Legea Tarii cu privire la proprietate In tarile romane, proprietatea asupra pamantului avea un CARACTER DIVIZAT.

Astfel era: proprietatea suprema asupra intregului teritoriu al statului, execitata de domn si denumita DOMINIUM EMINENS (stapanire suprema). DOMINIUM UTILE- boierii si taranii exercitau o proprietate efectiva numita dominium utile. In virtutea Dominium Eminens, domnul avea privilegii precum: avea dreptul de a face donatii boierilor credinciosi sau de a revoca donatiile facute. a fonda noi asezari in domeniile pustii. a fixa impozite a confisca pamanturile boierilor vinovati de tradare Dominium Utile desemneaza marea proprietate feudala, proprietatea taranilor liberi si aserviti. Marea proprietate feudala s-a format inainte de fondarea statelor feudale romanesti; prin urmare, marea proprietate feudala este mai veche decat domnia, decat statul de sine statator. La origine, proprietatea asyora domeniului feudal s-a dobandit prin mostenire sau prin acte de instrainare, pentru ca in secolul 15 aceste donatii sa devina ereditare. In functie de titular, marea proprietate feudala era domneasca, boiereasca sau manastireasca. Trasatura caracteristica a marii proprietati feudale era imunitatea de tip feudal. Adica marii proprietari feudali puteau exercita pe domeniile lor atributiuni de ordin statal si politic (administrau domeniu, strangeau impozitul, judecau procesele, aveau armate proprii, se bucurau de privilegii). Existenta aestor privilegii feudale se explica prin faptrul ca domnia a fost creata de boieri, iar in momentul intemeierii, boierii au renuntat la calitatea de conducatori politici in favoarea domnilui. Plus ca si-au pastrat o parte din atributiile pe care le exercitau in claitate de conducatori politici. Ei au conditionat alegera domnului de acordarea acestor imunitati si privilegii. Aceste mari privilegii nu decurgeau insa automati din calitatea de mare proprietar ci trebuiau acordate de domn printr-un hrisov special. Dar incepand cu sec 15 imunitatile se acordau tot mai rar. Proprietatea taranilor liberi era exercitata in hotarul obstei (hotarul satului), care era impartit in vatra satului si terenurile destinate culturii. Acestea erau stapanite cu titlu de proprietate privata. Padurile, pasunile, iazurile si apele curgatoare mici erau stapanite in comun. Toti cei ce exercitau proprietate privata asupra terenurilor destinate culturii aveau acces si la cele stapanite in comun. Taranii asevici exercitau titlu de proprietate asupra casei, uneltelor si vitelor de munca. Si aveau ddrept de folosinta asupra loturilor de paman care erau atribuite de boieri. Un domeniu feudal era format din 2 parti: 1/3 din mosie era rezerva boiereasca (proprietate absoluta, muncita de tarani iar produsele apartineau boierului)si 2/3 pamantul atribuit taranilor aserviti (municta de tarani cu pastrarea produselor).