Sunteți pe pagina 1din 11

drept privat roman editia 2021

Obiectul dreptului privat roman:


Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor
juridice instituite sau sanctionate de statul
roman,si este un sistem extrem de vast
format dintr-o multitudine de ramuri si
institutii juridice.
Sistemul juridic roman a trait o viata
milenara deoarece s-a format o data cu
Roma,ajungand la apogeu in epoca
Principatului,si incheiand evolutia odata cu
moartea imparatului Justinian(anul 565
d.Hr).
Romanii au avut reprezentarea distinctiei
dintre dreptul public si dreptul privat insa,
multa vreme n-au teoritizat-o,abia la
inceputul sec 3 d.Hr Jurisconsultul ulpian,ne
transmite criteriile in baza carora putem
distinge intre dreptul public si dreptul privat.
Publicum ius est quod ad statum rei romanae
spectat privatum quod ad singulorum
utilitatem.
=
Dreptul public este acela care se refera la
organizarea statului roman,iar dreptul privat
se refera la interesele fiecaruia.
Aceasta definite data de Ulpian este
criticabila pentru ca,in opinia lui,ar exista
norme care exprima interse generale,alaturi
de norme care exprime interese
individuale.In realitate toate normele de
drept dau expresie unor interese generale.
Criteriul in functie de care facem noi
distinctia intre dreptul public si dreptul
privat este criteriul obiectului de
reglementare juridica.
Potrivit acestui criteriu:
Dreptul public reglementeaza relatiile care
iau nastere in legatura cu organizarea
statului,precum si relatiile dintre stat si
cetateni.
Dreptul privat reglementeaza statutul juridic
al persoanelor,relatiile dintre persoane cu
continut patrimonial,precum si relatiile care
se nasc intre persoane cu ocazia judecarii
proceselor private(procese cu un obiect
patrimonial).
Definitia dreptului privat roman:
Dreptul privat roman cuprinde totalitatea
normelor juridice instituite sau sanctionate
de statul roman norme care reglementeaza:
1. Statutul juridic al persoanelor.
2.Relatiile dintre persoane cu un continut
patrimonial.
3.Relatiile care se stabilesc intre persoane cu
ocazia judecarii proceselor private.
Diviziunile dreptului privat roman:
Dreptul roman se imparte in drept public si
drept privat.
La randul sau dreptul privat roman se divide
in trei ramuri:
1.Dreptul civil numit Juscivile.
2.Dreptul gintilor sau Jusgentiu.
3.Dreptul natural numit si Jusnature.

1.Dreptul civil/Juscivile:
Notiunea este utilizata la romani cu 3
acceptiuni:
1.Intr-un prim sens dreptul civil cuprinde
totalitatea normelor juridice care
reglementeaza relatiile dintre cetatenii
romani.Intrucat ceteatenii romani erau
numiti Cviriti si dreptul mai este numit drept
Cviritar.
Acest sistemde drept se caracterizeaza printr-
un formalism extrem de rigid in sensul ca
toate actele de drept civil presupuneau
formule solemne extrem de
complicate:gesturi,ritualuri,simboluri.
Acest formalism se explica prin 2 cauze:
-In primul rand,normele de Drept civil au
fost elaborate in epoca foarte veche,cand
actele juridice se incheiau foarte rar.Romanii
nu aveau experienta vietii juridice si atunci
recurgeau la forme solemne pentru a atrage
atentia asupra consecintelor grave ale acestor
acte,mai ales in plan patrimonial.
Al doilea motiv:
-Acest formalism a fost cultivat cu scopul de
a face actele de drept civil inaccesibile
strainilor,pentru acest motiv s-a afirmat de
catre Jurisconsulti ca Juscivile era un drept
exclusivist.
De altfel,in epoca foarte veche nici nu erau
posibile relatiile juridice dintre cetatenii
romani si straini, intrucat un principiu
roman spunea ca orice strain care venea la
Roma cadea automat in sclavie.
Cu timpul pe masura dezvoltarii productiei si
schimbului de marfuri,strainii au inceput sa
fie tolerati,daca se puneau sub protectia unor
cetateni romani in calitate de oaspeti sau
clienti.
Mai tarziu spre sfarsitul republicii
romane,puteau veni la roma fara a cadea in
sclavie locuitorii cetatilor care aveau tratate
de alianta cu roma,acesti straini numindu-se
peregrini.
Din acest moment relatiile juridice dintre
cetatenii romani si peregrini au devenit
posibile si s-au practicat, insa nu erau
reglementate prin normele dreptului civil,ci
prin dreptul gintilor.
Pe masura dezvoltarii economiei de
schimb,dreptul civil apare ca o piedica astfel
ca pretorii(cei mai importani magistrati
romani)intervin printr-o serie de reforme
pentru a modifica sau a completa institutiile
de drept civil.
In al doilea sens:
Dreptul civil se confunda cu
Jurisprudenta(stiinta pe care au desfasurat o
cercetatorii dreptului).
In al treilea sens:
Dreptul civil se confunda cu intregul drept
privat roman cu exceptia dreptului
pretorian(dreptul pretorian este cel creat de
pretori,cei mai importanti magistrati
judiciari).
2.Dreptul gintilor/Jusgentiu:
-era utilizat de asemenea cu 3 sensuri:
-Totalitatea normelor juridice care
reglementeaza relatiile dintre cetatenii
romani si cetatenii straini.
Dreptul gintilor a aparut mai tarziu dupa
dreptul civil pentru ca, in epoca
veche,libertatea se confunda cu cetatenia si
de aici rezulta 2 consecinte:
-cetateanul roman nu putea deveni sclav la
roma.
-orice strain venit la roma cadea automat in
sclavie.
Cu timpul romanii au tolerat strainii si au
recurs la 2 institutii juridice: Ospitalitatea si
Clientela.
In virtutea ospitalitatii,strainii puteau veni
la roma pe timp detereminat daca se puneau
sub protectia unor cetateni romani,in calitate
de oaspeti.
In virtutea clientelei,strainii puteau veni la
roma pe timp nedeterminat,chiar pentru
totdeauna,fara a cadea in sclavie daca se
puneau sub protectia unor cetateni romani
numiti patroni,strainii avand denumirea de
clienti.
Dreptul gintilor era mult mai evoluat decat
dreptul civil, astfel,actele de dreptul gintilor
nu presupuneau conditii de forma ci se
incheiau prin simpla manifestare de vointa a
partilor.De aceea,cu timpul, Dreptul gintilor
a preluat functiile Dreptului civil,iar in
vremea Imparatului Justinian a devenit un
drept general asimiland toate institutiile
dreptului civil.
Al doilea sens pe care il atribuim dreptului
gintilor in alt inteles pe care il gasim in opera
lui Titus Livius.
Dreptul gentilor cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementeaza
relatiile dintre statele cetati ale antichitatii.
Ceea ce astazi corespunde unei discipline
numite dreptul international public.
In al treilea sens:
Dreptul gintilor se confunda cu dreptul
natural(Jusnature).
Dreptul natural este definit de catre unii
Jurisiconsulti ca fiind un sistem de norme
juridice aplicabil tuturor popoarelor din tot
timpul.
Alti Jurisiconsulti sustineau ca aceasta
conceptie este si fantastica si falsa,pentru ca
pe deoparte romanii nu consteau sistemele de
drept ale altor popoare iar pe de alta parte
nu s-au putut identifica norme juridice cu
aplicare universala.

S-ar putea să vă placă și