Sunteți pe pagina 1din 19

Universitatea ,,Al. I.

Cuza”
Facultatea de Filosofie si Stiinte Politice
Specializarea RISE

Colapsul URSS. Un capitol important in


istoria Europei

Talpalaru Vlad
An. III, gr. 3
Cuprins

1. Cronologia sfarsitului Cortinei de Fier

2. Inceputul sfarsitului. Revolutiile din 1989.

*Polonia. Contractul Sejm

*Ungaria. Urmatorul pas spre inlaturarea comunismului

*Caderea zidului de la Berlin

*Revolutia de catifea

*Izbucnirea revolutiei in Bulgaria

*Revolutia romana din 1989

3. Ramasitele uniunii sovietice si evenimentele dupa 1989.

*Albania

*Disparitia Iugoslaviei

*Colapsul Uniunii Sovietice

4. Impactul prabusirii blocului de est asupra echilibrului intern al europei


(securitate, societate, politica)
1. Cronologia sfarsitului Cortinei de Fier1.

Polonia a fost primul stat din Europa de Est in care, la alegerile din 4 iunie 1989,
comunistii sunt invinsi. Pe 24 august, Tadeusz Mazowiecki, consilier al sindicatului
Solidarnosc, a devenit primul sef de guvern care nu era comunist din fostul bloc sovietic.
In luna august 1989, mii de germani din RDG asediaza reprezentanta RFG din Berlinul
de Est si ambasadele din Ungaria si Cehoslovacia, cerând azil politic. Ungaria decide in
primavara anului 1989 sa desfiinteze 246 de kilometri din granita cu Austria, iar Rusia nu
se opune.

Pe 11 septembrie, Ungaria desfiinteaza frontiera austriaca. La jumatatea lunii


octombrie, 50.000 de germani trecusera in Austria, prin Ungaria. Pe 25 noiembrie
Partidul Comunist este indepartat de la putere. Pe 7 octombrie, cu ocazia vizitei lui
Mihail Gorbaciov la Berlin, au loc primele manifestatii de protest. Constient de tensiune,
presedintele rus le cere conducatorilor RDG o reforma. Dupa numai doua zile, pe 9
noimebrie, cade Zidul Berlinului.

In Bulgaria, Todor Jivkov este indepartat de la conducerea tarii pe 10 noiembrie.


Infruntarile dintre politie si studenti marcheaza inceputul Revolutiei de Catifea din
Cehoslovacia, pe 17 noiembrie. Dupa 41 de ani de comunism, pe 29 decembrie,
disidentul si omul de teatru Vaclav Havel este ales la conducerea Cehoslovaciei.

In ziua de 3 decembrie 1989, liderii celor doua state considerate superputeri,


presedintele american George H.W. Bush si liderul URSS Mihail Gorbaciov, au declarat
sfarsitul Razboiului Rece la Summitul de la Malta.

Primele manifestatii anticomuniste din România sunt innabusite in sânge la


Timisoara, pe 17 decembrie. Pe 22 decembrie presedintele Nicolae Ceausescu este
arestat, iar pe 25 decembrie este judecat si executat, impreuna cu sotia sa.

1
http://en.wikipedia.org/wiki/Cold_War#End_of_the_Cold_War_.281985.E2.80.9391.29
In decembrie 1990, puterea comunista din Albania autorizeaza primul partid de
opozitie, dupa 45 de ani. Pe 7 februarie 1990, Comitetul Central al Partidului Comunist
Sovietic a fost de acord sa renunte la monopolul puterii, iar republicile constituente ale
URSS-ului au inceput sa-si impuna suveranitatea nationala.

Pe 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov a demisionat din functia presedinte al


URSS-ului si i-a predat puterea lui Boris Eltin. In ziua urmaoare, Sovietul Suprem a votat
pentru autodizolvarea sa si a abrogat declaratia din 1922, care stabilea in mod oficial
existenta URSS. Pâna la stârsitul anului, toate institutiile oficiale sovietice isi incetasera
activitatea.

2. Inceputul sfarsitului. Revolutiile din 1989.

*Polonia. Contractul Sejm2. Uneori si o scanteie este de ajuns sa starneasca un


foc. In cazul caderii ,,Cortinei de fier” au fost mai multe, dar una dintre cele mai
importante a fost instaurarea contractului Sejm. In aprilie 1989, Solidaritatea3 a fost
reintrodusa in sistemul politic, fiind considerate legala (dupa ce prim ministrul polonez
Wojciech Jaruzelski acuza aceasta uniune ca fiind cauza declinului economic, trecand-o
in ilegalitate la numai un an dupa infiintarea sa, instaurand legea martiala si incarcerand o
parte din fruntasii Solidaritatii), si acceptata ca grupare politica la alegerile ce urmau pe 4
iunie, in acelasi an. Succesul Solidaritatii s-a dovedit o surpriza ce nu fusese macar
prevazuta ca un scenariu posibil. Astfel, candidatii Solidaritatii ocupa toate locurile
pentru care au avut dreptul de a candida in Sejm si, in cadrul Senatului, obtin 99 din cele
100 de locuri disponibile, ultimul fiind obtinut de un candidat independent. In urma
acestor rezultate, mai multi lideri comunisti au esuat in a obtine numarul minim de voturi
necesare ce le asigurau locuri ce practice le erau rezervate dinaintea alegerilor. Asadar, in
septembrie 1989, intra in vigoare primul govern non-comunist din blocul de est.
2
George Samford, Democratic Government in Poland, Constitutional Politics Since 1989, ed. Palgrave
Mcmillan, 2002, p.81. Sejm este una din cele 3 camere ale parlamentului Polonez (Sejm – camera
inferioara, Senatul – camera superioara, si Regele ce constituie a 3-a parte a parlamentului).

3
Uniune sindicala independenta, infiintata ca unul din efectele acordului de la Gdansk, in 1980.
*Ungaria. Urmatorul pas spre inlaturarea comunismului4. Urmand exemplul
Poloniei, Ungaria a fost urmatorul stat ce a adoptat un guvern non-comunist. Desi
Ungaria a obtinut o oarecare gama de reforme economice si liberalizare politica limitata
in anii ’80, schimbari majore au fost notate abia dupa inlocuirea lui János Kádár din
pozitia de secretar general al partidului communist in 1988. In acelasi an, Parlamentul a
adoptat un ,,pachet democratic” ce includea pluralismul uniunilor de schimb; libertatea la
asociere, a presei si a adunarilor, o noua lege electorala si o revizie radicala a constitutiei,
printre altele.

In octombrie 1989, partidul comunist a organizat ultimul sau congres si s-a


reformulat ca Partidul Socialist Maghiar (Unguresc5), existand si astazi (MSZP). Intr-o
sesiune ce a ramas in istorie intre 16 si 20 octombrie, parlamentul a introdus in vigoare o
legislatie ce permitea alegeri parlamente pluripartdice si alegeri prezidentiale directe.
Legislatia transforma Republica Populara in Republica Maghiara (Ungara6), garantand
drepturile civile si ale omului, si a creat o structura institutionala ce asigura separarea
puterilor judecatoresti, executive si legislative in stat, precum si branse executive ale
guvernului. Poporul maghiar a sugerat ca trupele sovietice sa ,,plece acasa”, idee ce
venea original din partea lui Viktor Orban la comemorarea inmormantarii lui Imre Nagy7.

*Caderea zidului de la Berlin8. Dupa ce Ungaria si-a reformulate politica


privind granitele, implicit tranzitul prin punctele de acces, un numar coplesitor de
locuitori din Germania de Est au emigrat in Germania de Vest via granita Ungariei cu
Austria. Pana la sfarsitul lui septembrie 1989, mai mult de 300,000 de locuitori ai
Germaniei de Est au emigrat in partea de vest inainte ca RDG a interzis trecerea in
Ungaria, lasand ca singura posibilitate de plecare spre Cehoslovacia. Mii de oameni au
incercat sa ajunga in RFG apeland la oficiile diplomatice ale capitalelor altor tari est
europene, in special ambasada de la Praga.

4
http://socyberty.com/government/the-fall-of-communism/
5
Traducere mot-a-mot
6
idem
7
7 iunie, 1896, - 16 iunie 1958, om politic maghiar, de doua ori ales Prim Ministru al Ungariei.
8
Bogdan Denis Denitch, The end of the Cold War: European Unity, socialism and the shift in global
power, ed. University of Minnesota Press, 1990, pp 30-45
RDG inchidea la inceputul lui octombrie granite cu Cehoslovacia, prin acest act
izolationist lasand oamenii cu nici o alta optiune in afara de participarea la proteste
publice, cum ar fi Demonstratiile de luni9. Dupa demonstratiile publice din 2 octombrie,
liderul SED (Partidul Uniunii Socialiste) Eric Honecker da un ordin de tragere si ucidere
armatei. Comunistii pregatesc o forta impresionanta compusa din politie, militie, Stasi si
trupe armate. Se nasc zvonuri ce ar anunta un nou masacru dupa modelul celui din piata
Tiananmen10.

In timpul vizitei sale in perioada 6-7 octombrie, Mihail Gorbaciov roaga guvernul
german sa accepte reforma. Dupa mai multe presiuni, mai ales dupa cele vizibile din
partea poporului, SED-ul il inlocuieste pe Eric Honecker cu Egon Krenz, ce ajuta la
redeschiderea granitei cu Cehoslovacia. Astfel, reincepe emigrarea cetatenilor est-
germani spre RFG, fara ca statul cehoslovac sa le puna in cale prea multe dificultati, si in
acest mod contribuind la partea lor in a ridica Cortina de Fier. Acesta a fost inceputul
sfarsitului. Nu dupa mult timp, autoritatile au permis accesul cetatenilor in partea de vest
a Berlinului, respective in Germania de Vest prin puncte speciale de acces, incepand cu 9
noiembrie. Declaratia a fost facuta public prin ajutorul televiziunii de stat de catre un
oficial al SED-ului, Gunter Schabowski, insa folosirea incorecta a termenului ,,a vizita” a
dus la un tranzit in masa in Germania de Vest, aducand cu sine caderea SED-ului,
caderea zidului Berlinului, iar aproape un an mai tarziu, reunificarea Germaniei.

*Revolutia de catifea11. In ziua de 17 noiembrie 1989, o zi normala de vineri,


fortele de mentinere a ordinii au oprit o demonstratie pasnica a unor studenti in Praga.
Evenimentul a dat nastere la o serie de demonstratii populare ce au tinut de la 19

9
Andreas Glaeser, Divided in unity: identity, Germany and the Berlin police, ed. The University of
Chicago Press, 2000, pp. 109-110, dupa numeroase arestari ale protestatarilor pacifisti din 11 septembrie
1989 in Leipzig, in fiecare zi de luni a saptamanii mai multi protestatari au iesit in strazi pentru a-si sustine
cauza si pentru a obtine eliberarea celor ce au fost retinuti in acea zi. Miscarea prinde anvergura si isi
capata numele dupa ziua in care a inceput mobilizarea in masa.
10
Masacrele din piata Tiananmen – Beijing, China, 14 aprilie 1989 – 4 iunie 1989, un numar mare de
studenti si intelectuali, dar nu numai, sustinatori ai liderului pro-democratie si anticoruptie Hu Yaobang au
fost masacrati de trupele si tancurile armatei. Din cei peste 100,000 de protestatari nu se cunoaste numarul
celor ce au cazut in acea zi, dar estimarile anuntau numere impresionante.
11
en.wikipedia.org/wiki/Velvet_Revolution – Revolutia de catifea (sametová revoluce) sau ,,Revolutia
blanda” (nežná revolúcia) (16 noiembrie – 29 decembrie 1989) se refera la revolutia non-violenta din
Cehoslovacia, in urma careia comunistii pierd puterea in stat. Este considerata una din cele mai importante
revolutii din perioada 1989-1991.
noiembrie pana la sfarsitul lui decembrie. La trei zile dupa arestarile facute de politie in
cadrul protestului pasnic, numarul celor prezenti a crescut de la 100,00012 pana la un
estimate de jumatate de million. O saptamana mai tarziu o greva generala pe o durata de
doua ore cuprinde toata Cehoslovacia.

Colapsul mai multor guverne comuniste si cresterea protestelor stradale au impins


partidul comunist cehoslovac ca la data de 28 noiembrie sa anunte renuntarea la putere si
si dezmembrarea statului monopartidic. La inceputul lui decembrie au fost eliminate
sarma ghimpata si alte obstacole ce au fost asezate la granita cu Germania de Vest si
Austria. Pe 10 decembrie presedintele Gustáv Husák13 a numit primul guvern majoritar
non-comunist, dupa 51 de ani, prezentandu-si mai apoi demisia. Alexander Dubček a fost
ales purtatorul de cuvant al parlamentului federal pe data de 28 decembrie, iar Václav
Havel a fost ales presedinte al Cehoslovaciei o zi mai tarziu.

In iunie 1990, Cehoslovacia tine pentru prima oara de la 1946 alegeri


democratice.

*Izbucnirea revolutiei in Bulgaria. In vara anului 1989, minoritatea turca ce a


suferit sub regimul comunist a inceput sa fuga din tara. Mai bine de un sfert de milion de
turci bulgari au ajuns in Turcia, unde au fost formate tabere de refugiati.

Pe 10 noiembrie 1989 – ziua imediat urmatoare caderii zidului Berlinului – liderul


bulgar Todor Zhivkov a fost indepartat de la conducere de catre politburo14. Moscova
apparent a acceptat aceast schimb al puterii in pofida reputatiei lui Zhivkov ca aliat slav
al sovieticilor. Totusi, plecarea acestui om nu a fost indeajuns pentru a multumi miscarea
crescanda a pro-democratilor. Pana cand impactul reformelor lui Mihail Gorbaciov a
apucat sa fie simtit in Bulgaria la sfarsitul anilo ’80, comunistii, la fel ca si liderii lor, au
slabit prea mult pentru a putea face fata cererii schimbarii. In noiembrie 1989, la Sofia au
fost inscenate adunari pe tema problemelor de mediu, mai tarziu fiind transformate intr-o

12
Daniel Brook, Modern Revolution: social change and cultural continuity in Czechoslovakia, ed UPA
(University Press of America), 2005, pp. 170-171.
13
Idem, p. 173
14
In statele cu regim comunist, comitetul executive (provine de la denumirea germana Politisches Buro des
Zentralkomitees).
adevarata campanie pentru promovarea democratiei. Comunistii au reactionat prin
indepartarea oricarei forma de putere in stat a lui Zhivkov si aducerii in scena a lui Petar
Mladenov15, dar acest lucru le-a adus doar un scurt moment de respire.

In februarie 199016, fortat de proteste stradale, Partidul Comunist a


renuntat la putere iar in iunie a aceluiasi an au fost tinute primele alegeri libere din 1931,
castigate de catre Partidul Socialist Bulgar (noua forma luata de partidul comunist). Desi
Zhivkov a fost supus unui proces in 1991, acesta a reusit sa scape de soarta violenta de
care a avut parte tovarasul sau mai din nord, Nicolae Ceausescu.

*Revolutia romana din 198917. Spre deosebire de alte state est europene,
Romania nu fusese afectata catusi de putin de de-stalinizare, dar a apucat un drum
independent de dominatia sovietica inca din anii ’60. In noiembrie 1989, Nicolae
Ceausescu, atunci in varsta de 71 de ani, a fost reales pentru inca cinci ani in fruntea
PCR, semnaland intentia de a scapa de curentul de revolte anti-comuniste ce aparuse in
restul statelor din Europa de est. In timp ce Ceausescu se pregatea pentru o vizita in Iran,
Securitatea a ordonat arestarea si exilarea unui preot calvinist de origine maghiara, László
Tőkés, in data de 16 decembrie, fiind acuzat de tinerea unor predici ce aduceau ofense
regimului. Tőkés a fost retinut, dar abia dupa ce revolte serioase aparusera. Timisoara a
fost primul oras ce a reactionat, aici mentinandu-se protestele timp de 5 zile.

Dupa intoarcerea din Iran, Ceausescu a ordonat o adunare masiva spre suportul
sau, in fata sediului central al partidului comunist din Bucuresti. Dar, spre surprinderea
lui, multimea l-a huiduit dupa discursul sau. Dupa ce incidentele de la Timisoara si
Bucuresti au fost auzite pe posturi din occident, anii de opresiune si nemultumirea
poporului au constituit ultimul strop in rabdarea cetatenilor si chiar a unor persoane din
cabinetul propriu si guvernul lui Ceausescu, iar revoltele s-au extins in toata tara.

15
Petar Toshev Mladenov (22 august 1936 – 31 mai 2000), diplomat si politician bulgar, ce devine ulterior
primul presedinte al Republicii Bulgare.
16
Victor Sebestyen, Revolution 1989: The fall of the soviet empire, ed. Pantheon Books, 2009, cap 48, pp.
380-401
17
Peter Siani-Davies, The Romanian revolution of December 1989, ed. Cornell University Press, 2005, pp.
12-24, 53-58, 62-66.
La inceput, trupele armate au ascultat ordinul liderului comunist de a impusca
protestatarii, dar in dimineata de 22 decembrie soldatii au schimbat tabara. Tancurile
armatei au inceput sa se indrepte spre sediul comitetului central, in timp ce multimea le
imprejura. Protestatarii au fortat usile cladirii si au patruns inauntru in incercarea de a-i
prinde pe Nicolae Ceausescu si sotia sa, Elena, insa acestia au reusit sa scape din mainile
celor nemultumiti, urcandu-se intr-un elicopter ce-i astepta pe acoperis. Revolutia s-a
soldat cu peste 1000 de morti si multi alti raniti.

Desi fuga celor doi ar fi insemnat o scapare sigura, situatia opririi zborului lor este
incerta, insa televiziunea romana a difuzat in ajunul craciunului procesul sumar al sotilor
Ceausescu, urmat de executia lor in graba. In urma acestor evenimente, s-a format de
urgenta un consiliu ce a purtat numele de Frontul Salvarii Nationale ce a preluat puterea
si a anuntat alegerile ce urmau sa aiba loc in preajma lunii aprilie a anului urmator.
Primele alegeri au avut de fapt loc pe 20 mai 1990.

3. Ramasitele uniunii sovietice si evenimentele dupa 1989.

*Albania. Dupa aproape patru decenii de conducere ferma a statului, liderul


albanez al Republicii Popular-Socialista a Albaniei, Enver Hoxha, a decedat la 11 aprilie
1985. In 1989, urmand exemplul altor state, apar revolte ce se extind in toata tara.

In 1990, regimul comunist cauta sa adopte reforme si sa ia masuri ce ar putea


aplana situatia, incepand cu libertatea de a calatori dincolo de granite. Desi castiga
alegerile din martie 1991, regimul comunist nu va face fata unor noi valuri de proteste in
strada, greve generale, cu atat mai mult cu cat se formeaza un cabinet de coalitie in mare
masura compus de non-comunisti. Acestia au fost inlaturati de la putere in martie 1992,
dupa ce noi alegeri s-au organizat in pragul unui imminent colaps economic.
*Disparitia Iugoslaviei. Dupa cum nu facea parte din Pactul de la Varsovia,
Republica Social Federala a Iugoslaviei a urmat calea sa unica a comunismului, asa cum
a fost orientata de catre Josip Broz Tito. Unul dintre motivele disolvarii statului Iugoslav
ar fi fost motivul etnic18, avand in vedere multitudinea de minoritati. Momentul
declansarii tensiunilor intre diferitele segmente ale populatiei a fost asa-zisa Primavara
Croata in perioada 1970-71, cand miscarea de marire a autonomiei in Croatia a fost
suprimata. Constitutia din 1974 a adus noi schimbari intr-o directia mai putin placuta
pentru republicile si provinciile iugoslave, asta insemnand reducerea din puterile federale
ce le detineau. Apoi, dupa moartea lui Iosip Broz Tito in 1980, turbulentele pe motive
entice s-au intetit, mai ales in Kosovo datorita majoritatii albaneze.

La sfarsitul anilor ’80, liderul comunist Slobodan Milosevic s-a folosit de criza
din Kosovo pentru a creste tensiunile nationaliste sarbe si a consolida puterea republicii
conduse pentru a obtine dominatia in stat, astfel alienand celelalte grupari entice.

In paralel cu acest proces, Slovenia a fost martor la o politica graduala de


liberalizare, incepand cu 1984, process relative asemanator cu Perestroika. Acest lucru a
dus la aprofundarea neintelegerilor dintre Liga Comunista din Slovenia pe de-o parte si
Partidul Central Iugoslav si Armata Federala de cealalta parte. La mijlocul lunii mai in
1988, Uniunea Taranista din Slovenia a fost organizata drept prima grupare politica non-
comunista din tara. Mai tarziu, in aceasi luna, armata iugoslava a arestat patru jurnalisti
sloveni ai revistei Mladina, acuzandu-i de publicare a secretelor de stat. Asa-numitul
Proces de la Ljubljana19 a adus cu sine proteste masive in Ljubljana si alte orase slovene.
Ca reactie la acest eveniment, Comitetul pentru apararea Drepturilor Omului a fost luat
ca denumire generala a tuturor platformelor miscarilor majore anti-comunism. La
inceputul lui 1989, multe alte partide politice anti-comuniste au luat forma si au inceput
sa functioneze in mod normal, ca o provocare la adresa suprematiei comunistilor sloveni.

Nu dupa mult, liderii comunisti sloveni, sub presiunea propriei lor comunitati, au
intrat in conflict cu conducerea comunista sarba. In ianuarie 1990, un congres
18
Dejan Jovic, The Disintegration of Yugoslavia. A Critical Review of Explanatory Approaches. ed. Sage
Publications, 2001
19
James Gow, Cathie Carmichael, Slovenia and the Slovenes: a small state and the new Europe, ed. C.
Hurst & Co., 2000, pp. 150-151
extraordinar al Ligii Comuniste din Iugoslavia a fost intrunit pentru a media disputele
intre partile sale constituente. Avand in fata pericolul de a se afla intr-o minoritate
numerica, comunistii sloveni au parasit congresul, acesta fiind primul pas spre disiparea
Partidului Comunist Iugoslav. Comunistii sloveni au fost urmati de cei croati. Ambele
partide ale republiclor vestice au negociat cu partile opozante organizarea unor alegeri
libere la care sa aiba acces mai multe grupari politice. In primavara lui 1990, coalitia
democrata anti-iugoslava DEMOS20 a castigat alegerile in Slovenia, in timp ce in Croatia
alegerile au fost castigate printr-o majoritate absoluta a nationalistilor. Rezultatele au fost
mult mai echilibrate in Bosnia si Herzegovina, si Macedonia, in timp ce alegerile
parlamentare si prezidentiale din Serbia si Muntenegru i-au consolidate puterea lui
Slobodan Milosevic. Alegeri libere la nivelul federatiei nu au fost organizate niciodata. In
schimb, conducerea croata si cea slovena au inceput sa planifice scindarea federatiei.

Tensiunile entice, dar si alte probleme interne, au dus la razboaie inauntrul


Iugoslaviei, ulterior la proclamarea independentei unitatilor federale in ordinea: Slovenia
(25 iunie 1991), Croatia (25 iunie 1991), Republica Macedona (8 septembrie 1991),
Bosnia si Herzegovina (1 martie 1992), Serbia si Muntenegru (ultima ramasita a ceea ce a
insemnat Iugoslavia, uniunea a ramas functionala pana in 2006 cand si-au proclamat
independenta, mai intai Muntenegru pe data de 3 iunie, apoi Serbia pe 5 iunie), Kosovo
(17 februarie 2008, desi independenta sa este numai partial recunoscuta).

Scindarea Iugoslaviei poate fi motivate cu o serie21 mai complexa de argumente,


cum ar fi motive economice, nationaliste, culturale, ale politicilor internationale, s.a.m.d.,
insa blocul comunist format in estul europei a dovedit ca nu poate rezista nici in forma
uneia dintre cele mai functionale societati de pe continent, dar si din lume la un
momentdat, din punct de vedere economic, si politic.

20
Rudolf Martin Rizman, Uncertain Path: democratic transition and coalition in Slovenia, Library of
Congress Cataloging-in-Publication Data, 2006, p. 67
Coalitie formata din 7 partide non-comuniste, DEMOS (Democratic Opposition of Slovenia) a castigat cu o
majoritate clara, asigurandu-si 127 din cele 240 de locuri din guvern, fata de cele 92 ale partidelor din
opozitie si cele 21 castigate de independenti si reprezentanti ai minoritatilor maghiare si italiene.
21
Dejan Jovic, The Disintegration of Yugoslavia. A Critical Review of Explanatory Approaches. ed. Sage
Publications, 2001
*Colapsul Uniunii Sovietice22. A fost anuntat de de disolvarea Pactului de la
Varsovia in cadrul unei adunari la Praga, pe 1 iulie 1991. Intr-un summit ce a luat loc mai
tarziu in aceeasi luna, Mihail Gorbaciov si George H.W. Bush au declarat infiintarea unui
parteneriat strategic americano-sovietic, in acest mod punctand irevocabil sfarsitul
Razboiului Rece, repetand declaratia din 1989 de la Malta. Presedintele american a numit
cooperarea dintre cele doua mari superputeri ca fiind baza unui proces menit sa rezolve
problemele bilaterale, precum si cele ce pot aparea pe mapamond.

In timp ce Uniunea Sovietica isi retragea rapid fortele din Europa de Est,
ramasitele conflictelor aparute in 1989 si-au transmis reverberatiile pana chiar in centrul
uniunii. Impulsul autodeterminarii au impins rand pe rand ca Lituania, Estonia, Latvia si
Armenia sa isi declare independenta. Parasirea uniunii de catre alte republici precum
Georgia sau Azerbaidjan a fost intampinata prin promisiunea unei sporiri a
descentralizarii. Alegerile organizate ulterior au dus la ascensiunea la putere a unor
candidate opusi partidului comunist.

Glasnost-ul a catalizat avantul spiritului nationalist suprimat al popoarelor in


interiorul granitelor statului multinational sovietic. Miscarile nationaliste au fost mai
departe intarite de deteriorarea rapida a economiei sovietice, asadar plasand vina pe
umerii conducerii moscovite. Reformele lui Gorbaciov au esuat in a relansa economia, in
timp ce vechea structura de conducere sovietica se deteriora rapid. Una cate una,
republicile constituente au dezvoltat un sistem economic propriu si au votat subordonarea
legilor sovetice legilor locale.

Intr-o incercare de a opri schimbarile ce se produceau inauntrul sistemului, un


grup de interes condus de catre vice-presedintele Gennadi Yanayev23 a lansat o lovitura de
stat ce a avut ca urmare inlaturarea de la putere a lui Mihail Gorbaciov, in august 1991.
Boris Eltin, pe atunci presedinte RSFSR24, a mobilizat poporul si o parte importanta a
armatei impotriva lovituri de stat, actiune ce s-a dovedit a fi de succes. Desi a fost readus
la putere, Gorbaciov a vazut puterea sa redusa irecuperabil. In septembrie, statelor baltice
22
Robert Vincent Daniels, The rise and fall of communism in Russia, ed. IBT Global, 2007, pp. 372-383
23
Gennadi Yanayev, n. 26 august 1937, a fost singurul vice-presedinte numit al Uniunii Sovietice, pozitie
ocupata in perioada 1990-1991.
24
Republica Sovietică Federală Socialistă Rusă
li s-a acordat independenta. Intr-un referendum pe 1 decembrie, votantii Ukrainieni au
aprobat declararea independentei fata de uniunea sovietica. Pe data de 26 a aceleiasi luni,
Uniunea Sovietica a fost dizolvata oficial, fiind impartita ulterior in 1525 parti
constituente, asadar proclamand sfarsitul celui mai mare si important stat comunist,
predand stafeta Republicii Populare Chineze.

Cele 15 natiuni ce s-au despartit de umbra uniunii sovietice au fost:

Armenia. Lupta pentru independenta a fost vizata de semnul violentei, mai ales de
conflictul purtat cu Azerbaidjan in razboiul Nagorno-Karabakh.
Azerbaidjan. Partidul Frontul Popular Azerbaidjan a castigat primele alegeri, dar a fost
inlaturat printr-o lovitura de stat. Liderul KGB-ului Azerbaidjanez, Heydar Aliyev, a
preluat puterea si a ramas presedinte pana cand a transmis functia fiului sau in 2003.
Belarus. Liderul comunist Alexander Lukashenko a venit la putere si a tinut la distanta
orice forma de opozitie.
Estonia. A obtinut independenta pe data de 20 august 1991, aceasta zi devenind
sarbatoare nationala.
Georgia. In aprilie 1989, armata sovietica a suprimat violent protestatarii. Pana in
noiembrie al aceluiasi an, conducerea georgiana a inceput sa condamne invazia rusa
din 1921 si ocupatia de pana atunci. Activistul democrat Zviad Gamsakhurdia a
ocupat functia de presedinte in perioada 1991-1992, pana cand o lovitura de stat l-a
adus la putere pe liderul comunist Eduard Shevardnadze, ce si-a pastrat pozitia pana
la Revolutia Trandafirilor din 2003.

Kazakhstan. Lupta pentru independenta a inceput inca din 1986, in timpul Jeltoqsan26.
Liderul comunist Nursultan Nazarbayev detine puterea inca din 1991.

Kirgistan. Liderul comunist Askar Akayev a detinut puterea pana la Revolutia Lalelelor
din 2006.

Latvia. Si-a obtinut independenta si o conducere democrata dupa Revolutia Cantata27.


25
http://en.wikipedia.org/wiki/Republics_of_the_Soviet_Union
26
“revolta din decembrie”
27
http://en.wikipedia.org/wiki/Singing_Revolution
Lituania. Si-a obtinut independenta si o conducere democrata dupa Revolutia Cantata.
Republica Moldova. A participat in razboiul dintre Transnistria, impotriva fortelor de
aliniament rusesc. Comunistii au revenit la putere in 2001. Alegerile din 2009 sunt
puse sub semnul intrebarii, comunistii fiind suspectati de controlarea lor.
Tajikistan. Liderul comunist Rahmon Nabiyev a ramas la putere. Acest lucru a dus la un
razboi civil.
Turkmenistan. Liderul comunist Saparmurat Niyazov a ramas la putere fiind criticat
drept unul dintre cei mai totalitari si cruzi dictatori din lume.
Ucraina. Presedentiile fostilor comunisti Leonid Kravchuk si Leonid Kuchma au fost
urmate de Revolutia Portocalie din 2004, cand ucrainienii l-au ales pe Viktor
Yushchenko.
Uzbekistan. Liderul comunist Islam Karimov a ramas la putere si a suprimat orice forma
de opozitie.

Moscova a fost implicata intr-o serie de conflicte, incluzand razboiul Nagorno-


Karabakh, razboiul din Transnistria, conflictul din Ossetia de Sud din 1991-1992, primul
razboi cecen, razboiul din Abkhazia din 1992-1993, conflictul Abkhaziano-Ingush, avand
un rol de jucat si in influenta asupra Ucrainei cauzata de conflictul Crimeii.

4. Impactul prabusirii blocului de est asupra echilibrului intern al europei


(securitate, societate, politica).

Un razboi poate fi asemuit unei explozii, avand materialul explozibil,


catalizatorul, fitilul si scanteia ce produce explozia. Pe langa acest fapt, cel mai important
factor este raza de explozie, suprafata pe care suflul se extinde. Asadar, intr-un razboi, cel
mai important lucru este teritoriul cuprins de conflict. Indiferent de suprafata acaparata de
zona efectiv disputata, ramificatiile se extind adanc in realitatea cotidiana. Fortele armate
devin prioritatea statului, scena politica sufera o transformare prin axarea puterii pe
politica externa, modul de viata individual pana la intreaga societate devin preocupate de
cursul pe care il poate lua un razboi.
Ceea ce s-a intamplat in cadrul URSS nu a fost cu mult diferit de acest cadru de
desfasurare insa, spre deosebire de orice altfel de conflict ce a acaparat planul militar,
economic, politic si social, totul s-a produs mai mult ca o implozie. Colapsul a fost
provocat, augmentat si suportat pe plan intern. Dintr-o perspective superficiala a lumii
din afara cortinei de fier, din 1991 pot fi numite drept cele mai mari schimbari caderea
celui mai mare stat comunist din lume (simpla sa existenta si esecul pe mai multe nivele
fiind marturie al failibilitatii sale) si trecerea de la doi hegemoni ai echilibrului
international numai la unul singur (SUA – pana in 2001). Totusi, situatia nu poate fi
vazuta chiar asa de simplu. Implicatiile pe care acest mecanism ce a nascut o comunitate
multinationala le-a avut nu numai in domeniul relatiilor internationale, ci si in viata reala
a partilor constituente, sunt te o anvergura mult prea mare pentru a fi sumarizate in doua
idei principale ale ori existentei Cortinei de Fier ori consumarii Razboiului Rece.

Asadar, in lipsa unei prestante notabile a problemelor de mediu in timpul


colapsului blocului comunist, vom parcurge urmatoarele dimensiuni:

- politica. Perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial si sfarsitul
Razboiului Rece a insemnat apogeul comunismului in lume. Pe langa cresterea puterii
acestei ideologii intr-o buna parte a Asiei (Rusia, China, Koreea, Vietnam, Tajikistan,
Turkmenistan etc.), in unele zone chiar a continentului american (Cuba si alte state din
America Latina orientate mai mult spre socialism), terenul pe care s-a dat batalia
importanta a fost Europa. Lumea politica a Europei din perioada mentionata semana la fel
de bine cu o panza de paianjen, complexa, aparent rezistenta si atat de incurcata incat
orice incercare de a gasi un element evident sau un tipar ce ar putea fi aplicat general la
statele europene rezulta intr-un esec. Pe langa partea de vest ce era orientata spre lumea
occidentala, cea cladita pe suportul american si pe sfaturile partilor castigatoare ale
razboiului abia incheiat in ’45.

Partea cea mai interesanta de observat in ceea ce tine de cursul istoriei de dupa
incheierea razboiului a fost orientarea pe care unele state au luat-o. Italia, ca fosta parte
importanta a Axei, reuseste sa scape de amenintarea comunista cu venirea crestin
democratilor la putere in ’48, iar imediata aderare la NATO practic le asigura un viitor
foarte putin tangent cu influenta moscovita.

Pe de alta parte, Rusia se extinde atat asupra dusmanilor dar si asupra fostilor
aliati. Umbra rosie se extinde cu viteza asupra partii de est a Europei, dar nu numai,
punand in lanturi pentru o perioada lunga de timp destinele multor natiuni. In cursul a
aproape jumatate de secol de dominatie ruseasca putem vedea cum comunismul este
catalizatorul venirii la putere a unor marionete ce, in mare, vor fi conduse in
comportamentul lor. Insa, suprafata mare pe care trebuia sa opereze acest control s-a
dovedit a prezenta o dificultate prea mare in a fi organizata dupa un plan considerat
aproape infailibil. Este chiar varianta cat se poate de reala a zicalei “a te intinde mai mult
decat iti este plapuma”. Asadar, dominatia ruseasca a inceput sa se arate puternica doar in
imediata vecinatate, puterea sa fiind disipata direct proportional cu teritoriul controlat.
Iugoslavia, Romania, Turkmenistan de exemplu dezvolta o varianta proprie de
communism. Liderii politici se desprind de directivele venite de la Kremlin, ajungand din
vasali chiar ,,parteneri’’ ai Rusiei, insa fara destula putere inca de a se desprinde de
blocul comunist per total. In Iugoslavia, sistemul cladit sub veghea lui Iosip Broz Tito s-a
dovedit a fi chiar functional, devenind rapid unul dintre pilonii cei mai importanti ai
URSS-ului. Statele nordice simt presiunea comunista, insa intr-o maniera mai moderata,
cu exceptia RDG-ului. Cat despre unele zone, au suferit chiar de transformarea
comunismului intr-o forma chiar violenta, un iad pentru societate condus de cei deveniti
dictatori printr-o proasta controlare de catre nucleul mecanismului sovietic. Diversitatea
formelor pe care le-a luat-o ceea ce la inceput se vroia un comunism pe sistemul rusesc, a
fost unul dintre elementele ce a dus la esecul uniunii, mergand mana in mana cel mai
mult alaturi de dimensiunea

-economica. Fara a epuiza subiectul cu date statistice, putem spune foarte putine pentru a
arata exact ce nu a mers conform planului. In primul rand CAER-ul a dat gres. Acest
instrument de ajutor economic reciproc nu a putut face fata crizelor ce au aparut in anii
’70-’80. Problemele economiei in cadrul URSS deja nu mai puteau fi rezolvate de catre
creierul uniunii, nici macar ameliorate sau conciliate, asadar multe dintre provinciile si
republicile constituente au profitat de slabirea lanturilor ce le inconjurau si si-au dezvoltat
un sistem economic autonom, cat de curand, de la acest pas ajungandu-se la extinderea
autonomiei in toate sferele statului.

-dimensiunea militara. Este foarte greu de considerat importanta unei dimensiuni


deasupra alteia. Insa, ceea ce este cert, influenta militara in perioada 1989-1991 a avut un
mare rol de jucat. Sunt si evenimente fericite, cum ar fi revolutii fara violente (dupa cum
este cazul Revolutiei Cantate sau a situatiilor in care conducerea comunista s-a retras pur
si simplu de la putere), insa putem da si de extreme cum ar fi confruntarile dintre trupele
armate si populatie ca in cazul Romaniei, al statelor din cadrul Iugoslaviei, dar nu numai.
Deoparte de acest lucru, erau doua forte care trebuie luate in consideratie in analiza
problemei. Trupele de stat si cele sovietice ramase inca de la ocuparea din timpul celui
de-al doilea Razboi Mondial. Au fost cazuri in care cele doua chiar au facut parte din
tabere opuse (Transnistria/Moldova, Iugoslavia) dar de cele mai multe ori erau implicate
numai una dintre cele doua. In cazul Romaniei, de exemplu, trupele armate au sustinut
conducerea pana in momentul in care au intors armele impotriva regimului ceausist.
Relativ militar, insa apropiata de forta cu care opera armata, in RDG foarte multa vreme
Gestapo-ul si Stasi-ul au functionat in acest mod. Chiar si in cazul Rusiei, tancurile
armatei s-au apropiat de Kremlin, in momentul loviturii de stat produse impotriva lui
Mihail Gorbaciov. Chiar daca Boris Eltin a reusit sa opreasca aceasta lovitura, realitatea
existentei sale si a intoarcerii armelor armatei impotriva conducerii nu este negabila.

Acestea spuse la nivel intern, deoarece la nivel extern nu se pot spune chiar atat
de multe. Au fost intr-adevar conflicte ce au trecut granitele, insa foarte putine. La nivel
international razboiul rece si-a meritat numele. Au fost putine cazurile in care a fost o
ciocnire directa a ideologiei comuniste cu cele democrat-capitaliste. In ceea ce tine de
Europa, focurile de arma nu s-au auzit in afara revolutiilor. Singurele amenintari erau
izbucnirea conflictelor dincolo de granitele statelor aflate la limita blocului comunist,
cum ar fi fost vecinatatea Iugoslaviei cu Italia si Austria. In orice caz, repet ideea
conform careia prabusirea comunismului a fost un colaps intern o implozie, asadar
factorul militar este totodata extreme de important dar relevant numai in conflictele
individuale din interiorul statelor.
-dimensiunea sociala. Avand in vedere caracterul analizei acestor dimensiuni, pot doar
repeta unele dintre ideile enumerate pana acum.

Pentru unii, comunismul a fost de la inceput o amenintare, un pericol pe care au


incercat sa il evite de la inceput; pentru altii a fost un pericol vazut prea tarziu sau de care
nu au putut sa se eschiveze, asa cum a fost exemplul celor doua germanii, cand oameni de
aceeasi nationalitate nu puteau sa calatoreasca in propria tara, sa isi viziteze rudele aflate
uneori la doar cativa kilometri departare, din cauza unui zid ce a dus la disperare jumatate
din poporul german; iar pentru altii comunismul chiar a fost binevenit, sustinerea acestei
idei fiind chiar existenta comunismului in perioada in care se extindea si conducea o buna
parte din Europa. In schimb, realitatea si-a spus cuvantul, valul a cazut iar adevarul a iesit
la iveala. Comunismul nu era functional, sau conducerea nu era functionala, sau planul
economic nu era functional. Indiferent daca a fost numai un domeniu sau totalitatea
ideologiei, evenimentele de la 1989-1990-1991 au demonstrat vointa poporului.

In momentul in care situatia chiar a devenit insuportabila, ralierea si spiritual


revolutionar ce poate cu adevarat sa rastoarne muntii s-au aratat capabile de a mobilize
un motor ce a intors in unele cazuri radical societatea. De la proteste, scandari, ciocniri
violente pe strada, lovituri de stat, pana la simple negocieri si tranzitii calme, societatea a
respins organul stricat ce se extindea ca o boala.

Bibliografie

Bogdan Denis Denitch, The end of the Cold War: European Unity, socialism and the
shift in global power, ed. University of Minnesota Press, 1990;
Daniel Brook, Modern Revolution: social change and cultural continuity in
Czechoslovakia, ed UPA (University Press of America), 2005;
Peter Siani-Davies, The Romanian revolution of December 1989, ed. Cornell University
Press, 2005;
Robert Vincent Daniels, The rise and fall of communism in Russia, ed. IBT Global, 2007;
Andreas Glaeser, Divided in unity: identity, Germany and the Berlin police, ed. The
University of Chicago Press, 2000;
James Gow, Cathie Carmichael, Slovenia and the Slovenes: a small state and the new
Europe, ed. C. Hurst & Co., 2000;
Dejan Jovic, The Disintegration of Yugoslavia. A Critical Review of Explanatory
Approaches. ed. Sage Publications, 2001;
Rudolf Martin Rizman, Uncertain Path: democratic transition and coalition in Slovenia,
Library of Congress Cataloging-in-Publication Data. 2006;
George Samford, Democratic Government in Poland, Constitutional Politics Since 1989,
ed. Palgrave Mcmillan, 2002;
Victor Sebestyen, Revolution 1989: The fall of the soviet empire, ed. Pantheon Books,
2009.

http://socyberty.com/government/the-fall-of-communism/
http://en.wikipedia.org/wiki/Cold_War#End_of_the_Cold_War_.281985.E2.80.9391.29
http://en.wikipedia.org/wiki/Republics_of_the_Soviet_Union
http://en.wikipedia.org/wiki/Singing_Revolution
http://en.wikipedia.org/wiki/Velvet_Revolution