ISDR

Alte tipuri de asezari

Statiunile balneo-climaterice-cea mai importanta

Baile Herculane
-mai existau teritorii cu organizare speciala, teritoriul
de care fiecare legiunea dispunea pentru nevoile sale
economice si apoi domeniile imperiale(PATRIMONIUM
CAESARIS) in randul carora cele mai importante erau
minele de aur din Muntii Apuseni administrate de un
PROCURATOR AURARIUM iar celelalte domenii
imperiale erau administrate prin procuratori imperiali
iar apoi prin arendasi denumiti CONDUCTORES

DREPTUL IN PROVINCIA ROMANA DACIA

-ca dreptul roman in general , si dreptul in Dacia are un
profund caracter ...., consacrand un statut juridic
distinct diferitelor claselor si categorii sociale
1. Cetatenii romani
-in varful ierarhiei sociale se aflau
-se bucurau in Dacia, ca si la Roma, de plenitudinea
drepturilor civile si politice cu exceptia proprietatii
quiritare de care beneficiau numai cetatenii romani
care locuiau in coloniile investite cu JUS ITALICUM.
-astfel cetatenii romani aveau urmatoarele drepturi
politice:
1.JUS SUFRAGI -dreptul de alege
2.JUS HONORUM -dreptul de a acandida la o
magistratura(care erau desemnate generic prin
termenul de HONORES)
3.JUS MILITIE -dreptul de a face parte din legiunile
romane

Totodata cetatenii romani aveau urmatoarele

repturi civile:
1.JUS COMERCI sau COMERCIUM-dreptul de a incheia
acte juridice potrivit dr civil
2.JUS CONUBI sau CONUBIUM-dreptul de a incheia o
casatorie valabila potrivit dr civil
3.LEGIUS ACTION-dreptul de a utiliza mijloacele
procedurale ale dreptului civil pentru valorificarea
drepturilor lor subiective si a pretentiilor lor legitime

In raporturile dintre ei, cetatenii romani utilizau

normele dreptului civil, sau ale dreptului quiritar.

Cetatenii utiliziau in raportul cu latinii si

peregrinii(necetateni) normele dreptului gintilor.
2.Latinii
-aveau un statut juridic intermediar intre cetateni si
peregrini in sensul ca se bucurau doar de o parte dintre
drepturile civile si politice ale cetatenilor romani
Aveau ca drepturi civile:
1.JUS COMERCI
2.uneori JUS CONUBI
3.LEGIS ACTIO

Drepturi politice: JUS SUFRAGI

-nu se bucurau nici de JUS HONORUM nici JUS MILITIE

-latinii din Dacia faceau parte din categoria latinilor

fictivi, in sensul ca aveau statutul juridic al latinilor
coloniari, insa nu erau rude de sange cu romanii
-in periaoda stapanirii romane a Daciei, statutul de latin
devenise o exceptie aplicandu-se unui numar restrans
de persoane, aceasta in contextul generalizarii
cetateniei romane
-in raportul dintre ei precum si in raport cu cetatenii si
cu peregrinii , latinii utilizau normele dreptului gintilor

3.Peregrinii
-reprezinta cea mai importanta categorie sociala
intrucat in aceasta categorie intra marea masa a
provincialilor, incluzand in primul rand pe dacii cuceriti
de catre romani
-dacii erau insa PEREGRINI DEDITICI -pentru ca ei se
opusesera cu forta armelor cuceririi romane si ca atare
intrau in aceasta categorie inferioara de peregrini
(pentru ca erau si peregrini obisnuiti) in sensul ca nu
puteau veni niciodata la Roma sub sanctiunnea caderii
in sclavie si nu puteau deveni niciodata cetateni romani
-dovada ca edictul imparatul Caracalla in anul 212 ii
excepteaza de la acordare cetateniei romane pe acesti
DEDITICI
-PEREGRINI DEDITICI(dacii) nu puteau utiliza in
raporturile dintre ei dreptul traditional adica LEGES
MORESQUE PEREGRINORUM(legile si obiceiurile
peregrinilor)
-In Dacia existau si peregrini obisnuiti , o parte din
colonisti erau peregrini obisnuiti acestia utilizau in
raporturile dintre ei dreptul lor national iar in
raporturile cu cetatenii si cu latinii utilizau dreptul
gintilor

In concluzie:
JUS GENTIUM-dreptul gintilor-este un drept comun al
cetatenilor , latinilor si peregrinilor utilizat pentru
reglementarea raporturilor dintre ei
Formele juridice bazate pe JUS GENTIUM, desi diferite
pe cele bazate pe dreptul civil , produc totusi efecte
juridice valabile, chiar daca erau imperfecte in raport
cu cele ale dreptului civil
Astfel , cetateanul roman se putea casatori valabil cu o
peregrina, potrivit preceptelor si formelor prescrise de
dreptul gintilor, insa nu avea MANUS (puterea maritala
asupra sotiei) si nu avea nici PATRIA POTESTAT(putere
asupra descendentilor) asupra copiilor rezultati din
aceasta casatorie.

In contractele incheiate intre cetateni si peregrini , spre

deosebire de normele dreptului civil, forma scrisa nu
era utilizata AD VALIDITATEM ci AD PROBATIONEM .

Litigiile civile dintre cetateni si peregrini erau deduse

spre solutionare tribunalelor romane din provincia
Dacia pe baza fictiunii ca peregrinul este cetatean
roman(SICIVIS ROMANUS ESET).
JUS GENTIUM, ca diviziune a dreptului privat roman,
este mult mai evoluat in raport cu dreptul civil, intrucat
nu presupune forme solemne si gesturi rituale dintre
cele mai complicate, ci are la baza elementul subiectiv
al vointei umane. Dreptul gintilor se caracterizeaza
printr-un inalt grad de subiectivizare si abstractizare.

In procesul convietuirii dacilor cu romanii, cele 3

randuieli juridice (dreptul civil, dreptul gintilor si
cutumele locale) s-au apropiat pana la contopire, dand
nastere in conditiile specifice Daciei unui sistem de
drept nou denumit dreptul Daco-Roman care este de
altfel rezultatul procesului sintezei juridice daco-
romane. In cadrul acestui proces de sinteza , evident ca
influenta majora a fost exercitata de dreptul roman,
dar si cutumele locale au exercitat o oarecare influenta
asupra dreptului roman, in special in directia inlaturarii
formalismului din actele juridice si a generalizarii
principiului bunei credinte.

Unii autori straini neaga faptul ca in provincii ar fi avut

o sinteza intre dreptul roman si cutumele locale, si
considera fizionomia diferita a dreptului roman aplicata
in provincii ca fiind o vulgarizare a sistemului de drept
roman, asa cum considera limba latina diferita vorbita
in provincii reprezinta o vulgarizare a latine
clasici.Acesti autori neaga procesul de sinteza juridica si
lingvistica din provinciile romane.
Aceasta opinie nu este adevarata in ceea ce priveste
Dacia , unde avem dovezi certe asupra procesului de
sinteza etnica, lingvistica si institutionala dintre
autohtonii daci si colonistii romani.

PRINCIPALELE INSTITUTII APLICABILE IN

DACIA
Cea mai importanta institutie - PROPRIETATEA
In Dacia asupra pamantului au existat 2 forme de
proprietate
1.QUIRITARA
-era exercitata de catre cetatenii romani care locuiau in
coloniile investite cu JUS ITALICUM(o fictiune juridice
pe baza careia solul acelei provincii era considerat al
Romei)
2.PROVINCIALA
-era exercitata de celilalti provinciali asupra celoralte
categorii de terenuri(in afara celor care fac parte din
JUS ITALICUM)
-dusmanii Romei nu aveau niciun drept, si, ca atare,
terenurile cucerite de la dusmani intrau in proprietatea
statului roman cu titlul de AGER PUBLICUS(in folosinta
publica)-dat in folosinta provincialilor care plateau in
schimb un impozit funciar denumit TRIBUTUM SOLI sau
STIPENDIUM
-intrucat aceasta stapanire era dificil de incadrat din
punct de vedere juridic, jurisconsultii romani ai epocii
clasice au cautat sa o defineasca pe baza ideilor si
institutiilor juridice existente la acea data.Considerand
in acest sens ca locuitorii din provincii exercita asupra
terenurilor posesia si uzufructul si ca pana la un punct,
pot fi asimilati cu titularii de drepturi reale. In realitate,
provincialii exercitau asupra terenurilor un adevarat
drept real, o veritabila proprietate pe care doctrina
moderna a desemnat-o prin sintgma PROPRIETATE
PROVINCIALA.
Astfel provincialii puteau transmite terenurile prin acte
INTERVIGOS , utilizand traditiunea, si totodata puteau
transmite aceste terenuri si pentru cauza de moarte
(mostenire).
Dupa modelul UZUCAPIUNII din dreptul civil, a fost
creata pentru proprietatea provinciala o uzucapiune
speciala denumita PRESCRIPTIO LONGI TEMPORIS sau
PRESCRIPTIO LONGE POSESIONIS cum au denumit-o
PAUL SI MODESTIN. Ea se deosebeste de uzucapiunea
din dreptul civil sub urmatoarele aspecte:
1.In privinta termenelor
-termenele uzucapiunii sunt scurte: 1 an pentru bunuri
mobile si 2 ani pentru imobile
-la PRESCRIPTIO LONGI TEMPORIS, termenele sunt
lungi: 10 ani intre prezenti (intre cei care se afla in
aceeasi localitate si apoi intre cei care se afla in aceeasi
provincie) si 20 de ani intre absenti(intre cei care se afla
in localitati diferite sau provincii diferite ulterior)
2.in privinta efectelor
-uzucapiunea are un efect achizitiv , ea este o
prescriptie achizitiva sau un mod de dobandire a
proprietatii
-PRESCRIPTIO LONGI TEMPORIS este extinctiva, avand
ca efect respingerea actiunii de revendicare a
proprietatii de catre posesor, insa daca acesta pierde
bunul, nu-l mai poate revendica
-in cazul LONGI TEMPORIS erau admise atat jonctiunea
posesiilor si, de asemenea, nu se cerea nici justul titlu
(JUSTA CAUSA POSESIONIS) si nici buna credinta.

-a fost creata si o PRESCRIPTIO LONGISIMI

TEMPORIS(prescriptia celei mai lungi durate) cu
termene de 40 ani sub imparatul Constatin cel Mare
redus la 30 de ani sub imparatul Teodosiu al 2 lea.
Aceasta prescriptie era tot o prescriptie extinctiva dar
care se aplica in egala masura atat bunurilor imperiale
cat si bunurilor bisericii crestine, devenita biserica de
stat sub imparatul Teodosiu al 2 lea.

Imparatul Justinian, in cadrul demersului sau

unificator, a suprimat distinctia dintre fondurile italice
si cele provinciale, in sensul ca Italia devine o simpla
provincie a imperiului ca toate celelalte provincii, iar
proprieteearii de terenuri din Italia sunt supusi
impozitului funciar. In acest context , imparatul
Justinian a unificat uzucapiunea din dreptul civil cu
PRESCRIPTIO LONGI TEMPORIS din dreptul gintilor,
creand un sistem unit cu urmatoarea fizionomie:
1.bunurile mobile se uzucapau printr-o prescrisptie de
3 ani denumita UZUS CAPIO
2.bunurile imobile se uzucapau printr-o prescriptie de
10 ani intre prezenti si 20 intre absenti : PRESCRIPTIO
LONGI TEMPORIS
-in toate cazurile se cerau justul titlul JUSTA CAUSA
POSESIONIS cat si buna credinta

Imparatul Justinian mentine PRESCRIPTION

LONGISIMI TEMPORIS :
-daca posesorul este de buna credinta si nu a intrat in
posesia bunului prin mijloace violente, la implinirea
termenului de 30 de ani devine proprietarul acelui
teren
-daca posesorul nu este de buna credinta sau a intrat in
stapanirea bunului prin mijloace violente, poate, dupa
o posesie de 30 ani, sa respinga cu succes actiunea in
revendicare a proprietarului, dar la randul sau nu poate
dobandi proprietatea, adica prescripitia ramane
extinctiva
-acest sistem a fost introdus de Justinian printr-o
constitutiune imperiala in anul 528 d.HR

-figura juridica a proprietatii provinciale a dat nastere

pe planul tehnicii de reglementare juridica unor
atribute si determinative de natura juridica care au
putut fi folosite cu succes mai tarziu in consacracrea in
proprietatii divizata de tip feudal.

In afara proprietatii quiritare si proprietatii

provinciale, asupra celoralte bunuri a existat in Dacia si
o alta forma de prop si anume:
Proprietatea peregrina
-aplicabila altor lucruri decat terenurile...
-a fost creata de catre romani din considerente de
ordin economic intrucat peregrinii erau principalii
parteneri de comert ai romanilor
-ei nu aveau JUS COMERCI si nu puteau exercita
proprietatea quiritara
-a fost protejata prin mijloace juridice create dupa
modelul celor aplicabile proprietatii quiritare
-actiunea in revendicare a fost acordata si peregrinilor,
fie cu suprimarea din formula actiunii a sintagmei EX
JURE QUIRITIUM , fie prin introducerea fictiunii ca
peregrinul este cetatean roman
-cu aceeasi fictiunea le au fosta acordate peregrinilor si
actiunile FURTI si DANUM IN JURIA DATI , care
sanctionau delictele de furt si respectiv paguba cauzata
pe nedrept

2.Casatoria
-erau admise in aceasta materie si casatoriile intre
peregrini
-erau admise pentru peregrini tutela si adoptiunea
fraterna, care a dat nastere mai tarziu institutiei
feudale a infratirii
-in materia succesiunilor, mostenirea putea fi deferita
prin testament, peregrinii testand forma specifica a
testamentului oral sau testamentului cu limba de
moarte (in dreptul feudal) si totodata peregrinii aveau
TESTAMENTI FACTIO PASIVA in sensul ca putea sa vina
la succesiunea cetatenilor romani
3.Materia obligatiilor
-cunoaste o reglementare amanuntita si evoluata
intrucat aceasta epoca a stapanirii romane a Daciei s-a
caracterizat printr-o dezvoltare fara precedent a
productie si schimbului de marfuri
-obligatiile si in special obligatiile contractuale sunt
supuse unui regulament juridic extrem de complex
rezultat din impletirea unor elemente de drept civil si
de drept al gintilor si cu elemnte de drept autohton,
fapt care ilustreaza sinteza juridica daco-romana.

Cea mai importanta dovada cu privire la acest

proces de sinteza juridica daco-romana o reprezinta
unul dintre cele mai importante documente ale
dreptului privat roman care face parte din categoria
textelor epigrafelor : CRIPTICELE DIN TRANSILVANIA
SAU TABLITELE CERATE DIN TRANSILVANIA
-descoperite intre 1786-1855 la ALBURNUS MAIOR
(Rosia Montana) intr-o mina de aur parasita
-se prezinta sub forma unor tablite din lemn de brad
legate cate 3
-fetele interioare ale tablitelor 1 si 3 si ambele fete ale
tablite 2 sunt scobite , iar scobitura este acoperita cu
un strat de ceara pe care s-a scris cu ajutorul unui stilet
-au fost traduse si publicate intr-o editie critica
monumentala :CORPUS INSCRIPTIORUM LATINARUM
de catre marele romanist german THEODOR MOMSEN
-acesta a incercat sa faca si un istoric al tablitelor,
plecand de la imprejurarea ca ultimul act continut in
tabalitele cerate este datat in 29 mai 167, data la care
romanii se aflau in razboi cu cvazii si marcomanii.
Atunci Momsen a spus ca locuitorii Rosiei Montane s-
au refugiat din calea razboiului si apoi dupa incheierea
razboiului nu s au mai intors astfel incat tablitele
ascunse inainte de plecare in mina de aur au ramas
abandonate acolo.
Aceasta opinie a lui Momsen nu poate fi primita,
pentru ca, dupa cate stim, extragerea aurului (din
Muntii Apuseni) a reprezentat o preocupare majora a
administratiei romane pe tot timpul stapanirii romane
in Dacia, astfel incat este mai usor de presupus ca doar
persoana care a ascuns documentele in mina nu s-a mai
intors si ca atare acele documente au ramas ascunse in
mina.
-aceste tablite contine acte juridice infaptuite de
localnici in timpul dominatiei romane
-au fost descoperite 25 dar doar 14 sunt lizibile

Cele 14 tablite contin:

4 contracte de vanzare
3 contracte de munca
2 contracte de imprumut
1 contract de societate
1 contract de depozit
1 proces verbal prin care se constata desfiintarea unei
asociatii funerare
1 lista cu cheltuielile efuctuate pentru organizarea
unui banchet
1 obligatie a unei persoane de a plati o datorie

Principalele acte continute in cripticele din

Transilvania

1.Intr-un contract de imprumut , creditor este o

femeie peregrina (dupa numele ei ANDUENA LUI
BATO) ceea ce reprezinta o derogare esentiala de la
prevederile dreptului roman, pentru ca in dreptul
roman femeile SUIURIS erau puse sub tutela perpetua
a agnatilor lor si ca atare nu puteau incheia acte
juridice singure ci doar cu AUTORITATIS TUTORIS.
Aceasta intrucat in conceptia romana, femeile erau
considerate obstaculate din punct de vedere
intelectual, si totusi intr-un contract din criptice o
femeie peregrina incheie un act.

Intr un act contract de imprumut se utilizeza o

simpla conventie care naste pentru debitor obligatia de
a plati dobanzi la suma imprumutata ceea ce inseamna
iarasi o derogare de la dispozitiile dreptului roman,
intrucat in dreptul roman dobanzile se percepeau in 2
moduri:
1.Fie printr-o STIPULATIO SORTIS ET
UZURARUM(stipulatiunea capitalului si a dobanzilor)
2.Fie dobanzile se percepeau printr-o STIPULATIO
UZURARUM alturata LUI MUTUM(imprumut de
consumatiunea)
-in ambele situatii, perceperea de dobanzi se facea
printr-un act solemn, in criptice nu era valabil

2.Un contract de depozit neregulat

-actul fiind incheiat pentru a proba o obligatie izvorata
dintr-un alt act juridic

Stipulatiunea este utilizata in cripticele din Transilvania

atat pentru imprumut(capital si dobanzi) cat si pentru
garantii, desi la epoca respectiva dreptul roman crease
acte speciale prin care se realizau aceste operatiuni
juridice (imprumut si constituirea de garantii).

3.Contract de munca sau o locatiune de

servicii(LOCATIO OPERARUM)
-are caracterul unui contract de adeziune (iti dai
consimtamantul fara a putea negocia - ca in cazul
contractelor bancare)
-se pune problema suportarii riscului in contract
-riscul in contract , prin definitie, este sistemul potrivit
caruia unu dintre partile contractatnte trebuie sa si
execute obligatia, desi cealalta parte contractatanta
nu si-o mai poate executa fara vina sa
-contractul prin care o persoana ia initiativa inchirierii
fortei de munca (locator) , cel care inchiriaza
(conductor)
Potrivit dreptului roman , riscul in contractele
sinalagmatice(care genereaza obligatii pentru ambele
parti constractante) este suportat de debitorul
obligatiei imposibil de executat, adica locatorul.
(daca mina este inundata si nu poate munci , el suporta
neplatirea lui)
-in dreptul roman clasic , regula s-a schimbat si riscul
este preluat de catre proprietar (conductor) ceea ce
inseamna ca proprietarul minei trebuie sa l plateasca
pe muncitor si pentru zilele pentru care acesta nu
lucreaza, intrucat mina este inundata, si totusi in
CRIPTICELE DIN TRANSILVANIA avem o clauza potrivit
careia muncitorul accepta sa nu fie platit pentru
intervalul de timp pentru care nu poate munci intrucat
mina este inundata.