Primul razboi

mondial
Costache Cristian
 Contextul international in inceputul
sec. XX
1. Contextul international in inceputul sec. XX Razboiul sa purtat intre anii 1914 si 1918, la confruntarea militara au
participat 33 de state de pe 5 continente. Antanta numită și Tripla Ințelegere (Franța, Marea Britanie, Imperiul țarist) și
Tripla Alianță sau Puterile Centrale (Germania, Austr-Ungaria în 1882 să alăturat Italia) Erau două mari alianțe
politică militare care care sau confruntat.Peste 9 milioane de oameni au fost ucisi pe campurile de lupta dar pe langa
aceasta pierdere semnificativa oamenii au murit si in spatele fronturilor din cauza lipsei de mancare sau de tratamente
pentru bolile ce erau des intalnite.
2. Alianțe militare
Puterile Centrale formate din 1914: Germania și Austro-Ungaria
România și Italia își declară neutralitatea: nu erau obligate să intre în
război, deoarece alianța avea un caracter defensiv, iar Austro-Ungaria atacase Serbia
1914: Imperiul Otoman intră în război
1915: Bulgaria se aliază Puterilor Centrale
3. Antanta formata din 1914: Franța, Rusia și Anglia
1914: intră în război Belgia și Japonia
1915: Italia intră în război
1916: Portugalia și România se aliază Antantei
1917: SUA, Grecia și China intră în război de partea Antantei
 Cauzele care au dus la declansarea
razboiului si pretextul folosit
În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei şi moştenitorul tronului
austro-ungar, a fost asasinat laSarajevo de Gavrilo Princip, un student naţionalist sârb-
bosniac.
Deşi acest asasinat a fost considerat ca detonatorul direct pentru Primul Război
Mondial, cauzele reale Primului Război Mondial constituie o problemă complicată din
cauza multitudinii factorilor implicaţi, între care:naţionalismul, disputele anterioare
nerezolvate, precum lipsa surselor de materie primă şi de pieţe de desfacere pentru
industria central-europeană, sistemul de alianţe, guvernarea fragmentară, întârzieri şi
neînţelegeri în comunicaţiadiplomatică, curs.a inarmarii
 Campaniile militare 1914-1918

1914 : Luptele pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914, imediat după remiterea declarației de
război, când artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului. Ofensiva generală austriacă a
început pe 12 august, după terminarea concentrărilor de trupe. Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a (care
nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit, în Galiția). Pe 15 august, Armata a 2-a a atacat orașul Šabac. Forțele
Armatelor a 5-a și a 6-a au început forțarea cursului Drinei, care s-a încheiat după patru zile.

1915: La începutul anului 1915, războiul de pe frontul din Balcani a devenit unul de poziții și pe linia
frontului s-a stabilit un calm temporar. Până în vara aceluiași an, armata sârbă a trecut printr-un proces de reformare și
reînarmare, în mare parte cu ajutorul aliaților principali: Regatul Unit, Franța și Imperiul Rus. În timpul „Marii
retrageri” a armatei ruse din Polonia și Galiția, Marele Cartier General Rus a cerut sârbilor să organizeze o ofensivă
pentru a-i sili pe austro-ungari să retragă o parte a trupelor de pe frontul de răsărit. Generalul Radomir Putnik a refuzat
să implice însă armata sârbă într-o acțiune ofensivă pentru care nu avea suficiente trupe și echipament.

1916: La începutul anului 1916, Regatul Muntenegrului a fost scos din război. Regele Nikola I a semnat
decretul pentru demobilizarea armatei și a plecat în exil. Teritoriul țării a fost ocupat de trupele austro-ungare. Cu toate
acestea, populația sârbă și muntenegreană a continuat lupta de gherilă împotriva ocupantului.
 Campaniile militare 1914-1918

1917 : Puterile Antantei au stabilit obiectivele pentru trupele care luptau pe frontul din Macedonia în
cadrul conferinței de la Chantilly de pe 15 noiembrie 1917. Acest nou plan urmărea ca și cel al anului 1916 scoaterea
din război a Bulgariei. Trupele Aliate de pe frontul de la Salonic urmau să declanșeze o ofensivă de mare amploare
împotriva bulgarilor, ofensivă care urma să fie sprijinită și de acțiuni ale trupelor române și ruse de la nord de Dunăre.
Prăbușirea frontului din România a oprit însă punerea în aplicație a acestui plan.

1918: Situația militaro-politică din Balcani de la începutul anului 1918 s-a modificat în favoarea Antantei.
Cu toate acestea, de la începutul anului 1917, calmul a fost stăpân pe întreaga lungime a frontului, iar acțiunile de luptă
au fost de mică intensitate.[61]
Participarea României la
Primul Război Mondial (1916 -
1918)
Intrarea României în război, august 1916
Pe 27 august 1916, trei armate române au trecut la atac
traversând Carpaţii Meridionali, după care au intrat în 
Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes,
obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui
septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean
patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Ruşii au deplasat
la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar aceşti militari
nu au fost aprovizionaţi corespunzător.
          Primul contraatac al Puterilor Centrale a fost organizat de
generalul August von Mackensen, care a coordonat o armată
multinaţională formată din trupe germane, bulgare şi otomane.
Atacul a fost declanşat din Bulgaria pe direcţia nord pe 1
septembrie. Atacul a fost îndreptat dinspre poziţiile de pe
Dunăre spre Constanţa. Garnizoana de la Turtucaia,
împresurătă de trupele bulgaro-germane, s-a predat pe 6
septembrie.        
 —Someone famous
Pe 15 septembrie, Consiliul român de război a hotărât
să suspende ofensiva în Transilvania şi să se
concentreze pe distrugerea grupului de armate
Mackensen în schimb. Planul, cunoscut sub numele de
Ofensiva Flămânda, presupunea atacarea forţelor
Puterilor Centrale printr-o lovitură de flanc şi spate,
după traversarea Dunării pe la Flămânda, în timp ce, pe
linia principală a frontului, trupele româno-ruse
trebuiau să lanseze o ofensivă spre Cobadin si
Kurtbunar.    
Pe 1 octombrie, 2 divizii româneşti au forţat
cursul Dunării la Flămânda şi au creat un cap
de pod lat de 14 kilometri şi adânc de 4
kilometri. În aceiaşi zi, diviziile româno-ruse
au declanat ofensiva pe frontul dobrogean, atac
care a înregistrat succese limitate. Eşecul
incercării de spargere a frontului germano-
bulgar din Dobrogea, combinată cu furtuna
puternică din noaptea de 1/2 octombrie, care a
avariat puternic podul de pontoane de peste
Dunăre, l-a făcut pe Averescu să anuleze
întreaga operaţiune. Consecinţele acestui eşec
au fost uriaşe pentru tot restul campaniei.
 Viaţă cotidiană în Primul
Război mondial
Viaţa pe front : mărturiile participanţilor la război conturează o imagine sumbră a vieţii pe front;
■ mitralierele, tunurile, gloanţele, durerea şi moartea erau o realitate cotidiană pentru soldatul de pe
front;
■ cu toate acestea, existau şi momente de relaxare: soldaţii jucau fotbal, cricket sau hochei pe iarbă;
■ un element de noutate a fost prezenţa femeilor pe front, numărul acestora fiind aproximativ 2
milioane;
■ rolul lor era divers: asistente medicale, piloţi de avioane sanitare, duceau soldaţilor mâncare pe front,
interceptau convorbiri, erau agenţi secreţi etc.
 Viaţă cotidiană în Primul
Război mondial
■ Frontul de acasă:viaţa de acasă a fost puternic marcată de război;
■ ca în Primul Război Mondial, femeile au preluat o parte din sarcinile bărbaţilor;
■ toate resursele erau direcţionate spre front, astfel că, în unele state, a apărut raţionalizarea produselor;
■ în momentul atacurilor aeriene, locuitorii se ascundeau în adăposturi subterane sau în galeriile de
metrou, acolo unde acestea existau;
■ în zonele de ocupaţie, populaţia civiliă a fost supusă la numeroase atrocităţi (ex.: evrei, polonezi,
bieloruşi etc.).
 Noile arme folosite in Primul Razboi
Tancul
Mitraliera Mondial
Prima mitralieră a fost creată cu 30 de ani
● Primul Război Mondial a fost
înainte de începerea Primului Război Mondial (în
1884) de către Hiram Maxim. Acest „Maxim
Gun”, deși nu a fost utilizat pe scară largă înainte
de începerea războiului, modele similare „Maxim
Gun” vor ajunge să domine câmpurile de luptă din
Primul Război Mondial.  De exemplu, în 1912,
Armata Statelor Unite a emis doar patru mitraliere
per regiment, dar până în 1919, numărul a crescut
la 336 de mitraliere per regiment.
caracterizat de impasul provocat de tranșee și
fiecare țară a căutat o modalitate de a rupe impasul
în favoarea ei. Marea Britanie a fost prima țară
care a dezvoltat tancul și l-a folosit în luptă. Marea
Britanie spera ca noua invenție va pune capăt
impasului de pe Frontul de Vest și va permite
forțelor britanice să avanseze împotriva Puterilor
Centrale. Comandanții britanici au vrut să
folosească tancul ca un atac surpriză împotriva
forțelor germane, în tranșeele din prima linie, în
1916. Prin urmare, au lucrat pentru a menține
secretă dezvoltarea tancului. De exemplu, numele
original al tancului a fost „Trench Crossing
Machine”, deoarece a fost conceput pentru a trece
peste tranșeele inamice și pentru a ajuta la
avansarea soldaților. Pentru a păstra secretul,
comandanții britanici au început să numească
noua invenție  „Purtătoare de apă” sau
„Rezervoare de apă”. Forma vehiculului semăna
cu un rezervor de apă.
 Noile arme folosite in Primul Razboi
Mondial
Gazul otrăvitor
A fost folosit pentru prima dată de germani împotriva soldaților aliați în aprilie 1915 în timpul celei de-a
doua bătălii de la Ypres și a avut un efect devastator asupra soldaților francezi din tranșee.  Primul tip de
gaz otrăvitor folosit în Primul Război Mondial a fost gazul de clor și i-a făcut pe soldați să se înece și să se
sufoce pe măsură ce plămânii lor se inflamau din cauza gazului. Efectele gazului de clor erau rapide și
mortale. Deoarece era prima utilizare, soldații nu erau pregătiți pentru efectele sale și nu aveau măști de
gaze pentru a se proteja. Unii soldați urinau pe cârpe și îsi acopereu fețele cu ele într-o încercare de a
preveni pătrunderea gazului în căile respiratorii. În timp ce utilizarea de către germani a gazului otrăvitor a
fost puternic criticată de națiunile aliate, acesta va deveni o armă folosită de ambele părți. De asemenea, pe
măsură ce războiul progresa, soldaților li s-au furnizat măști de gaze sau hote de gaz adecvate pentru a
preveni efectele devastatoare.
 Noile arme folosite in Primul Razboi
Mondial
Avionul
La izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, avionul era încă primitiv în design. Acest lucru s-a
întâmplat pentru că era o invenție recentă. Primul zbor a fost efectuat de frații Wright cu aproape un
deceniu mai devreme, în 1903. Ca atare, atunci când războiul a început, mulți dintre comandanții forțelor
armate au folosit avionul ca o modalitate de a urmări mișcarea inamică și poziția tranșeelor inamice pe
câmpul de luptă. Piloții au fost însărcinați cu realizarea de fotografii ale câmpului de luptă și raportarea
constatărilor lor pentru a ajuta forțele de la fața locului să decidă unde să lovească. De exemplu, raportarea
cu privire la plasarea artileriei inamice a fost extrem de importantă. Cu toate acestea, tehnologia a avansat
și a permis folosirea avionului în luptă. Ca urmare, Primul Război Mondial a fost primul conflict major
care a inclus avioane și lupte în aer.
 Noile arme folosite in Primul Razboi
Mondial
Submarinul
Ultima armă nouă din Primul Război Mondial a fost submarinul. Germania a folosit submarine (numite U-
boot-uri) pentru a opri transportul maritim britanic în Oceanul Atlantic. La acea vreme, Marea Britanie
primea provizii pe timp de război (alimente și muniții) din Statele Unite și Canada. Germania a început să
oprească acest comerț pentru a pune presiune pe efortul de război britanic. A început să atace și să scufunde
navele comerciale britanice. Cu toate acestea, transportul maritim britanic a învins, deoarece submarinele
germane nu au reușit să oprească complet comerțul și, în cele din urmă, submarinele germane au determinat
Statele Unite să intre în război de partea națiunilor aliate.
Sfarsitul
Razboiului
Luptele din Primul Război Mondial s-au încheiat
la ora 11:00 a zilei de 11 noiembrie 1918, după
semnarea convenției de armistițiu.
Prin urmările sale, încheierea Primului Război
Mondial a afectat profund ordinea politică,
socială și culturală a întregii lumi, chiar și a
zonelor neimplicate direct în conflagrație. Au
apărut noi state pe harta politică a lumii, altele
vechi au dispărut sau și-au modificat radical
granițele, au fost înființate organizații
internaționale, iar noi idei politice și
economice și-au câștigat locul în lume.