UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRASOV
Facultatea de drept

Organizaia Tratatului Atlanticului

De Nord

Sandu Visarion

CUPRINS
1.
2.
3.
4.

Scurt Istoric
Obiective
Structuri Civile si Militare
Contributii la Mentinerea Pacii

SCURT ISTORIC
Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO n
englez i OTAN n francez i spaniol) este o alian politicomilitar stabilit n 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat
la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 28 de state
din Europa i America de Nord. Aliana s-a format din state
independente, interesate n meninerea pcii i aprarea propriei
independene prin solidaritate politic i printr-o for militar
defensiv corespunztoare, capabil s descurajeze i, dac ar f
necesar, s raspund tuturor formelor probabile de agresiune
ndreptat mpotriva ei sau a statelor membre. Iniial, aceste state
au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Frana, Islanda, Italia,

Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda i SUA.

La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia i Turcia, iar la 6
mai 1955, RFG a devenit membr NATO.

Statele Membre
Grecia i Turcia s-au alturat alianei n februarie 1952. Germania
a aderat ca Germania de Vest n 1955, iar unifcarea german din
1990 a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de
Est. Spania a fost admis la 30 mai 1982, iar fostele ri
semnatare ale Pactului de la Varovia au aderat fe la 12 martie
1999 (Polonia, Ungaria i Cehia), fe n anul 2004 (Romnia,
Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania i Bulgaria). La 1
aprilie 2009 au aderat la NATO Albania i Croaia.Frana s-a
retras din comanda militar n 1966, dar a revenit n 2009.
Islanda, singura ar membr NATO care nu are o for militar
proprie, s-a alturat organizaiei cu condiia de a nu f obligat s
participe la rzboi

1 .A se vedea si Andrei Popescu, Ion Jinga, Organizatii europene si euroatlantice, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001, p. 52-62

Obiectivele NATO
Obiectivul prim al Aliantei Nord-Atlantice este asigurarea
libertatii si securitatii statelor membre; atingerea acestui
obiectiv se realizeaza prin mijloace att politice, ct si
militare, asigurndu-se respectul Actului constitutiv al
Organizatiei, ct si al Cartei Natiunilor Unite. De altfel,
Tratatul Nord-Atlantic nsusi si gaseste sursa constituirii sale
legale n articolul 51 al Cartei ONU, care face referire la
dreptul inalienabil al statelor independente la aparare
individuala sau colectiva. Pozitia centrala pe care o ocupa
art. 5 n planul apararii (conform acestui articol, un atac
mpotriva unuia dintre statele member este considerat un
atac mpotriva tuturor) este consolidata de existenta alte
prevederi extrem de importante: vointa statelor semnatare de
"a trai n pace cu toate popoarele", de a le "salvgarda
libertatea, mostenirea comuna si civilizatia, pe baza
principiilor

democratiei,

libertatilor

individuale

si

suprematiei dreptului" (dupa cum se mentioneaza n

Preambul),

de

"contribui

la

dezvoltarea

relatiilor

internationale pasnice si prietenesti, ntarind propriile lor

institutii libere, asigurnd o mai buna ntelegere a principiilor

pe care sunt cladite aceste institutii si dezvoltnd conditiile
propice asiguratorii

Structurile Civile si Militare Nato

Structura militara a Nato este formata din : Comitetul Militar ,
Presedintele Comitetului Militar ,Inalti Comandati ai Nato ,
Statul Major Militar International, Structura Militara de
Comanda , Structura Militara de Comanda Actuala
1. Presedintele Comitetului Militar
Presedintele Comitetului militar (CMC) este ales de catre
sefi de Stat Major si desemnat in functie pe o perioada de
trei ani. El actioneaza exclusiv in calitate internationala si
autoritatea sa este delimitata de Comitetul militar, caruia ii
este raspunzator pentru indeplinirea obligatiilor sale. In mod
normal, el prezideaza toate reuniunile Comitetului militar. In
absenta

sa,

atributiile

sale

sunt

preluate

de

catre

Presedintele-adjunct al Comitetului militar (DCMC).

Presedintele Comitetului militar este atat purtatorul sau de
cuvant, cat si reprezentantul acestuia. El conduce activitatile

sale zilnice si reprezinta Comitetul in expunerea directivelor

si liniilor de actiune necesare, in fata Directorului Statului
Major militar international. De asemenea, el reprezinta
Comitetul militar la reuniunile la nivel inalt, cum ar f cele ale
Consiliului

Atlanticului

de

Nord,

Comitetului

pentru

planifcarea apararii si Grupului de planifcare nucleara, in

calitate de consilier pe probleme militare.
Prin functiile sale, Presedintele Comitetului militar are si un
important rol public, find si principalul purtator de cuvant pe
probleme militare al Aliantei in contactele cu mass-media.
Efectueaza vizite ofciale si reprezinta Comitetul militar, atat in
tarile Aliantei, cat si in cele cu care NATO urmareste sa dezvolte
legaturile stabilite in cadrul Programului Parteneriatului pentru
Pace,

Consiliului

Parteneriatului

Euro-Atlantic,

Consiliului

Permanent Comun NATO-Rusia, Comisiei NATO-Ucraina si

Grupului de Cooperare Mediteraneana. In acelasi timp este si
Presedintele colaborator al Corpului de consiliere academica al
Colegiului de Aparare al NATO.
2. Inaltii Comandanti ai NATO
Inaltii Comandantii ai NATO (MNC), respectiv Comandantul
Suprem al fortelor aliate din Europa (SACEUR) si Comandantul
Suprem al fortelor aliate din zona Atlanticului (SACLANT), sunt
raspunzatori in fata Comitetului militar, pentru directionarea si

coordonarea generala a problemelor militare ale Aliantei, in cadrul

ariilor lor de comanda. De asemenea, consiliaza Comitetul militar.
Fiecare este reprezentat la NATO de catre militari cu grad de
generali sau ofteri superiori, care ii ajuta prin mentinerea unor
legaturi stranse cu ofcialitatile politice si militare de la Cartierul
General, dar si prin asigurarea efcientei fluxului informational si
comunicatiilor in ambele directii. Reprezentantii MNC participa la
reuniunile Comitetului militar si ofera sfaturi cu privire la activitatile
Comitetului militar, in concordanta cu opiniile comandantilor lor.
3. Statul Major Militar International
La conducerea Statului Major militar international (IMS) se afla un
Director cu rang de general cu trei stele (DIMS). Acesta este
nominalizat de catre tarile membre si este selectionat de
Comitetul militar. Sub conducerea sa, IMS este responsabil cu
planifcarea,

evaluarea

si

recomandarea

politicii

privind

problemele militare, in scopul analizarii acesteia de catre

Comitetul militar, precum si cu asigurarea aplicarii imediate a
politicilor si deciziilor Comitetului.IMS este alcatuit din personal
militar detasat de tarile membre pentru a ocupa functii la Cartierul
General al NATO, in scopul desfasurarii unei activitati la nivel
international, in interesul comun al Aliantei si nu doar in numele
tarilor lor. Unele posturi din cadrul Statului Major militar
international sunt ocupate de personalul civil, care indeplineste

roluri administrative si de sprijin. IMS sustine activitatea

Comitetului militar prin pregatirea si supravegherea deciziilor sale,
find activ implicat si in procesul de cooperare cu tarile din Europa
Centrala si de Est, in cadrul initiativei Parteneriatului pentru Pace
4. Structura militara de comanda
Toate tarile care opteaza pentru participarea la structura militara a
NATO contribuie cu forte[4] armate care, impreuna, constituie
structura militara integrata a Aliantei. In concordanta cu principiile
fundamentale ce guverneaza relatia dintre institutiile politice si
militare in tarile democratice, structura militara integrata ramane in
permanenta sub indrumarea si controlul politic de la cel mai inalt
nivel.Rolul structurii militare integrate este de a oferi cadrul
organizational pentru apararea teritoriului tarilor membre impotriva
amenintarii la adresa securitatii si stabilitatii lor, potrivit Articolului
5 al Tratatului Nord-Atlantic. Totusi, lansarea Parteneriatului
pentru Pace si intarirea rolului Aliantei in operatiunile de
mentinere a pacii si de alta natura, au insemnat si diversifcarea
sarcinilor preluate de structura militara integrata. Cel mai
semnifcativ exemplu in acest sens este desfasurarea fortelor
militare ale NATO, alaturi de cele ale altor tari, in Bosnia
Hertegovina, unde Alianta a fost mandata de catre Natiunile
Unite, la fnele anului 1995, sa aplice aspectele militare ale
Acordului de pace de la Dayton.

Structurile Civile Nato

ORGANIZARE I STRUCTURI CIVILE
-Cartierul General
-Membrii internaionali
-Biroul Executiv General
-Biroul Secretarului General
-Biroul Secretarial Executiv
Biroul Informaional si de presa care este compus din :
Compartimentul

Academic

al

Afacerilor

Externe,

Librrie,

Compartimentul de audio vizual, Serviciul de date integrate,

Serviciul de informare si documentare cu sediul la Kyiv
(Ucraina ) , Biroul informaional de la Moscova , Compartimentul
de contacte cu statele partenere .

Contributii la Mentinerea Pacii

Organizaia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.)
NATO, organizaie creat n anul 1949 ca Pact militar ntre
principalele state necomuniste din Europa, Statele Unite ale
Americii i Canada, n conformitate cu art. 51 al Cartei ONU
pentru aprarea comun mpotriva agresiunii contra unuia din
statele membre, activeaz, nc de la crearea sa, pentru
instaurarea unei ordini juste, panice i durabile n Europa.
Operaiunile de meninere a pcii n cazul acestei organizaii se
desfoar numai sub autoritatea i mandatul O.N.U. sau
O.S.C.E.

Supravieuind

Rzboiului

Rece,

Organizaia

i-a

schimbat politica, adoptnd succesiv, n 1991 i 1999, un nou

concept strategic, fr a-i modifca tratatul original, prin
ndeplinirea unor noi misiuni ce nu intr sub incidena art. 5 al
Tratatului de la Washington, actul constitutiv, semnat. Dup
ncheierea Rzboiului Rece, NATO a continuat s aib un rol
esenial n ntrirea securitii euroatlantice. i, chiar dac la
nceputul anilor 90 s-a pus problema necesitii existenei

acestei aliane politico-militare, Organizaia a continuat s se

extind cu noi membri care-i ofereau nu numai un plus de
securitate, ci i avantaje geopolitice evidente. La Summit-ul NATO
de la Praga (21-22 noiembrie 2002), efi de state i de guverne
din statele membre ai Alianei au adoptat decizia de a invita un
numr de apte state candidate s nceap negocierile de
aderare la NATO1. Cei 26 de membri actuali ai NATO sunt:
Belgia, Bulgaria, Canada, Republica Ceh, Danemarca, Frana,
Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Estonia, Lituania, Letonia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia,
Romnia, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii,
Turcia i Ungaria.

Dup Summit-ul de la Praga i cel de la Istanbul (iunie 2004),

adaptarea NATO la noile realiti i condiii ale secolului XXI
continu. Se adopt politica de securitate n afara spaiului
euroatlantic i trupele NATO ncep, n august 2003, misiunea n
Afganistan, prima operaie NATO n afara zonei euroatlantice,
odat cu preluarea conducerii forei internaionale responsabile de
asigurarea securitii n capitala afgan i n mprejurimi ISAF.
De asemenea, anul 2005 inaugureaz seria contactelor directe cu
nalii ofciali din rile africane, intensifcarea cooperrii n
regiunea Africii de Nord i a Orientului Mijlociu venind n sprijinul

procesului iniiat de Uniunea European pentru mbuntirea

situaiei economice i sociale a rilor din zon i al propunerii
americane de promovare a democraiei n aceste regiuni. Pe cale
de consecin, n luna iulie 2005, NATO lanseaz prima misiune
pe continentul african, venind n sprijinul Uniunii Africane care a
desfurat 3.000 de militari i 49 de membri ai forelor de poliie,
pentru a pune capt violenelor din provincia sudanez Darfur.
Operaiile lansate de Alian au continuat pe tot parcursul anului
2005.

Obiectivul

misiunii

Darfur

fost

de

asigurare

transporturilor strategice a efectivelor desfurate de Uniunea

African n zona de conflict i pregtirea oferilor africani de stat
major n cadrul Forei Integrante desfurate (DITF), misiune
prelungit la cererea ofcialilor africani, pn n martie 2006.
Mecanismul de concepere a unei misiuni de asigurare a pcii se
declaneaz prin cererea adresat de un stat sau mai multe
Comitetului nalilor Funcionari prin intermediul preedintelui n
exerciiu. n ceea ce privete O.S.C.E., organizaie care i-a
propus s joace un rol din ce n ce mai evident n noua arhitectur
de securitate european, aceasta a prezentat concepia de
securitate n Carta pentru Securitate European. Potrivit Cartei,
O.S.C.E. i construiete relaiile n conformitate cu conceptele de
securitate comun i securitate comprehensiv, dou modele
alternative de securitate n perioada Rzboiului Rece ghidat de
parteneriat egal, solidaritate i transparen. Securitatea

fecrui stat participant se menioneaz n Cart este

inseparabil legat de securitatea celorlalte state. Ne vom adresa
dimensiunilor uman, economic, politic i militar ale securitii
ca la un ntreg. ntre obiectivele sale de securitate se remarc: a)
prevenirea conflictelor i gestionarea conflictelor;
b)

controlul armamentelor, dezarmarea i msurile de

ncredere i securitate;
c)

cooperarea n plan economic, cultural, umanitar i

ecologic;
d)

gsirea unui model de securitate pentru secolul

XXI.

Summit-uri
1.Consiliul NATO de la Bruxelles : 1994
Membrii Parteneriatului pentru Pace
n cadrul Consiliului NATO de la Bruxelles s-au luat trei
decizii importante: Parteneriatul pentru Pace, Identitatea
European de Securitate i Aprare i Forele Combinate
Multinaionale Interarme(CJTF).

Parteneriatul pentru Pace a lansat o nou iniiativa major n

sprijinul stabilitii i securitii europene. A lansat de
asemenea un nou program cuprinztor de cooperare cu
NATO, avnd o component fundamental a securitii n
zona Euro-Atlantic. Fiecare partener i asum activitile
pe baza programelor individuale de parteneriat.

Identitatea European de Securitate i Aprare a fost creat

n interiorul NATO pentru a nfrunt probleme precum
contribuia Europei la aprarea alianei i capacitatea
acesteia de a rezolva crizele fr participarea propriu zis a
SUA. Forele Combinate Multinaionale Interarme au fost
create pentru a asigura transferul de capabiliti separat de
alt organizaie, dar nu separabil, membrii acesteia find
membrii NATO. Atfel, cnd pornea o situaie de criz, Europa
o putea rezolva n cazul n care americanii-NATO nu vor s
participe. CJTF a devenit operaional la Berlin din 1996.
2. Consiliul Nord-Atlantic de la Berlin - 1996
n iunie 1996, la Berlin, minitrii de externe a statelor NATO
s-au ntrunit. Principalele teme dezbtute au fost :
Consolidarea unei Identiti Europene de Securitate i
Aprare n cadrul NATO: contribuie coerent i efcient la
misiunile i activitile Alianei i distribuirea egal a
responsabilitilor Necesitatea dezvoltrii capacitii Alianei

de a-i asum noi roluri i misiuni n domeniul prevenirii

conflictelor i gestionrii crizelor, intensifcrii eforturilor
mpotriva proliferrii armelor de distrugere n mas i
meninerii capacitii de aprare colectiv Contribuia Alianei
la securitatea i stabilitatea ntregii zone euro-atlantice prin
extinderea i intensifcarea cooperrii cu statele membre
NATO.
3. Declaraia de la Washington, 1999
Razboiul din Kosovo
n aprilie 1999, este prezentat Declaraia de la Washington
pe fondul apogeului conflictului din Kosovo , cnd statele
NATO au efectuat o campanie aerian pentru oprirea
epurrii etnice i a nclcrii omului de ctre guvernul
Republicii Federative Iugoslavia. Conflictul a ncetat la
sfritul lunii iunie 1999 n urma retragerii forelor Serbiei i
desfurarea forei din Kosova conduse de NATO. Summit-ul
de la Washington s-a axat pe criz n plin desfurare din
Kosovo i a abordat chestiuni referitoare la viitorul stabilitii
din Europa de Sud-Est.
S-au luat decizii precum: aprobarea i publicarea unui
Concept Strategic revizuit al Alianei ,adoptarea unui Plan de
Aciune al membrilor,adoptarea msurilor de mbuntire a

programului

pentru Pace, noi iniiative care s adapteze

capacitile defensive ale rilor member Evenimentele ulterioare

din cadrul Alianei s-au axat pe consolidarea Identitii Europene
de Securitate i Aprare i pe dezvoltarea structurilor de
cooperare ntre NATO i UE. Aprarea colectiv a rmas inima
alianei. Se dorea construirea unui viitor mai bun, a unei
comuniti euroatlantice de democraii mai puternice unde
libertile fundamentale i drepturile omului s fe respectate,
unde graniele s fe deschise omului, ideillor i comerului, unde
rzboiul s fe imposibil. Se dorea ca toate naiunile s rezolve
orice disput internaional pe cale panic. Lucrnd mpreun,
Aliaii i Partenerii, inclusiv Rusia i Ucraina, vor dezvolta
cooperarea ntre acetia i vor elimina divizarea impus de
Rzboiul Rece pentru a ajuta la formarea unei Europe libere i
ntregi, unde securitatea i prosperitatea sunt mprtite i
indivizibile.
Aderarea Romniei la NATO[modifcare | modifcare surs]
Romnia a solicitat formal aderarea la NATO n 1993. Un an mai
trziu, Romnia a fost primul stat care rspunde invitaiei lansate
de NATO de a participa la Parteneriatul pentru Pace, program
destinat cooperrii euro-atlantice n materie de securitate, cu rol
major n procesul de includere a noi membri n NATO. n aprilie
1999, NATO a lansat Planul de aciune n vederea admiterii de noi

membri (Membership Action Plan - MAP). n cadrul acestui

mecanism, Romnia i-a elaborat propriul Plan naional anual de
pregtire pentru aderare (PNA), care stabilete obiective, msuri
i termene de realizare n vederea orientrii, susinerii i evalurii
eforturilor fcute n pregtirea pentru aderarea la Alian.
La Summit-ul NATO de la Praga (21-22 noiembrie 2002), pe baza
evalurii progreselor nregistrate de statele candidate, efi de
state i de guverne ai trilor membre ale NATO au decis invitarea
Romniei, alturi de alte ase state Bulgaria, Estonia, Letonia,
Lituania, Slovacia, Slovenia, s nceap convorbirile de aderare la
Aliana Nord-Atlantic. Ambasadorii statelor membre NATO au
semnat Protocoalele de aderare la NATO pentru Romnia i
celelalte ase state invitate s adere, n cadrul unei ceremonii
desfurate la Bruxelles la 26 martie 2003. Dup semnarea
Protocoalelor, pentru acomodarea cu modul de lucru al NATO,
statele invitate au fost implicate treptat n activitile Alianei, prin
participarea, ca observatori, la lucrrile majoritii structurilor
aliate. La 29 martie 2004, Romnia a aderat la NATO.