Organizatia Natiunilor

Unite

Cristea Paul Alexandru

CUPRINS
1. Organizatia Unitatii Africane
2. Cartea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor

Sistemul African
Organizatia Unitatii Africane este principala organizatie
internationala la nivel regional african. Tratatul constitutiv
al acestei organizatii internationale regionale este Carta
Organizatiei Unitatii Africane. Organele principale ale
organizatiei, prevazute in tratatul constitutiv, sunt:
Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern; Consiliul
Ministrilor; Secretariatul general; Comisia de Mediere,
Conciliere si Arbitraj.

1.Sistemul regional african

Statele africane au adoptat la 23 mai 1962, la Addis
Abeba Carta Organizatiei Unitatii Africane (OUA)[1] prin
care se reafirma adeziunea statelor membre la principiile
Declaratiei Universale a drepturilor omului. Inspirata de
Uniunea Europeana, Uniunea Africana (care a inlocuit in
2002 OUA) a fost creata pentru realizarea unei mai bune
integrari, guvernari si stabilitati pe continentul african,
avand in vedere dificultatile mari prin care au trecut
statele africane in ultimele decenii.In 1981 se adopta
Carta africana a drepturilor omului si ale popoarelor, la
Nairobi, Carta care intra in vigoare abia in 1986, in
prezent fiind ratificata de 53 de state africane. Carta
constituie izvorul sistemului african de protectie a
drepturilor omului care fata de sistemele european si cel
american, prezinta doua deosebiri: proclama si drepturi
ale popoarelor, pe de o parte, iar pe de alta consacra si
obligatii ale indivizilor. Drepturile individuale sunt cele

clasice: dreptul la viata, dreptul de a nu fi tinut in sclavie,

dreptul de a nu fi supus torturii, egalitatea si protectia
egala in fata legii, libertatea si securitatea personala,
dreptul la un proces echitabil, libertatea de gandire,
constiinta si religie, libertatea de informare si de
exprimare, libertatea de circulatie, libertatea de reuniune,
dreptul de proprietate. Carta consacra si dreptul de a
participa la activitatea publica si unele drepturi sociale,
precum dreptul la munca, la sanatate si la educatie.
2.Drepturile colective (ale popoarelor) consacrate de
Carta pornind de la particularitatile spatiului african,
marcat profund de procesul de decolonizare, dar si de
conflictele care au urmat acestuia si de dorinta de
constituire a unor state nationale dupa modele europene
sunt:

dreptul la egalitate al popoarelor, intrucat nimic nu

poate justifica dominatia unui popor de catre altul;
dreptul la autodeterminare in domeniile politic,
economic si social, cu alte cuvinte dreptul la existenta al
fiecarui popor, drept imprescriptibil si inalienabil;
dreptul popoarelor colonizate sau oprimate de a se
elibera de sub dominatie recurgand la orice mijloc
recunoscut de comunitatea internationala; ele au chiar
dreptul la asistenta din partea statelor parti la Carta in
lupta lor pentru eliberare;
dreptul de libera dispozitie asupra bogatiilor si
resurselor naturale, drept ce trebuie exercitat in interesul

exclusiv al populatiilor; astfel, in caz de expropriere,

poporul are dreptul la legitima recuperare a bunurilor sale
precum si la o indemnizatie adecvata; mai mult, statele
parti se angajeaza sa elimine orice forma de exploatare
economica straina, mai ales cea practicata de
monopolurile internationale;
- dreptul la dezvoltare economica, sociala si culturala,
statele bucurandu-se in mod egal de patrimoniul comun
al umanitatii;
dreptul la pace nationala si internationala, in acest
scop statele parti angajandu-se sa interzica persoanelor
care au drept de azil sa desfasoare activitati subversive
indreptate impotriva tarii lor de origine sau a oricarei alte
tari parte la Carta. De asemenea se interzice ca teritoriile
lor sa fie utilizate ca baza pentru activitati subversive sau
teroriste indreptate impotriva oricarui stat parte la Carta.
- dreptul la un mediu inconjurator satisfacator, propice
dezvoltarii.

Carta africana este singura conventie internationala in

domeniu care mentioneaza si indatoririle individului fata
de familie si societate, fata de stat si de alte colectivitati
recunoscute
de
lege
si
fata
de
comunitatea
internationala. De asemenea fiecare individ are
indatorirea de a-si respecta semenii fara nici o
discriminare, de a intretine cu ei relatii care sa permita
promovarea salvgardarii si intarirea respectului si
tolerantei reciproce. Trebuie sa mentionam totusi ca

aceste obligatii sunt insa mai degraba de natura morala

si sociala decat juridica. Sistemul de control al respectarii
drepturilor consacrate de Carta africana este asemanator
celui american si celui european existent pana la 1
noiembrie 1998. El consta din doua organe: Comisia
africana a drepturilor omului si popoarelor si Curtea
africana a drepturilor omului si popoarelor. Comisia
africana este creata direct pe temeiul Cartei si este
compusa din 11 membri independenti alesi dintre
personalitatile africane care se bucura de inalta
consideratie,
recunoscute
pentru
integritatea,
impartialitatea si inaltele lor calitati morale, competente
in domeniu, de Conferinta sefilor de state si de guverne a
Uniunii Africane. Mandatul este de 6 ani si poate fi
reinnoit.
Comisia este competenta sa solutioneze comunicari
interstatale care, daca nu sunt rezolvate pe calea unor
negocieri intre statele interesate si indeplinesc conditiile
de admisibilitate (epuizarea cailor interne de atac) pot fi
cercetate pe fond. Examinarea se finalizeaza cu un raport
care trebuie intocmit intr-un termen rezonabil, dar nu in
mai mult de 12 luni de la sesizarea Comisiei, ce se
transmite partilor interesate si Conferintei sefilor de state
si de guverne a Uniunii. Raportul va cuprinde si
recomandarile pe care Comisia le considera utile.

Spre deosebire de comunicarile interstatale, plangerile

individuale sunt supuse unui proces de triere, Comisia
fiind autorizata sa decida, cu votul majoritatii absolute a

membrilor sai pe care dintre ele le va examina. Distinct

de acest aspect plangerea va trebui apoi declarata
admisibila
(indicarea
identitatii
reclamantului,
compatibilitatea ei cu dispozitiile Cartei, epuizarea cailor
interne de atac, etc.), si abia apoi se va trece la
examinarea pe fond a acesteia. Comisia intocmeste apoi
un raport, cuprinzand descrierea situatiei si concluziile la
care a ajuns, pe care il inainteaza statelor implicate si
Conferintei sefilor de state si de guverne. Aceasta din
urma va decide daca si ce masuri sa adopte.
Retinem insa ca toate masurile luate atat in materia
comunicarilor interstatale, cat si in cea a plangerilor
individuale se opresc la stadiu de recomandari si raman
confidentiale pana in momentul in care Conferinta sefilor
de state si de guverne decide altfel. Observam asadar ca
putem vorbi mai degraba de o competenta parajudiciara
a Comisiei, decat de o veritabila competenta
jurisdictionala.
Pentru a suplini lipsa unei reale proceduri jurisdictionale,
pe temeiul art. 66 din Carta care permite adoptarea unor
protocoale sau acorduri care sa-i completeze dispozitiile
statele membre ale Uniunii Africane au adoptat la 9 iunie
1998 Protocolul relativ la Carta africana a drepturilor
omului si popoarelor privind crearea unei Curti africane a
drepturilor omului si popoarelor, care a intrat in vigoare la
25 ianuarie 2004.
Dispozitiile cuprinse in acest Protocol sunt similare celor
privitoare la Curtea europeana si cea interamericana, cu
diferenta ca numarul judecatorilor Curtii africane este de

11. Curtea poate fi sesizata de Comisie, statul contractant

care a sesizat Comisia, statul contractant al carui
resortisant este victima unei incalcari a drepturilor
omului, organizatii interguvernamentale africane. Un
element de originalitate este acela ca, potrivit art. 5
paragraful 3 al Protocolului, instanta africana poate
permite
persoanelor
individuale
si
organizatiilor
neguvernamentale care dispun de statutul de observator
pe langa Comisia africana sa introduca cereri direct in
fata Curtii, cu conditia ca statul in cauza sa fi facut in
prealabil o declaratie de acceptare a competentei Curtii
de a examina asemenea cereri.

1.Organizatia Unitatii Africane a fost inlocuita, in 9 iulie 2002 de Uniunea Africana, organizatie regionala
interguvenamentala care reuneste toate statele de pe continentul african al carei Act constitutiv a fost adoptat de
statele membre OUA pe data de 11 iulie 2000, www.au2002.gov.za, Dumitra POPESCU, Ruxandra PASOI, Op. Cit. p.
303
2. 20 de state din cele 53 au trecut printr-un conflict armat international sau fara caracter international, ori prin
conflicte armate destructurante care au pus sub semnul intrebarii stabilitatea si dezvoltarea lor, Steian SCAUNAS,
Op. Cit., p. 123
3. Corneliu BARSAN, Op. cit., p. 61
4. Steian SCAUNAS, Op.cit., p. 128
5. Corneliu BARSAN, Op. cit., p. 62
6. Protocolul a intrat in vigoare prin depunerea la 26 decembrie 2003, in conformitate cu dispozitiile acestuia, de
catre Arhipelagul Comore a celui de-al 15-lea instrument de ratificare a sa. Prin aceasta micul arhipelag din
Oceanul Indian a proiectat continentul african intr-o era a sperantei; pasul este mare, deoarece din teoretice si
iluzorii drepturile omului pe continentul african au, mai mult ca niciodata, ocazia de a deveni concrete si efective. S.
KOWOUVICH, La cour africaine des droits de l homme et des peuples ; une rectification institutionelle du concept de

 specificite africaine en matiere des droits de l homme, R.T.D.H. nr. 59/2004, pp. 756-790, citat dupa Corneliu
BARSAN, Op. cit., p. 63

Drepturile omului la nivel regional african

Sistemul international regional african de consacrare si

garantare a drepturilor omului este organizat in cadrul
Organizatiei Unitatii Africane. Specifice sistemului african
sunt, pe de o parte, promovarea si protejarea nu numai a
drepturilor omului, dar si a drepturilor popoarelor, iar, pe
de alta parte, consacrarea si a obligatiilor individului.
Organizatia Unitatii Africane este principala organizatie
internationala la nivel regional african. Tratatul constitutiv
al acestei organizatii internationale regionale este Carta
Organizatiei Unitatii Africane. Organele principale ale
organizatiei, prevazute in tratatul constitutiv, sunt:
Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern; Consiliul
Ministrilor; Secretariatul general; Comisia de Mediere,
Conciliere si Arbitraj.
Organul specializat in promovarea si protejarea
drepturilor omului, in cadrul acestei organizatii
internationale, este Comisia Africana a Drepturilor Omului
si Popoarelor. Comisia Africana a Drepturilor Omului si
Popoarelor este un organ al Organizatiei Unitatii Africane,
creat prin Carta africana a drepturilor omului si
popoarelor. Ea un organ parajudiciar, cu caracter
independent, specializat in materia drepturilor omului si a
drepturilor popoarelor. Rolul sau este dublu, atat sub
aspectul promovarii, cat si sub acela al protejarii
drepturilor omului si a drepturilor popoarelor. Sub

aspectul drepturilor omului, ea are o competenta

materiala generala (drepturi civile si politice si drepturile
economice, sociale si culturale) si o competenta
teritoriala limitata la nivelul regional african.
Comisia Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor se
compune din 11 membrii care trebuie sa fie alesi dintre
personalitatile africane bucurandu-se de cea mai larga
consideratie, cunoscute pentru inalta lor moralitate,
integritate si impartialitate, posedand o competenta in
materia drepturilor omului si a popoarelor.
Membrii Comisiei Africane a Drepturilor Omului si
Popoarelor sunt alesi pentru o perioada de 6 ani, care
poate fi innoita. Mandatul a 4 dintre membrii alesi cu
ocazia primei alegeri ia sfarsit dupa 2 ani, iar mandatul
altor 3 membri ia sfarsit dupa 4 ani. Imediat dupa prima
alegere, numele membrilor al caror mandat expira inainte
de perioada de 6 ani sunt trase la sorti de presedintele
Conferintei Sefilor de Stat si de Guvern ai Organizatiei
Unitatii Africane.
Atributiile Comisiei Africane a Drepturilor Omului si
Popoarelor sunt urmatoarele:
- promovarea drepturilor omului si popoarelor, in special
prin: adunarea documentatiei, intocmirea de studii si
cercetari asupra problemelor africane in domeniul
drepturilor omului si popoarelor, organizarea de seminarii,
colocvii si conferinte, difuzarea de informatii, incurajarea
organismelor nationale - locale care se ocupa de
drepturile omului si popoarelor si, dupa caz, emiterea de

avize sau recomandari pentru guverne; formularea si

elaborarea, spre servi ca baza a adoptarii textelor
legislative pentru guvernele africane, principii si reguli
care permit rezolvarea problemelor juridice referitoare
exercitarea drepturilor omului si popoarelor si a
libertatilor fundamentale; cooperarea cu alte institutii
africane sau internationale care se intereseaza de
promovarea si protejarea drepturilor omului si popoarelor;
- asigurarea protejarii drepturilor omului si popoarelor, in
conditiile fixate de Carta africana a drepturilor omului si
popoarelor;
- interpretarea oricarei dispozitii a Cartei africane a
drepturilor omului si popoarelor, la cererea unui stat
parte, a unei institutii a Organizatiei Unitatii Africane sau
a unei organizati africane recunoscute de Organizatia
Unitatii Africane;
- executarea oricaror alte sarcini conferite de Conferinta
Sefilor de Stat si Guvern a Organizatiei Unitatii Africane.
Mijloacele procedurale de garantare a drepturilor omului
si popoarelor de Comisia Africana a Drepturilor Omului si
Popoarelor sunt: controlul pe calea rapoartelor; procedura
avizelor consultative; controlul pe baza comunicarilor
statale; controlul calea comunicarilor individuale.
Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor
urmeaza a fi creata prin Protocolul relativ la Carta
africana a drepturilor omului si popoarelor privind crearea
unei Curti Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor,
tratat international care nu intrat inca in vigoare.

Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor este un

organ al Organizatie Unitatii Africane, cu caracter judiciar,
avand rolul de a asigura protectia drepturilor omului si
popoarelor, impreuna cu Comisia Africana a Drepturilor
Omului si Popoarelor. In materia drepturilor omului, ea are
o competenta materiala generala (drepturile civile si
politice si drepturile economice, sociale si culturale) si o
competenta teritoriala limitata la nivel regional african.

Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor se

compune din 11 judecatori resortisanti ai statelor
membre ale Organizatiei Unitatii Africane, alesi cu titlu
personal dintre juristii bucurandu-se de o foarte inalta
autoritate morala, de o competenta si experienta juridica,
judiciara sau adecvata recunoscuta in domeniul
drepturilor omului si popoarelor. Curtea Africana a
Drepturilor Omului si Popoarelor nu poate contine mai
mult de un judecator avand aceeasi cetatenie.
Judecatorii Curtii Africane a Drepturilor Omului si
Popoarelor sunt alesi pentru o perioada de 6 ani si ei sunt
reeligibili o singura data.
Pentru examinarea fiecarei cauze de pe rolul sau, Curtea
Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor functioneaza
cu un cvorum de cel putin 7 judecatori. In cazul in care un
judecator poseda cetatenia unui stat parte in cauza, el se
recuza. Mijloacele procedurale de asigurare a respectarii,
de Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor, a
drepturilor omului si popoarelor sunt: sesizari statale sau

provenind
de
la
o
organizatie
internationala
interguvernamentala africana; sesizari individuale; avize
consultative.