OTTO VON BISMARCK

Prezetare realizata de Popescu Rares

 Prezentare generala
 Otto von Bismarck a fost unul dintre cei mai importanţi şi talentaţi oameni de stat ai
secolului al XIX-lea. Bismarck a fost făuritorul unui imperiu şi al unei noi super-puteri
europene. Bismarck a exacerbat naţionalismul modern german, dar a creat şi o ideologie
expansionistă care va marca destinul Germaniei şi al Europei până la mijlocul secolului
XX.

 Visul împăraţilor-soldaţi din Prusia era unificarea statelor Germaniei sub sceptrul lor.
Totodată îşi doreau să scape de statutul de putere de mâna a doua şi de secund al
Austriei în zona germană. Omul care a reuşit să creeze un Imperiu German şi să unifice
micile şi numeroasele stătuleţe a fost Otto von Bismarck, un aristocrat din Prusia. Tot el a
lăsat moştenire Europei un stat naţionalist, expansionist, dar şi o sumă de intrigi care vor
duce la izbucnirea Primului Război Mondial. Bismarck a fost unul dintre cel mai
importanţi oameni politici ai vremurilor sale, un veritabil făuritor de imperii.
 Despre Otto von Bismarck
 Otto von Bismarck era prusac get-beget. Provenea dintr-o familie de junckeri, adică nobilimea conservatoare, mari
proprietari de pământ prusaci. Tatăl său era Ferdinand von Bismarck-Schonhausen, un nobil prusac, descendent al
unei familii de şvabi din Pomerania. Mama sa se numea Wilhelmine Mencken şi provenea dintr-o familie înstărită de
burghezi, în rândul cărora se numărau şi câţiva miniştri, dar şi persoanlităţi din lumea ştiinţifică şi academică
germană.
 La varsta de 7 ani acesta a fost dat la institutul Plamann din Berlin unde a stat impreuna cu mama. Wilhelmine, mama

sa, i-a dirijat viata pana la varsta de 24 de ani. Dupa ce a terminat cursurile institutului Plamann a inceput sa urmeze
cursurile gimnaziului Frederick Wiliam. După trei ani a intrat la Univestitatea din Gottingen, din regatul Hanovrei.
Aici a studiat dreptul, aşa cum îl îndemnase mama sa. După experienţa din Hanovra, Bismarck a studiat şi la
Universitatea din Berlin, iar mai apoi a intrat în serviciul civil prusac. Viaţa de birocrat i-a displăcut. Nu a reuşit să se
adapteze vieţii de oraş şi tânjea după cea de la ţară, pe moşiile tatălui său.

 În anul 1839, moare mama lui Otto von Bismarck. Pentru tânărul de 24 de ani, scuturat de influenţa protectoare a
mamei, se ivea ocazia să dea cărţile pe faţă. Îşi dă demisia din posturile diplomatice minore pe care le ocupa şi pleacă
la ţară alături de tatăl său. Se va dedica vieţii de latifundiar. Şi-a ajutat tatăl să iasă dintr-un impas financiar şi a
continuat să-i fie adjunct în administrarea domeniului. Tânărul Bismarck practic a reînviat dovedind reale calităţi
organizatorice, chiar o inteligenţă deosebită, reuşind să pună pe picioare domeniile familiei de la Kneiphof. În această
perioadă a dus viaţa unui nobil de ţară prusac, conservator şi creştin, influenţat de familia logodnicei sale. În lumea
aristocraţiei prusace, Otto von Bismarck o va cunoaşte pe iubirea vieţii sale. Se numea Johanna von Putkamer şi
provenea dintr-o familie de aristocraţi prusaci conservatori, foarte credincioşi. Se spune că această căsnicie a fost cu
adevărat fericită, ultima dorinţă a omului politic prusac fiind aceea de a-şi revedea soţia, moartă cu câţiva ani mai
devreme şi de a petrece o eternitate alături de aceasta.
 Intrarea in politica
 În 1847 Bismarck a intrat în politică, fiind trimis ca reprezentant în noul Parlament prusac. Aici tânărul
deputat reprezenta interesele aristocraţiei latifundiare. S-a dovedit a fi un ultra-conservator. El credea
că statul aristocratic trebuia menţinut.
 A militat împotriva acordării de drepturi evreilor şi totodată era un duşman neîmpăcat al
liberalismului şi al revoluţiei din Europa. Intrase de altfel în cercul conservator al fraţilor von Gerlach,
aristocraţi pur sânge, apărători ai monarhismului şi al marii proprietăţi funciare, ca de altfel şi a
drepturilor nobiliare. Bismarck a fost unul dintre oamenii care au luptat împotriva idelurilor revoluţiei
de la 1848 din întreaga Europă. Mai mult decât atât, era decis să-şi aducă oamenii de pe domenii
pentru a-i alunga pe revoluţionari şi liberali. A fost de asemenea membru al unui cerc anti-
revoluţionar şi susţinea o publicaţie de acest gen, ziarul Kreuzzeitung.
 Schimbarea ultra-conservatorului Bismarck a avut loc în contextul numirii sale ca ambasador al Prusiei
în Rusia, în anul 1859. Din acel moment a început o carieră în acest domeniu. Din Rusia a plecat apoi la
Paris. Aici l-a cunoscut pe Napoleon al III lea. dar şi efervescenţa socială, culturală şi politică a Franţei
din aceea perioadă. A petrecut 11 ani ca ambasador în ţările Europei. Aici orizonturile sale s-au
deschis. Totodată inteligentul om de stat a reuşit să cunoască toate punctele slabe ale marilor puteri
europene. Bismarck visa la un stat naţional german, condus de Prusia, un imperiu german care să se
impună ca o uriaşă putere europeană. Avea doar să aştepte momentul potrivit. Iar acest moment s-a
ivit în anul 1862, atunci când a fost rechemat de kaiser-ul german Whilhelm I şi numit prim-ministru.
 Realizarile drep prim ministru
 Numirea lui Bismarck nu a fost întâmplătoare. Noul kaiser prusac Whilhelm I avea probleme interne
serioase. Mai precis kaiser-ul, un personaj militarist, dorea să facă o reformă în armată prin a mări
cheltuielile cu echipamentul militar, de a mări numărul recruţilor, dar şi de a prelungi serviciul militar.
 Împăratul îl ştia drept un conservator. Bismarck a fost numit ministru, dar era departe de ultra-
conservatorul de altădată. Era dispus chiar la un compromis cu liberalii în cazul reformei din armată.
Împăratul şi-a menţinut însă poziţia, iar Bismarck a fost nevoit să se confrunte cu Parlamentul.
Inteligent, aristocratul prusac a găsit soluţia. Mai precis, a anunţat un vid constituţional şi a decis că în
lipsa unui acord Guvernul îşi continua activitatea în baza vechiului buget. Cu această stratagemă,
Bismarck a reuşit să aplice reformele militare din banii statutului, fără voia Parlamentului. În ciuda
aceste victorii, pe plan intern Bismarck nu a reuşit să creeze echilibrul dorit.
 Frontierele Prusiei, aşa cum au fost stabilite prin tratatele de Ia Viena, nu favorizează o viaţă naţională
sănătoasă. Nu pe calea discursurilor sau a hotărârilor luate de majoritate se vor decide marile probleme
ale momentului, aceasta a fost marea greşeală din 1848 şi 1849, ci prin sânge şi fier”, preciza acesta. Şi
prin sânge şi fier a creat Imperiul German. În 1864 a atacat Danemarca, având ca pretext apărarea
intereselor populaţiei vorbitoare de limbă germană din provinciile Holstein şi Schleswig. Anglia,
condusă de o dinastie de sorginte germană, a stat deoparte, deşi una dintre nurorile reginei Victoria era
o prinţesă daneză. Danemarca a fost lăsată în colţii Prusiei.
 Razboaiele
 Frontierele Prusiei, aşa cum au fost stabilite prin tratatele de Ia Viena, nu favorizează o viaţă naţională
sănătoasă. Nu pe calea discursurilor sau a hotărârilor luate de majoritate se vor decide marile
probleme ale momentului, aceasta a fost marea greşeală din 1848 şi 1849, ci prin sânge şi fier”, preciza
acesta. Şi prin sânge şi fier a creat Imperiul German. În 1864 a atacat Danemarca, având ca pretext
apărarea intereselor populaţiei vorbitoare de limbă germană din provinciile Holstein şi Schleswig.
Anglia, condusă de o dinastie de sorginte germană, a stat deoparte, deşi una dintre nurorile reginei
Victoria era o prinţesă daneză. Danemarca a fost lăsată în colţii Prusiei.
 Armata prusacă bine pregătită şi dotată în urma reformelor realizate cu aportul lui Bismarck a câştigat
uşor războiul. În 1865, prin Convenţia de la Ganstein, cele două provincii au fost anexate Prusiei. Apoi,
prin diplomaţie iniţial, Bismarck a stârnit conflictul cu austriecii, un conflict pentru dominaţia
Confederaţiei Germane. Imperiul Austriac a fost momit să intre în luptă, iar prusacii i-au aplicat
lovitura decisivă în bătălia de la Koniggratz. Austria a căzut pe locul doi. Apoi, prin intrigi,
modificând în secret o telegramă a lui Whilhelm I către Napoleon al III lea, a reuşit să pună pe picior
de război Prusia cu Franţa. Prusacii au ieşit învingători şi în acest război, în anul 1871. Franţa a fost
efectiv umilită. A rămas fără Alsacia şi Lorena, iar Whilhelm I a fost încoronat împărat al Germaniei, în
Sala Oglinzilor de la palatul Versailles. Bismarck reuşise ceea ce şi-a propus, un Imperiu German.
 Urmarile razboaielor
 Era clar că Otto von Bismarck era adevăratul stăpân al Germaniei. Reuşea să-şi impună voinţa şi, mult
decât atât, modificase harta Europei. A acţionat ca un adevărat arbitru în relaţiile internaţionale, punând
la cale alianţe, coaliţii şi asanând râzboaie, mai ales în Balcani. Pentru menţinerea păcii a realizat Pactul
celor Trei Împăraţi, între Prusia, Austria şi Rusia. Totodată a salvat situaţia Imperiului Otoman şi
posibilitatea apariţiei unui dezechilibru în Balcani, după victoria Rusiei, organizând o Conferinţă de Pace
la Berlin. Eforturile sale au fost răsplătite cu două decenii de pace în Europa.
 Deşi a fost un ”făcător de pace”, Bismarck se bănuieşte că de fapt dorea pacea doar fiindcă Imperiul
German nu era pregătit, din punctul său de vedere, pentru un conflict de mare anvergură. Pe plan intern,
Bismarck a militat pentru consolidarea statului. A elaborat Kulturkampf, prin care a laicizat şcolile
religioase, trecându-le în proprietatea statului, şi totodată i-a alungat pe iezuiţi. Totodată a instituit
căsătoria civilă, un minister şi o politică de sănătate publică, asigurările în caz de accidente, dar şi
sistemul de pensii. Practic a introdus în Germania vârsta de pensionare şi ajutoarea vârstnicilor ieşiţi din
câmpul muncii. Totodată Bismarck a dat dovadă de versatilitate, reuşind să stabilească relaţii inclusiv cu
liberalii. Bismarck considera că cei mai mari duşmani ai statului german erau anarhiştii şi socialiştii şi a
luptat cu toate resursele împotriva lor.
 Mostenirea
 Deşi ”Cancelarul de fier” a menţinut pacea timp de două decenii, a pus bazele unui
stat militarist, naţionalist şi expansionist. Totodată a semănat furtună prin intrigiile
sale diplomatice menite să asigure realizarea principalului său scop, constituirea
Imperiului German. O furtună care se va dezlănţui în 1914. Bismarck a inaugurat
conceptul de blitzkrieg, adică războiul fulger, aplicat în campaniile sale contra
Danemarcei, Austriei şi Franţei. Apusul lui Bismarck a venit odată cu moartea lui
Whilhelm I.
 Tronul a fost luat de fiul său, Frederick al III lea, şi mai apoi de Whilhelm al II lea.
Acesta din urmă îl obligă pe Bismarck să se retragă. ”Cancelarul de fier“ lăsa
moştenire un stat unificat, înfloritor. Cu toate acestea, nepregătit încă pentru a face
faţă unui conflict de mare angervură. Exact aşa cum se temuse Bismarck. De altfel,
fără el, noul kaiser nu a ştiut să menţină ţesătura de intrigi diplomatice care păstra
echilibrul rivalităţilor din Europa. Bismarck a murit în 1898, dar a rămas un simbol
al puterii germane de a conduce şi de purta război.