APARAREA COLECTIVA SI ROLUL NATO

,,Acest tratat nu este indreptat impotriva nici unei tari concrete. Este
indreptata numai impotriva oricarui popor sau stat care ar planifica un
atac armat contra unuia din statele membre.(Senator Tom Connaly
1949)

La data de 18 martie 1949, s-a publicat la Washington textul asanumitului Tratat de la Washington, in care douasprezece tari europene si
din America de Nord urmau sa se angajeze ca vor salvgarda cu forte
unite ,,libertatea,mostenirea comuna si civilizatiile popoarelor pe care le
reprezinta,pe baza principiilor democratiei, ale libertatii individuale si a
literei legii. Organizatia pe care s-au decis s-o infiinteze in acest scop
urma sa capete o forma definitiva in zilele urmatoare. In sprijinul
documentului publicat s-au pronuntat imediat numerosi oameni politici de
pe ambele maluri ale Atlanticului.1
Aliana s-a format din state independente, interesate n mentinerea
pacii si apararea propriei independene prin solidaritate politic i printr-o
for militar defensiv corespunztoare, capabil s descurajeze i, dac
ar fi necesar, s raspund tuturor formelor probabile de agresiune
ndreptat mpotriva ei sau a statelor membre.
1 Istoria Nato,Jiri Fidler,Petr Mares, pag.13

La constituirea ei, ideea de baza a alianei, meninut timp de peste

50 de ani, era aceea a realizrii unei aprri comune, credibile i
eficiente. n acest sens, n articolul 5 al Tratatului se specifica: Partile
convin ca un atac armat impotriva uneia sau a mai multora dintre ele in
Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva
tuturor si, in consecinta, daca se va produce un asemenea atac armat,
fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectiv la
autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da
asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luarea in consecinta, individual si
concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate
necesare, inclusiv folosirea fortei armate, pentru a restaura si a mentine
securitatea zonei Nord-Atlantice.2

Realizarii acestui proiect i-au dedicat diplomatii americani si

Roosevelt personal un efort urias,al carui scop principal era obtinerea
sprijinului din partea Uniunii Sovietice.Istoria tratativelor lui Roosevelt cu
Stalin, file persoanale in decursul celor doua conferinte ale aliatilor la
Teheran si la Yalta, se inscriu in cadrul vastei corespondente de razboi a
celor doi oameni de stat; reprezinta mai ales pasi in favoarea istoriei din
partea presedintelui american,incercari de indepartare a barierei
suspectarii si a neincrederii patologice ,in spatele carora se ascundea
dictatorul de la Kremlin si care inchidea etans intreaga Uniune Sovietica
in fata lumii inconjuratoare. Foarte putini neaga astazi faptul ca, in efortul
de a crea conditii pentru intelegere si colaborarea cu aliatul din
Est,Roosvelt a ajuns atat de departe cat a fost posibil. Dimpotriva ,multi
argumenteaza ca a mers mai departe decat se cuvenea. Dar sa-i
trezeasca lui Stalin entuziasm pentru o noua organizatie internationala na reusit.3
Succesul negocierilor s-au datorat in primul rand vointei
bilateriale , la acestea se adauga si initiativa presedintelui american ,care
la acea perioada urma sa treaca nou scrutin electoral. O parte din
negocieri avuse loc strict secret, pentru a preveni scurgerile de informatii
catre sovietici.Atmosfera in care s-au purtat negocierile era astfel
descrisa de presedintele Truman:,,Rareori a stat in jurul unei mese un
grup de diplomati-reprezentand sase natiuni diferite- si au vorbit cu
asemenea sinceritate deplina.4
2 https://www.scribd.com/doc/142529003/NATO-Referat (03.01.17)
3 Istoria Nato,Jiri Fidler,Petr Mares,pag 15

Intre 1945 si 1949, puse in fata necesitatii imediate de reconstructie

economica, tarile Europei Occidentale si aliatii lor Nord-americani au
privit cu ingrijorare politicile si metodele expansioniste ale Uniunii
Sovietice. Indeplinindu-si promisiunile luate in timpul razboiului de a-si
reduce potentialul de aparare si de a demobiliza trupele, guvernele
occidentale au observat cu ingrijorare intentia clara a conducerii sovietice
de a-si mentine forta militara la intreaga sa capacitate. Mai mult, in
lumina obiectivelor ideologice declarate ale Partidului Comunist Sovietic,
era evident ca apelurile de respectare a Cartei Natiunilor Unite si a
acordurilor internationale stabilite la sfarsitul razboiului nu garantau
suveranitatea nationala sau independenta statelor democratice
amenintate de acte de agresiune externa sau de subversiune din interior.
La aceste temeri s-au adaugat, in multe tari din Europa Centrala si de Est,
precum si in alte parti ale globului, impunerea unor forme nedemocratice
de guvernamant, precum si represiunea adevaratei opozitii, ori a
drepturilor si libertatilor civile si umane fundamentale.
Intre 1947 si 1949, o serie de evenimente politice dramatice au
agravat situatia. Acestea au constat in amenintari fatise la suveranitatea
Norvegiei, Greciei, Turciei si a altor tari vest-europene, lovitura de stat in
Cehoslovacia, din iunie 1948, precum si blocada ilegala a Berlinului, care
a inceput in luna aprilie a aceluiasi an. Semnarea Tratatului de la
Bruxelles in martie 1948 a marcat hotararea a cinci vest-europene
Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie de a dezvolta un
sistem de aparare comun si de a intari legaturile, in asa fel, incat sa
poata rezista in fata amenintarilor ideologice, politice si militare la adresa
securitatii lor.
Negocierile cu Statele Unite ale Americii si Canada au determinat
crearea unei singure Aliante-Atlantice, bazata pe garantii de securitate si
angajamente comune intre Europa si America de Nord. Danemarca,
Islanda, Norvegia si Portugalia au fost invitate de catre puterile Tratatului
de la Bruxelles sa se alature acestui proces. Aceste negocieri au culminat
cu semnarea Tratatului de la Washington in aprilie 1949, instituindu-se
astfel un sistem comun de securitate bazat pe un parteneriat intre cele
12 tari. In 1952, Grecia si Turcia au aderat la Tratat. Republica Federala a
Germaniei a intrat in alianta in 1955, iar in 1982 Spania a devenit, de
asemenea, membru NATO. Republica Ceha, Ungaria si Polonia au
aderat la NATO in 1999.5

4 http://www.academia.edu/9637930/Formarea_blocului_militaro-politic_NATO._Politica_extern_19491966 (03.01.17)

5 http://www.qreferat.com/referate/stiinte-politice/SCURT-ISTORIC-AL-NATO542.php(03.01.17)

Aderarea Romniei la NATO

29 martie 2004 reprezint o dat extrem de important pentru

istoria modern a Romniei. Ea consemneaz momentul n care, ara
noastr alturi de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania Slovacia i Slovenia
a devenit membr NATO. Aderarea celor apte ri va ajuta cauza
libertii i va ntri Aliana Atlantic, principalul pilon al relaiilor
transatlantice, ntr-un moment n care aceasta se confrunt cu noile
provocri ale secolului XXI, se preciza ntr-un comunicat transmis la acea
vreme de Casa Alb. Dorina Romniei de a deveni membr a Alianei
Nord-Atlantice s-a fcut cunoscut pe plan internaional nc din anul
1993 cnd i-a depus candidatura la NATO, un an mai trziu participnd
la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperrii euro-atlantice n
materie de securitate. La Summit-ul NATO de la Praga, din noiembrie
2002, s-a hotrt, de ctre efii de stat i de guverne ai rilor membre,
ca Romnia, n calitate de stat candidat, s nceap convorbirile de
aderare ale crei protocoale au fost semnate la Bruxelles, la 26 martie
2003. La 29 martie 2004, prin depunerea instrumentelor de ratificare la
Departamentul de Stat al SUA, Romnia devine membr NATO cu drepturi
depline. ncepnd cu acea dat, ara noastr s-a implicat activ n procesul
de promovare a valorilor i obiectivelor acestei Aliane. n perioada 2-4
aprilie 2008, Romnia a fost gazda Summit-ului NATO, organizat la
Bucureti, cel mai mare eveniment de politic extern desfurat n ara
noastr.

Obiectivele Romniei in NATO

Obiectivele Romniei, ca stat membru al NATO, rspund intereselor

naionale ale rii i se pot defini astfel:
1. O Alian robust i relevant, bazat pe un parteneriat
transatlantic solid

Sprijinim o Alian puternic i capabil s rspund eficient

ameninrilor la adresa securitii. Un parteneriat transatlantic dinamic i
robust reprezint un factor crucial n articularea unor rspunsuri eficiente

la noile riscuri de securitate cu care se confrunt comunitatea

democraiilor transatlantice. Acordm o atenie special procesului de
adaptare pe termen lung a Alianei (politic, militar i instituional),
spre a rspunde n mod eficient provocrilor mediului de securitate,
inclusiv cele provenite din vecintile estic i sudic.
2. ndeplinirea responsabilitilor de membru NATO legate de
participarea la operaiunile i misiunile Alianei

Romnia contribuie la toate misiunile i operaiunile Alianei, inclusiv

la cele din afara spaiului euro-atlantic.

Participarea rii noastre la operaiunile i misiunile NATO ofer o

susinere concret a angajamentelor politice asumate de Romnia ca
membru al Alianei Nord-Atlantice, amplificndu-i credibilitatea de aliat.
3. Promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor
al reformelor i cooperrii regionale n vecintatea imediat a
Romniei (Balcanii i regiunea Mrii Negre)

Romnia consider c frontiera comunitii euro-atlantice, bazate pe

democraie, libertate i securitate nu trebuie s se opreasc la frontiera
estic a Romniei.
Considerm c Europa nu poate fi complet fr integrarea
Balcanilor de Vest n structurile europene i euro-atlantice. Prin sprijinirea
ferm a acestei perspective i a reformelor derulate de statele din
regiune, vom putea contribui la modelarea unui climat de stabilitate pe
termen lung.
La estul Alianei, Romnia a fost i va continua s fie un avocat ferm
i activ al consolidrii parteneriatului cu Republica Moldova, n sprijinul
evoluiei democratice i vocaiei sale europene i al integrrii Georgiei n
cadrul structurilor euro-atlantice.
Parte a Europei i punte ctre Asia Central i Afganistan, regiunea
Mrii Negre este o component important a securitii euro-atlantice.
Romnia va contribui la dezvoltarea modalitilor prin care NATO poate
susine eforturile statelor riverane de consolidare a securitii regionale.
anistan, regiunea Mrii Negre este o component important a
securitii euro-atlantice. Romnia va contribui la dezvoltarea
modalitilor prin care NATO poate susine eforturile statelor riverane de
consolidare a securitii regionale.
4. Dezvoltarea parteneriatelor NATO cu UE i ONU

Parteneriatele NATO cu UE i ONU asigur cooperarea n problemele

de interes comun i contribuie semnificativ la contracararea ameninrilor
i provocrilor la adresa securitii internaionale.

Romnia a sprijinit constant dezvoltarea dialogului i cooperrii

NATO - UE n ct mai multe domenii de interes comun, cu respectarea
specificitii i autonomiei de decizie a fiecreia dintre cele dou
organizaii.

Relaia Alianei Nord-Atlantice cu Organizaia Naiunilor Unite este

una de o relevan deosebit. Susinem continuarea cooperrii dintre
NATO i ONU n domeniul meninerii pcii i securitii internaionale. 6

6 https://www.mae.ro/node/1570?page=3 (03.01.17)

Bibliografie
1. Istoria Nato. Jiri Fidler. Petr Mares
2. https://www.scribd.com/doc/142529003/NATO-Referat (03.01.17)
3. http://www.academia.edu/9637930/Formarea_blocului_militaropolitic_NATO._Politica_extern_1949-1966 (03.01.17)
4. http://www.qreferat.com/referate/stiinte-politice/SCURT-ISTORIC-ALNATO542.php
5. https://www.mae.ro/node/1570?page=3 (03.01.17)