Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Juverdeanu Aurelia
La inceputul anului 1917 situatia interna a tarilor
beligerante a devenit foarte dificila:
tarile implicate in razboi suferisera pierderi umane
considerabile,
multe intreprinderi nu functionau,
crestea somajul,
din cauza deficitului de combustibil stationa transportul,
se simtea o necesitate stringenta in produse alimentare,
in toate aceste tari incepe miscarea maselor populare
sub lozincile 'Jos razboiul!', 'Jos guvernul!'.
Se intensifica activitatea fortelor politice revolutionare
radicale, care chemau la lichidarea oranduirii existente
pe calea revolutiei socialiste.
Deosebit de precara era situatia in Rusia. Urmarile nefaste
ale razboiului, s-au manifestat cu mult mai grav si au
provocat inceputul revolutiei burghezo-democratice.
Cauzele principale ale declansarii ei au fost:
1) necesitatea solutionarii problemei agrare: taranimea
rusa era lipsita de pamant, acesta aflandu-se in
proprietate mosiereasca.
2) situatia extrem de grea a muncitorilor;
3) asuprirea nationala a popoarelor neruse si tendinta lor
spre eliberare;
4) franarea de catre autocratie, a dezvoltarii tarii;
5) continuarea operatiilor militate.
Revolutia a inceput in Petrograd la 23 februarie (8
martie) 1917.
La 3(17) martie tarul Nicolai al II-lea a abdicat.
Ca rezultat al revolutiei, puterea politica a trecut in
mainile Guvernului Provizoriu, organ care exprima
interesele burgheziei si isi punea drept scop, in
primul rand, continuarea razboiului,
Provizoriu guverna, dar nu avea putere, iar Sovietul
deputatilor muncitorilor si soldatilor din Petrograd
avea putere, dar nu guverna.
Dualitatea puterii de stat s-a pastrat pana la 4 iulie
1917, cand, dupa reprimarea unei demonstratii de
500 mii de oameni, conduse de bolsevici, s-a stabilit
o singura putere - a Guvernului Provizoriu.
Ca rezultat al Revolutiei din februarie, in Rusia s-a
instaurat un regim republican democratic.
Dupa Revolutia din februarie Rusia era in pragul
falimentului economic.
Tara era amenintata de foamete.
Rascoalele taranesti au cuprins mai mult de jumatate
din judetele din partea europeana a tarii,
in randurile soldatilor si marinarilor domina un spirit
categoric antirazboinic ei fiind cuprinsi de dispozitii
revolutionare.
Criza capatase un caracter general, in aceste conditii a
inceput rapid sa creasca autoritatea bolsevicilor -
partid revolutionar socialist de extrema stanga, care
milita pentru lichidarea capitalismului si constructia
socialismului pe scara mondiala.
Ei se pronuntau pentru incetarea razboiului si
solutionarea problemei agrare.
Sprijinindu-se pe garnizoana din Petrograd, Flota Baltica
si Garda Rosie, alcatuita din muncitori industriali, la 25-
26 octombrie (7-8 noiembrie) bolsevicii printr-o lovitura
de stat au rasturnat Guvernul Provizoriu si au luat
puterea in mainile lor, in frunte cu Vladimir Ilici Lenin.
Evenimentele din octombrie 1917 au pus temelia unor
transformari radicale, care au avut drept rezultat
schimbarea oranduirii politice, economice si sociale in
Rusia.
Au fost adoptate doua decrete: 'Despre pace' si 'Despre
pamant'.
Esenta primului consta in incetarea imediata a razboiului,
incheierea pacii generale fara anexiuni si contributii. El
instituia dreptul tuturor popoarelor asuprite la
independenta nationala, la autodeterminare.
Al doilea decret proclama confiscarea pamanturilor
mosieresti, nationalizarea lor si predarea in folosinta
taranilor.
Rusia sovietica incepe tratative separate cu
Germania, care au decurs anevoios si s-au
incheiat cu semnarea, la 3 martie 1918, a Pacii de
la Brest.
Pacea a fost incheiata, dar din cauza miscarii de
partizani de masa, conduse de bolsevici,
germanii si austriecii erau nevoiti sa tina pe
frontul rus aproape un milion de soldati.
Aceasta nu-i permitea Germaniei sa-si
concentreze toate fortele in Vest, occidentalii
obtinand victorii cu pierderi umane
neinsemnate.
Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau
comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau
monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se
opuneau Revoluției bolșevice.
A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor
cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și
ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în
război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe Roșii, iar
uneori s-au bătut între ei.
Anglia, Franța, Canada, Statele Unite și alte 17 puteri au
intervenit în războiul civil de partea Albilor.
La sfârșitul Războiului Civil, Rusia Sovietică era vlăguită
și ruinată.
Seceta din 1920 și 1921 și foametea din 1921 au înrăutățit
dezastrul.
Războiul a provocat aproximativ 9 milioane de victime,
numai după câțiva ani de la nesângeroasa Revoluție din
Octombrie. Alte milioane de oameni au fost ucise prin
efectele indirecte ale războiului.
Mai multe milioane de oameni au părăsit Rusia – cu
Generalul Wrangel, prin Orientul Îndepărtat, sau pe alte
căi – pentru a scăpa de ravagiile războiului, de foamete
sau de excesele vreuneia dintre facțiunile aflate în luptă.
Printre acești emigranți s-au aflat numeroși oameni
învățați și bine calificați.
Comunismul de Război a salvat guvernul sovietic pe durata
războiului civil, dar cea mai mare parte a economiei Rusiei s-a
prăbușit la un nivel nemaiîntâlnit până atunci.
Industria privată și comerțul particular au fost scoase în afara
legii, iar statul proaspăt înființat nu a putut conduce economia
la scară națională.
S-a estimat că producția totală a minelor și fabricilor s-a
prăbușit la 20% din producția de dinainte de război.
Dupa victoria obtinuta in razboiul civil (1918-1922), bolsevicii
au impus cu forta regimul sovietic multor popoare neruse de la
periferiile fostului Imperiu Tarist (Extremul Orient,
Transcaucazia, Asia Mijlocie etc.).
Drept rezultat direct al violentei 'revolutionare', a fost instituirea
in U.R.S.S. a uneia dintre cele mai acerbe si antiumane dictaturi
totalitare.