Curs 6- I.S.D.

R
Proprietatea si dreptul de proprietate

Practic in oranduirea feudala dreptul de proprietate a prezentat 2 aspecte

distincte:
-proprietatea feudalului, ca proprietate completa asupra mijloacelor de productie
in general si asupra pamantului in special
-proprietatea producatorului direct, fie taranii care au avut pamant fie taranii
dependenti care au avut in stapanire mijloace de productie, lotul de pamant
fiindu-le dat numai in folosinta.
Proprietatea feudala dupa tipul de dobandire a fost:
-proprietate mostenita , proprietate donativa, proprietate obtinuta prin diferite
acte juridice, cum ar fi: vanzare-cumparare,schimb, proprietate obtinuta prin
succesiune si proprietate obtinuta prin defrisari ale pamantului necultivabil.
Dupa titularul dreptului de proprietate:
-proprietate domneasca
-proprietatea stapanilor feudali
-proprietatea taranilor liberi
-proprietatea orasenilor
Proprietatea mostenita- a fost denumita si ocina. A fost proprietatea care s-a
dezvoltat/s-a format in etapa nasterii si dezvoltarii relatiilor feudale, practic i-a
oferit titularului drepturi depline. De asemenea, domnul a putut sa isi insuseasca
aceasta proprietate in caz de tradare.
Proprietatea donativa a fost in T.R si Moldova o creatie a domniei. Insa dupa
domn, imitandu-i, au procedat si marii feudali, care prin donatii si-au creat
slugile lor.
(Proprietatea s-a mai putut dobandii: intrevin, sau pentru mortis causa)
In Transilvania au fost cunoscute aceleasi moduri de dobandire a proprietatii la
care se adauga si prescriptia.

Termenele prevazute pentru dobandirea proprietatii prin scurgerea timpului

diferita dupa titularul proprietatii avantajandu-i pe explotatori.
Prescriptia pentru bunurile si drepturile mosiei regesti se implineste in 100 de
ani, cu privire la bunurile bisericilor in 40 de ani, ale nobililor in 32 de ani, ale
orasenilor in 12 ani, iar prescriptia in cazul satenilor se implineste intr-un an si o
zi.
Dupa titularul dreptului de proprietate amintim in T.R si Moldova proprietatea
domneasca , iar in legatura cu aceasta in afara faptului ca domnul avea dreptul
suprem de stapanire asupra intregului teritoriu al tarii si anume acel dominum
emines (stapan absolut); el a mai avut dominum utile-drepturile de proprietate
asupra terenurilor ptr vanat,pescuit si subsolul tarii si dominum personal adica
proprietatea sa ca si boier.
La fel in etapa voevodatului Transilvaniei, regele monarhiei a avut dominum
emines, dominum utile(pamanturile acaparate de la taranii liberi care au locuit in
jurul cetatilor) si bogatiile subsolului; si proprietatea sa personala.
A doua forma este proprietatea stapanilor feudali- aceasta proprietate a apartinut
boierilor si mitropolitului tarii, episcopilor si manastirilor in T. R si Moldova si
de asemenea nobililor si fetelor bisericesti, manastirilor in Transilvania. Aceasta
proprietate s-a format prin mostenire si darie . Insa mostenirile nu au avut decat
proprietate donativa.
Obligatiile stapanilor feudali
Obligatia militara pe langa cea de fidelitate. Insa pentru boierii care au detinut
proprietate donativa numarul obligatiilor a fost mai mare, iar tradarea savarsita
de un vasal se pedepsea prin confiscarea averii.
Imunitatea- a fost in feudalism un privilegiu acordat de seful statului unui boier
sau unui for bisericesc prin care s-a interzis slujitorilor domniei sa-si exercite
atributiile asupra domeniilor ce apartineau acestor stapani feudali. Practic
imunitatea s-a manifestat prin scutiri care puteau fi administrativ-fiscale
(dari,slujbe); alte scutiri erau judecatoresti si comerciale-adica scutiri de taxe
vamale. Insa, totusi nu se acordau din actul de imunitate scutiri de obligatii
militare. Imunitatea s-a acordat prin acte aparte/separate , insa a fost cuprinsa si
in acte de darie sau de donatie, sau de recunoastere a dreptului de proprietate. Se
presupune ca ar fi existat o formula tip folosita de catre cancelariile domnesti
care sa cuprinda toate scutirile acordate.

(Ex sub examen: imunitatea feudalismului, sau oricare dintre proprietati)

Proprietatea taranilor se caracterizeaza prin aceea ca valorificarea ei nu s-a
facut prin exploatarea muncii altei persoane; insa in cazul obstii s-au inmultit
tranzactiile intre tarani,iar feudalii au facut totul pentru a devenii povartasi
pentru ca pe aceasta cale sa dispuna de dreptul de prentiune.
Statutul persoanelor practic tuturor locuitorilor li s-a cunoscut calitatea de
persoana,capacitatea juridica,dar aceasta recunoastere s-a bazat pe consacrarea
inegalitatii, consecinta a inegalitatii sociale. Astfel ca, criteriul de apreciere a
capacitatii juridice a persoanei in feudalism a fost pozitia sociala si numai in
subsidiar varsta si sexul. Clasa stapanitoare si anume boierii si nobilii s-au
bucurat de totala ocrotire a dreptului, insa neuniform, neavand aceeasi pozitie
sociala . De asemenea, situatia celor exploatati a fost opusa situatiei clasei
stapanitoare si anume iobagii au avut o capacitate juridica determinata de faptul
ca aveau o anumita proprietate. Insa capacitatea lor a fost limitata. In primul
rand, ei nu au avut drepturi politice si in al doilea rand, capacitatea lor a fost
ingradita de dreptul de proprietate incompleta a stapanului asupra lor.
Familia- la baza familiei a stat casatoria, precedata de logodna.
(promisiune/invoiala). Pentru asta se cerea consimtamantul celor ce urmau a se
casatorii si consimtamantul parintilor. Casatoria se celebra public in fata
autoritatii bisericesti.
Conditiile pentru casatorie: in primul rand varsta, 14 ani baietii si 12 ani fetele,
consimtamantul celor ce se casatoreau, consimtamantul parintilor. Drepturile
create dupa casatorie erau dominate de regula superioritatii barbatului. Insa,
totusi zestrea i-a apartinut femeii ca proprietate dar a fost administrata de catre
sot cu obligatia ca la desfacerea casatoriei sa ii fie restituita daca nu a fost
vinovata. In Transilvania dreptul scris a mai reprezentat dreptul de dispozitie a
sotilor adica ambii aveau libera putere de a face un act vesnic cu privire la toate
drepturile lor de mosie. Pe langa acest act,in Transilvania a mai fost reglementat
dotalitium-bunurile date femeii de catre soti si darurile de nunta indiferent de
unde au provenit reveneau femeii la desfacerea casatoriei.
In privinta raporturilor dintre parinti si copiii puterea tatalui nu a fost absoluta,
iar toate drepturile si obligatiile au avut un anumit caracter de reciprocitate.
In dreptul feudal au existat si unele institutii care au creat raporturi de familie
cum ar fi: adoptia, infratirea si tutela.

Mijloacele de stingere a raporturilor de familie: moartea si divortul. S