse 800 de filme anual,
reprezentând aproximativ 80% din producția cinematografică mondială;
-filmul de desene animate are originea la începutul secolului al XIX-lea; a atins
apogeul în 1888, când desenele exprimau scurte povestioare reprezentate de faze
ale mișcării unor personaje desenate. Perioada dintre 1928 și 1942 este
considerată „epoca de aur“ a desenului animat, marcată de galeria de eroi
Disney, începând cu Mickey Mouse.
 LUMEA INTERBELICĂ: O LUME ÎN SCHIMBARE
Crize economice

-criză economică= starea de declin sau de stagnare, de funcționare defectuoasă a

unei economii;
-cauzele crizelor economice pot fi multiple, una dintre cele mai importante fiind
dezechilibrul dintre producție și consum;
-crizele economice se manifestă prin căderea bruscă a finanțelor, scăderea
producției industriale, însoțită de falimentul întreprinderilor, creșterea șomajului,
micșorarea salariilor etc.
Criza economică de după Primul Război Mondial (1918 – 1924)
-SUA și Japonia au fost principalele beneficiare ale războiului, Europa era cea
mai afectată;
-industria se confrunta cu mari dificultăți: fabrici și uzine distruse, producție
aflată în proces de trecere de la producția destinată războiului la cea de pace,
șomaj accentuat, mari datorii;
-agricultura ruinată de război făcea cu greu față concurenţei produselor similare
provenite din Statele Unite, Canada şi Argentina;
-transporturile şi telecomunicaţiile erau și ele afectate de distrugerile din timpul
războiului;
- consecința economică cea mai gravă a fost instabilitatea monetară, toate
monedele europene fiind devalorizate în raport cu dolarul american;
-criza economică a determinat creşterea tensiunilor sociale (greve și
demonstrații), favorizată de dezvoltarea mișcării sindicale și de răspândirea
ideilor comuniste;
-ca urmare a acestor tensiuni și mișcări sociale, în unele țări au fost instaurate
regimuri autoritare.
Marea Criză (1929 – 1933)
-a fost cea mai îndelungată și mai severă criză economică prin care a trecut
societatea occidentală industrializată, afectând întreaga lume, cu excepţia URSS,
care nu se integrase în circuitul financiar și comercial global și care avea un alt
tip de economie: economia dirijistă, planificată;
-cauza principală a crizei a fost prăbușirea Bursei de valori de pe Wall Street. S-
a manifestat prin prăbușirea producției industriale (automobile, cauciuc),
ruinarea agriculturii, scăderea salariilor, falimentul băncilor, șomaj, creșterea
prețurilor;
-marii perdanți ai crizei au fost segmente importante ale claselor mijlocii, care
și-au pierdut veniturile și statutul social, lucrătorii industriali deveniți șomeri,
fermieri care și-au pierdut terenurile agricole și mijloacele de lucru, dar și
industriași și bancheri precum JP Morgan, Rockfeller, Vanderbildt;
-în unele ţări, criza s-a prelungit până în 1935 sau chiar 1939, odată cu
începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la a cărui declanşare a contribuit.
 CETĂȚEAN ȘI STAT ÎN DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM

Perioada interbelică a fost dominată de confruntarea dintre regimurile democratice și

cele de tip totalitar.

Regimurile democratice se caracterizează prin separarea puterilor în stat

(executivă, legislativă, judecătorească), pluralism politic și ideologic (mai multe
partide și ideologii), alegeri libere (partidele ajung la putere în urma alegerilor bazate
pe vot universal), drepturi și libertăți garantate și respectate.

Regimurile totalitare se bazează pe concentrarea puterii în mâna unui partid

sau conducător, controlul statului asupra individului și a vieții sale private, partid și
ideologie unice, cultul conducătorului, îngrădirea drepturilor și libertăților.

Regimurile politice totalitare apărute după Primul Război Mondial s-au bazat pe teorii,
ideologii influente la începutul secolului al XX-lea:
1. fascismul-condus de Benito Mussolini a ajuns la putere în Italia din anul 1922
nazismul
2. nazismul condus de A. Hitler s-a manifestat în Germania din anul 1933
3. comunismul- a ajuns la putere în Rusia dian anul 1917. Lideri: V.I. Lenin, I.V.
Stalin.
Marile democrații liberale ale perioadei au fost: S.U.A, Marea Britanie, Franța.

Democrația românească interbelică

În perioada interbelică, România era monarhie constituțională de tip democratic,
viaţa politică caracterizându-se prin separarea puterilor, dinamica partidelor,
exercitarea drepturilor și libertăților. A contribuit la aceasta adoptarea unui şir de
reforme democratice, între care: introducerea votului universal (1918), reforma agrară
(1921) și adoptarea unei noi constituții (1923). Monarhia a continuat să joace un rol de
echilibru în viața politică. În anul 1938 însă, viaţa politică din România a suferit
schimbări radicale prin înlăturarea sistemului democratic și introducerea regimului
autoritar al regelui.

Stat și cetățean în democrație și totalitarism

În statele de tip democratic din perioada interbelică, statul garanta și promova
drepturile și libertățile omului și cetățeanului. Acestea erau exercitate în limitele
stabilite de legea fundamentală – Constituția acestor țări. Potrivit acesteia, existau mai
multe categorii de drepturi, precum: drepturi civile și politice, social economice și
culturale. În regimurile politice de tip totalitar, drepturile și libertățile au fost îngrădite
sau menținute formal. Un exemplu relevant îl reprezintă cenzura.

Termeni: democrație-formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își
exercită (direct sau indirect) puterea
ideologie-totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui
sistem etc.