NATO

Aspecte generale
Tratatul Atlanticului de Nord, denumit și Tratatul de la Washington, este tratatul care
formează temeiul juridic și este implementat de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO). Tratatul a fost semnat la Washington, D.C., la 4 aprilie 1949.
NATO este o organizație militară alcătuită din 30 de state membre, al cărei scop este de a
garanta libertatea și securitatea membrilor săi prin mijloace politice și militare.
POLITICE - NATO promovează valorile democratice și dă membrilor săi posibilitatea de
a se consulta și de a coopera în aspecte privind apărarea și securitatea.
MILITARE - NATO se angajează să soluționeze pașnic disputele. În cazul în care
eforturile dipolmatice eșuează, Alianța dispune de puterea militară de a întreprinde operațiuni de
management al crizelor.

Momente esențiale în istoria NATO

1949 – Înființarea NATO și debutul Războiului Rece

1989 – Căderea Zidului Berlinului

1991 – NATO dezvoltă parteneriate cu țări din fosta URSS, în trecut adversare

1995 – NATO se implică în prima criză majoră, respectiv războiul din Bosnia și
Herțegovina

2001 – După atacurile teroriste din anul 2001 NATO invocă pentru prima dată articolul 5
și se implică mai mult pentru asigurarea securității

2003 – NATO preia comanda trupelor de securitate din Afganistan

2022- Este adoptat NATO 2022 Strategic Concept

Instituții în cadrul NATO

Grupul de Planificare Nucleară

Acest organism a fost fondat în decembrie 1966 pentru a asigura un proces consultativ
privind doctrina nucleară în cadrul NATO.

Grupul de planificare nucleară acționează ca organism superior în chestiuni nucleare în

cadrul Alianței și discută probleme specifice de politică asociate cu forțele nucleare.
 Politica nucleară a Alianței este revizuită constant și este modificată și adaptată în lumina
noilor evoluții.

Grupul de planificare nucleară (NPG) analizează și stabilește politica nucleară a Alianței

în lumina mediului de securitate în continuă schimbare.

Franța nu face parte din Grupul de Planificare Nucleară.

În timp ce Consiliul Atlanticului de Nord este autoritatea supremă în cadrul NATO, GPN
acționează ca organism superior în probleme nucleare în cadrul Alianței.

Consiliul Atlanticului de Nord

Consiliul Atlanticului de Nord (NAC) este principalul organism de luare a deciziilor din
cadrul NATO.

Fiecare stat membru deține un loc în cadrul NAC.

Consiliul se întrunește cel puțin o dată pe săptămână sau ori de câte ori este necesar, la
diferite niveluri.

Consiliul este prezidat de către Secretarul General, care ajută membrii să ajungă la un
acord în privința aspectelor cheie.

NCA are autoritate politică efectivă și puteri de decizie. Este singurul organism care a
fost înființat prin Tratatul Atlanticului de Nord, în temeiul articolului 9:

„Părțile înființează prin prezenta un consiliu, în care fiecare dintre ele va fi reprezentat,
pentru a examina chestiunile referitoare la punerea în aplicare a prezentului tratat. Consiliul va fi
organizat astfel încât să se poată întruni prompt în orice moment. Consiliul va înființa organele
subsidiare, după cum este necesar; în special, instituie imediat un comitet de apărare care va
recomanda măsuri pentru punerea în aplicare a articolelor 3 și 5.”

Pe lângă faptul că este singurul organism investit cu autoritatea de a înființa „organisme

subsidiare, după cum este necesar”, este și autoritatea supremă în fruntea unei rețele mari și
complexe de comitete și grupuri de lucru. Este adesea denumit „Consiliu”.

Discuțiile și deciziile Consiliului acoperă toate aspectele activităților Organizației și se

bazează adesea pe rapoarte și recomandări întocmite de comitetele subordonate, la cererea
Consiliului.

Deciziile sunt convenite în unanimitate și acord comun. Nu există vot sau decizie cu
majoritate. Aceasta înseamnă că politicile decise de NCA sunt susținute și sunt expresia voinței
colective a tuturor statelor suverane care sunt membre ale Alianței și sunt acceptate de toate.

Secretarul general prezidează NCA, iar deciziile Consiliului au caracter de obligativitate.

 Comitete subordonate

NATO are o rețea de comitete care să trateze toate subiectele de pe ordinea sa de zi, de la
aspecte politice, la aspecte mai tehnice. Acestea reunesc periodic reprezentanții naționali și
experții din toate statele membre NATO.

Agenții

Agențiile și organizațiile NATO joacă un rol vital în achiziționarea și susținerea colectivă

a capabilităților.

Acestea sunt specializate în domenii tehnice, care se completează reciproc și formează o

parte integrantă a ordinii de zi a NATO: achiziții, asistență și comunicații și informații.

Agenția NATO de Comunicații și Informații (Agenția NCI)

Agenția NATO pentru Sprijin și Achiziții (NSPA)

Organizația NATO pentru Știință și Tehnologie (STO)

Agențiile de programe multinaționale, înființate de grupuri de țări pentru a

îndeplini cerințele specifice, dobândesc și susțin capacități de apărare care contribuie la
securitatea tuturor Aliaților.

Reprezentanții militari

Comitetul militar

Când implementarea deciziilor politice are implicații militare, principalii actori implicați
sunt: Comitetul Militar, compus din Șefii de Stat Major ai statelor membre NATO; Personalul
Militar Internațional, organismul executiv al Comitetului Militar; și structura militară de
comandă, compusă din Comandamentul Aliat pentru Operații și Comandamentul Aliat pentru
Transformare.

NATO are foarte puține forțe permanente proprii. Atunci când Consiliul Atlanticului de
Nord este de acord să lanseze o operațiune, membrii contribuie voluntar cu forțe militare. Aceste
forțe revin în țările lor după încheierea misiunii.

Comitetul Militar (MC) este autoritatea militară superioară din NATO și cel mai vechi
organism permanent din NATO după Consiliul Nord-Atlantic, ambele fiind formate la doar
câteva luni de la înființarea Alianței.

Este sursa principală de consiliere militară pentru Consiliul Nord Atlanticului și Grupul
de planificare nucleară.
 Atribuții: sfaturi bazate pe consens în chestiuni militare și stabilirea direcțiilor
strategice de acțiune

Comitetul se întrunește cel puțin o dată pe săptămână în sesiuni formale sau informale
pentru a discuta, delibera și acționa asupra chestiunilor de importanță militară.

În practică, ședințe sunt convocate ori de câte ori este necesar și atât Consiliul, cât și
Comitetul militar se întrunesc în mod normal mult mai des decât o dată pe săptămână.

Ca urmare a rolului Alianței, de exemplu în Kosovo și în Marea Mediterană, Consiliul și

Comitetul militar se reunesc mai des pentru a discuta chestiuni operaționale.

Activitatea Comitetului Militar este susținută de Statul Major Militar Internațional (IMS),
care acționează efectiv ca organ executiv al acestuia.

IMS este responsabil de pregătirea evaluărilor, studiilor și a altor documente privind

chestiunile militare ale NATO și se asigură că organismele militare NATO corespunzătoare
implementează deciziile și politicile în materie militară.

Întâlniri la nivel înalt

Comitetul se întrunește regulat și la cel mai înalt nivel, și anume la nivelul șefilor apărării
(CHOD). Întâlnirile la acest nivel au loc de obicei de trei ori pe an.

Două dintre aceste întâlniri au loc la sediul NATO, iar o țară membră NATO găzduiește a
treia sub forma unei conferințe a comitetului militar.

Cooperare cu partenerii

Comitetul militar se întâlnește periodic cu țările partenere la nivelul Reprezentanților

Militari naționali (o dată pe lună) și la nivelul CHOD (de două ori pe an) pentru a trata
problemele de cooperare militară.

Comitetul militar se poate întruni, de asemenea, în diferite formate, de exemplu în cadrul

Consiliului de Parteneriat Euro-Atlantic (adică, în formatul EAPC) sau mai precis pentru a
aborda probleme legate de o operațiune militară în curs.

Comandamentul aliat pentru operații

Când implementarea deciziilor politice are implicații militare, principalii actori implicați
sunt: Comitetul Militar, compus din Șefii de Stat Major ai statelor membre NATO; Personalul
Militar Internațional, organismul executiv al Comitetului Militar; și structura militară de
comandă, compusă din Comandamentul Aliat pentru Operații și Comandamentul Aliat pentru
Transformare.
 NATO are foarte puține forțe permanente proprii. Atunci când Consiliul Atlanticului de
Nord este de acord să lanseze o operațiune, membrii contribuie voluntar cu forțe militare. Aceste
forțe revin în țările lor după încheierea misiunii.

Comandamentul Aliat pentru Operații este responsabil pentru planificarea și execuția

tuturor operațiunilor Alianței.

Comitetul aliat pentru transformare

Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT) definește viitorul context militar,

identificând provocările și oportunitățile pentru a inova și a menține un avantaj de luptă.

Comitetul asigură interoperabilitate maximă; acordă structură și prioritate forțelor NATO

prin planificarea apărării și dezvoltarea capacităților; aplică inovația pentru a valorifica ideile,
procedurile și tehnologiile în beneficiul dezvoltării războiului NATO; și, în toate acestea,
valorifică puterea intelectuală a unei rețele mari de expertiză industrială, academică, militară și
civilă în națiuni, în agențiile NATO și în Centrele de excelență NATO.

Secretarul General

Secretarul General este funcționarul public internațional cu rangul cel mai înalt din cadrul
Alianței.

Acesta este responsabil de conducerea procesului de consultare și luare a deciziilor în

cadrul Alianței și de a se asigura că deciziile sunt implementate.

Secretarul General este de asemenea principalul purtător de cuvânt al NATO și conduce

Personalul Internațional al Organizației, care asigură consultanță, îndrumare și asistență
administrativă delegațiilor naționale la sediul NATO.

Responsabilități:

1)Președinte al tuturor comitetelor majore, responsabil cu coordonarea discuțiilor,

facilitarea procesului de luare a deciziilor și asigurarea faptului că deciziile sunt implementate.

2)Purtătorul de cuvânt al Organizației.

3)Şeful Statului Major Internaţional, al cărui rol este de a sprijini direct şi indirect
Secretarul General.

Persoana este nominalizată de guvernele membre pentru o perioadă inițială de patru ani,
care poate fi prelungită de comun acord.

În prezent, postul este deținut de Jens Stoltenberg, fost prim-ministru al Norvegiei, care
și-a asumat responsabilitățile la 1 octombrie 2014.
 PARTENERIATUL STRATEGIC NATO - UE

NATO și UE au dezvoltat parteneriatul lor strategic pe baza principiilor politice înscrise

în Declarația NATO-UE din 16 decembrie 2002 privind Politica Europeană de Securitate și
Apărare (ESDP): consultări reciproce, respectarea egalității, autonomiei decizionale și intereselor
statelor membre, dezvoltarea coerentă, transparentă și în spiritul susținerii reciproce a
capabilităților militare.

Aceste principii au devenit operaționale prin adoptarea pachetului „Berlin Plus” din 2003
care a stabilit cadrul de cooperare între cele două organizații în probleme de management al
crizelor.

Conceptul Strategic al NATO, adoptat la Summit-ul de la Lisabona (2010), a recunoscut

UE ca partener esențial al NATO pentru asigurarea securității euro-atlantice.

În paralel, în Strategia Globală a UE (EU Global Strategy), adoptată în iunie 2016 de

Consiliul European, este recunoscut rolul de partener privilegiat al NATO, fiind evidențiată
determinarea Uniunii de a continua aprofundarea relațiilor cu Alianța.

Parteneriatul dintre NATO și UE este foarte important, cu atât mai mult cu cât 21 dintre
statele membre NATO sunt și membre UE.

În februarie 2016 a fost semnat un acord tehnic privind cooperarea în domeniul cibernetic
între structurile specializate ale NATO (NATO Computer Incident Response Capability /
NCIRC), respectiv UE (Computer Emergency Response Team of the European Union / CERT-
EU), iar în martie 2016 au fost parafate aranjamentele la nivel operațional și tactic între NATO
(Comandamentul Maritim/MARCOM) și EU (Agenția Europeană pentru Frontiere și Garda de
Coastă / FRONTEX).

Acestea din urmă sunt utile în mod deosebit în contextul activității NATO din Marea
Egee.

Tendința ascendentă a fost reconfirmată la Summit-ul NATO de la Varșovia (iulie 2016).

Liderii aliați au subliniat că UE rămâne un partener unic și esențial al Alianței, fiind emisă o
Declarație comună a conducerii celor două organizații, semnată de secretarul general al NATO,
președintele Consiliului European și președintele Comisiei.

Declarația a fost menită să impulsioneze parteneriatul strategic prin concentrarea pe 7

domenii prioritare:

●combaterea amenințărilor hibride inclusiv întărirea rezilienței statelor membre,

●cooperarea în plan operațional, inclusiv în domeniul maritim și în privința fenomenului

migrației,
 ●securitatea și apărarea cibernetică,

●capacitățile din domeniul apărării,

●industria de apărare și cercetarea în acest sector,

●exerciții,

●respectiv construirea capacităților în state terțe, în special din vecinătatea Estică și

Sudică.

În decembrie 2017, cele două organizații au agreat un al doilea set de 32 de măsuri,

inclusiv în 3 noi arii de interes:

●mobilitatea militară pentru a se asigura că personalul militar și echipamentele aferente

pot circula rapid în Europa, în caz de necesitate;

●combaterea terorismului (CT);

●promovarea rolului femeilor în pacea și securitatea internațională (Women, Peace and

Security/WPS).

Secretarul general al NATO și Înaltul Reprezentant al UE raportează constant despre

progresele în implementarea celor 74 de măsuri comune.

În contextul Summit-ului de la Bruxelles (11-12 iulie 2018) relațiile NATO-UE au

continuat să progreseze semnificativ.

Prealabil evenimentului, conducerea celor două organizații a semnat la 10 iulie 2018 o

nouă Declarație comună (după cea inițială de la Varșovia din 2016) prin care se reconfirmă
angajamentul de dezvoltare a parteneriatului. Totodată, au fost evidențiate 4 domenii prioritare
de acțiune:

●mobilitatea militară,

●combaterea terorismului,

●consolidarea rezilienței la riscuri de natură biologică, radiologică, chimică și nucleară

(CBRN),

●respectiv promovarea agendei circumscrise domeniului privind drepturile femeilor,

pacea și securitatea

NATO și UE cooperează, de asemenea, și în plan operațional. NATO și UE sunt

implicate operațional în Balcanii de Vest [în Kosovo prin KFOR (NATO) și EULEX (UE), iar în
Bosnia și Herțegovina operația EUFOR Althea (UE) și NATO HQ Sarajevo (NATO)] și în Irak.
 Anterior, NATO și UE au cooperat în combaterea pirateriei în largul coastelor Somaliei,
precum și în Afganistan. De asemenea, NATO și UE sprijină și parteneri precum Ucraina,
Georgia, Republica Moldova.

Republica Moldova a fost identificată drept stat pilot pentru activități NATO-UE în
domeniul construcției de capacități în sfera securității și apărării.

Alte priorități NATO

Apărarea antirachetă

La Summit-ul NATO de la Lisabona (2010), ca parte a eforturilor de apărare colectivă,

șefii de stat și de guvern au luat decizia dezvoltării unei capabilități aliate de apărare antirachetă
care să asigure acoperirea completă și protecția întregului teritoriu, forțelor și populațiilor aliate
din Europa, pe baza principiilor de indivizibilitate a securității și solidarității aliaților, de
partajare echitabilă și rezonabilă a riscurilor şi eforturilor de apărare, luând totodată în calcul
nivelul amenințării și fezabilitatea tehnică și financiară a proiectului.

Securitate energetică

Începând cu anul 2010, prin Conceptul Strategic adoptat la Summit-ul de la Lisabona,

securitatea energetică a devenit parte integrantă a politicilor aliate.

Conceptul evidenţiază: poziţia esenţială a resurselor energetice în definirea mediului de

securitate pentru statele aliate; importanţa securităţii rutelor de transport a resurselor energetice;
faptul că domeniul energetic are un potențial ridicat de a fi vizat de noile ameninţări de
securitate.

Adunarea Parlamentară NATO

Adunarea Parlamentară NATO (AP NATO) are un rol important în sensibilizarea

parlamentarilor faţă de problemele de apărare şi securitate, fiind un forum unde legislatorii  se
pot întâlni regulat pentru a discuta despre principalele provocări la adresa securității euro-
atlantice, a schimba opinii, a înţelege punctele de vedere ale omologilor din alte state aliate, și a
formula recomandări.

Pe de altă parte, prezenţa oficialilor NATO la principalele reuniuni ale AP NATO îi ajută
pe parlamentari să înţeleagă misiunea, prioritățille și activitățile Alianţei. De asemenea, AP este
un indicator al preocupărilor parlamentarilor, ceea ce este util pentru Alianţă şi guvernele
membre deoarece sprijinul opiniei publice a fost întotdeauna esenţial pentru NATO, mai ales
ţinând seama de tipul de operaţiuni în care este angajată Alianţa astăzi.
 În afară de aceasta, prin activităţile ei, AP contribuie la transparenţa politicilor NATO:
rapoartele prezentate, dezbaterile, în general toate activităţile AP, ajută la înţelegerea politicilor
Alianţei de către opinia publică.

AP NATO are 269 de membri (titulari, cu drept de vot), din parlamentele celor 30 de ţări
membre NATO şi 12 delegaţii asociate, fără drept de vot din state partenere precum Armenia,
Austria, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Elveţia, Finlanda, Georgia, Macedonia, R.
Moldova, Serbia, Suedia, Ucraina.

La reuniuni participă si parlamentari din ţări cu statut de observator precum Japonia,

Ausstralia şi Kazakstan, reprezentanţi ai Parlamentului European, ai Adunării Parlamentare a
OSCE şi ai Adunării Uniunii Europei Occidentale, ai Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei si ai delegaţiilor mediteraneene asociate și cu statul de observator - Algeria, Egipt,
Iordania, Maroc, Tunisia.

Adunarea îşi desfăşoară activitatea în cadrul a 5 comisii, respectiv:

1. Comisia pentru Dimensiunea Civilă a Securităţii

2. Comisia pentru Apărare şi Securitate

3. Comisia pentru Economie şi Securitate

4. Comisia Politică

5. Comisia pentru Ştiinţă şi Tehnologie

Aceste structuri au, fiecare, una sau două subcomisii.

În fiecare an vor loc două sesiuni plenare ale AP NATO (respectiv o sesiune de
primăvară, în luna mai, şi o sesiune de toamnă, în perioada octombrie-noiembrie).

Sesiunile plenare sunt găzduite prin rotaţie de ţările membre şi cele asociate. La sesiunea
de toamnă, comisiile adoptă recomandări politice - care sunt supuse votului plenului Adunării şi
transmise Consiliului Nord Atlantic.