1

Teoria generala a dreptului - Grilele din caietul de seminar !

Munca de 9 ore 45 de minute  Manea Dan Alexandru.

Capitolul I
1.Scopul stiintelor despre soecietate este acela de a cunoaste legile generale ale existentei si dezvoltarii societatii, de a studia formele de
organizare sociala si modalitatile specifice de manifestare a diverselor componente ale realitatii social-umane – politice, etice,
juridice,etc.  Adevarat
2.Stiintele istorice au ca obiect activitatile umane si isi propun sa stabileasca legile si relatiile functionale corespunzatoare, utilizand
observatiile sistematice, experimentale, studiile statistice etc. – economia, politologia, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica,
etc.  Fals (stiintele sociale)
3.Stiinta dreptului studiaza juridical in toate formele sale de manifestare, dar, in primul rand, ca dimensiune alienabila a existentei
umane, in conditii social-istorice nedeterminate.  Fals (inalienabila)
4.Dimensiunea juridical a societatii este o realitate asupra careia se apleaca – spre a-i cerceta legitatile, regularitatile, geneza……
blablabla  Adevarat
5.Stiinta dreptului se opreste la studiul normei juridice sau al contractului, la o exegeza a textelor normative, se supune unui amplu
process explicativ contextual socio-cultural in care apar……blablabla  Fals ( nu se opreste)
6.In Tara Romaneasca, inca din 1816, Ion Voda Caragea, reorganizand Scoala Domneasca….bla bla bla  Adevarat
7.In Moldova, in 1830, Epitropia invataturilor nationale a hotarat deschiderea unui curs de legi…..blablabla  Adevarat.

1.Clasificarea trihotomica a stiintei este urmatoarea:

a)stiinte ale naturii, stiinte despre societate, stiinte despre gandire.
2.Prin continutul obiectului sau, stiinta dreptului apartine:
c)sistemului stiintelor despre societate.
3.Stiintele sociale sunt impartite in:
f)stiinte de tip nomotetic, stiinte istorice, stiinte care studiaza aspectul normative ale activitatii umane si cercetarea
epistemological a stiintei.
4.Stiintele juridice studiaza:
b) doar institutiile politice juridice si formele lor concret-istorice.
5. Dreptul este studiat:
b) din perspective globala, istorica si structurala.
6. Sistemul stiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti:
c) din stiintele juridice istorice, din stiintele juridice de ramura si din stiintele participative.
7. Urmatoarele discipline reprezinta stiinte juridice de ramura:
a) dreptul civil, dreptul financiar, dreptul international public.

Capitolul II
1.Toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice.  Fals.
2.Pentru cunoaşterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, aşa cum istoricul trebuie
să se aplece asupra documentului juridic.  Adevarat.
3.Intrucât regulile de drept au importante consecinţe asupra destinului social şi individual al omului, juristul se poate izola
la adăpostul tehnicii juridice fără să acorde aspectelor sociologice ale dreptului cea mai mare atenţie.  Fals.
4.Comparaţia instituţiilor juridice se face izolat, fără a se analiza principiile de drept sistemului respectiv, considerând faptul că
fiecare instituţie există in mod izolat faţă celelalte instituţii din cadrul unei ramuri de drept.  Fals
5.Bazele cercetării sociologice a dreptului au fost puse de juristul german Eugen Erlich.  Adevarat
6.La baza tuturor comparaţiilor trebuie să stea descoperirea unui anurnit număr de idici comuni, a căror existenţă pennite
discuţia despre o identitate de fenomene.  Adevarat
7.Hotărarea judecătorească nu Inseamnă aplicarea pur mecanică a legii la o cauză i-terminată.  Adevarat.
8.In urmă cu peste 50 de ani, 1n universităţi din S.U.A. s-au iniţiat primele cercetări informatică juridică.  Adevarat
9.Teoria generală a dreptului şi ştiinţele particulare abordează de fiecare dată dimenunea istorică a conceptelor şi categoriilor
cu care operează.  Adevarat.
10.Sociologii au recunoscut că dintre toate fenomenele sociale, fenomenul politic se mpurie cu precădere ca fiind cel mai
caracteristic din punct de vedere social.  Fals.
11.Ştiinţele juridice cercetează dreptul din interior, sociologia îl studiază din exterior.  Adevarat.
12.Expresia ubi societas ibi ius se traduce: „nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii”  Fals.
13.Juristul nu se poate izola la adăpostul tehnicii juridice, el trebuie să se plaseze in centrul vieţii sociale, să acorde aspectelor
sociologice ale dreptului cea mai mare atenţie.  Fals.
14.Pe plan mondial, cercetarile de informatica juridica au fost orientate in urmatoarele directii: elaborarea si sistematizarea legislatiei,
evidenta legislativa………(evidente criminologice.)  Adevarat.
2
1.Principiile sunt factori de relativa invarianta ce formeaza:
b) continutul metodologiei juridice.
2. Ştiinţa dreptului comparat presupune:
c) compararea sistemelor de drept ale diverselor state.
3. Din punct de vedere social, legile sunt:
c) fenomene juridice primare.
4. intre temele de cercetare sociologică juridică se intâlnesc:
a)investigaţii cu caracter de expertiză legală;
5. Cel care pune bazele cercetării sociologice a dreptului este:
b ) Eug en Erlich ;
6. Actul normativ care a rezistat cu mici modificări timp de 10 secole este:
c) Legea celor XII Table.
7. Una dintre regulile metodei comparative constă in:
a)considerarea termenilor în conexiunile lor reale;

Capitolul III
1.Dreptul obiectiv desemneaza facultatea unui subiect de a-si valorifica sau de a-si apara impotriva tertilor un anumit interes,
legalmente protejat Fals ( subiectiv)
2. Legiuitorul trebuie sa posede arta de a aplica legea in conformitate cu litera si spiritual sau, iar judecatorul trebuie sa stie sa selecteze
din ansamblul trebuintelor sociale pe cele care raspund unor nevoi reale.  Fals ( invers, judecatorul trebuie sa posede…)
3. In sociologie se vorbeste despre fenomenul juridic si despre juridicitate, ca un criteriu de distinctie…..Fals.
4. Hoarda a fost forma universala de organizare a societatii primitive……Fals ( ginta a fost…)
5. In comunitatile primitive, raporturile membrilor erau conduse pe baza unor comandamente ce exprimaru nevoile elementare ale
vietii in comun…. Adevarat.
6. Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa in 1901. cuprinde 282 de articole… Adevarat.
7. Cea de-a treia componenta a juridicului este alcatuita………..sunt cuprinse aici numai raporturile juridice, situatiile juridice…….. 
Fals ( relatiile juridice)
8. Factorii de configurare a dreptului sunt factori exterior complecsi care exercita influenta asupra dreptului.  Adevarat.
9. Dreptul are in structura sa mai multe continuturi: continutul normative, cel volitional, cel social-politic etc.  Adevarat.
10. Forma exterioara a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere a) din punctul de vedere al modalitatilor de
exprimare a vointei legiuitorului… Adevarat.
11. Familia dreptului anglo-saxon are la baza diviziunea dreptului in drept public si drept privat.  Fals ( romano-germanic)
12. Caracterul imediat executoriu al normei de drept unional si preeminenta dreptului unional asupra dreptului….. Adevarat.
13. Sistemul dreptului apare ca unitate obiectiv determinate, pe cand sistemul legislatiei reprezinta o organizare a legislatiei pe baza
unor criterii alese legiuitor.  Adevarat.
14. Cea mai larga grupare de norme juridice o constituie ramura de drept………  Adevarat.

1.Cuvantul drept este utilizat cu urmatoarele acceptiuni:

b)drept obiectiv, drept pozitiv, drept subiectiv.
2.Dreptul pozitiv reprezinta:
c) totalitatea normelor juridice in vigoare dintr-un stat, aplicabile imediat….
3.In realitate, trecerea de la ginta matriarhala la cea patriarhala….
b) de natura sociala si economica
4. In comunitatile aflate pe treapta primitiva de dezvoltate, raporturile membrilor erau guvernate:
a) de norme obisnuielnice, religioase sau morale.
5. In conditiile schimbarilor sociale ce au avut loc in societatea gentilico…..
a) alaturi de preluarea unor dintre vechile norme de obicei si sanctionarea lor ca norme statale, dreptul apare si
sub forma unor legi noi, edictate de noua putere.
6. Realitatea juridica(juridicul) are un continut bogat in care includem:
b) constiinta juridical, dreptul, ordinea de drept.
7. Constiinta juridical ( a legiuitorului sau a poporului) joaca rolul unui receptor intrucat:
c) primeste stimull pe care-i emite societatea, ii ordoneaza si-I supune unui examen axiologic.
8. In componenta cadrului natural, factor de configurare a dreptului, intra:
a) mediul geographic, factorii biologici, fiziologici, demografici.
9.Factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru orice legiuitor intrucat:
b) legea constituie un important factor de socializare, modeland si stimuland conportamentul uman.
10. Forma dreptului semnifica:
b) exprimarea organizarii interioare a structurii continutului.
11. Sistemul de drept romanesc apartine:
3
c) sistemelor juridice de traditie romanica.
12. Dreptul originar sau primar al U.E. isi are izvoarele:
b) in tratatele constitutive de la Paris si de la Roma…..
13. Constituie criterii obiective ale constructiei unei ramuri de drept:
a) obiectul reglementarii juridice impreuna cu principiile comune ramurii respective.
14. Dreptul este ansamblul regulilor asigurare si garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea
comportamentului uman in principalele relatii din societate, intr-un climat specific:
b) manifestarii coexistentei libertatilor, al apararii drepturilor esentiale ale omului si al statornicirii spiritului de
dreptate.

Capitolul IV
1.Statul a apărut ca o modalitate social-istorică de organizare socială prin care grupurile sociale şi-au promovat interesele
comune şi In care şi-a găsit expresia concentrati intreaga societate.  Adevarat
2.Organizaţiile nonguvernamentale epuizează sfera conceptului de societate  Fals
3.Intre stat şi societatea civilă există o relaţie de subordonare: statul joacă un rol important 1n dezvoltarea societăţii
civile, care constituie adesea o provocare pentru stat.  Fals.
4.Populaţia se raportează la stat prin legătura de cetăţenie - o legătură juridică fixează drepturi şi obligaţii reciproce. 
Adevarat.
5.Curentul liberalismului plasează problematica statului in raporturile nemijlocite ale luptei intre clase; statul este un
instrument al dominaţiei unei clase asupra alteia.  Fals.
6.Puterea de stat se caracterizează prin faptul că: are caracter juridic; are o sfera generală de aplicabilitate, are agenţi
specializaţi care o realizează; este suverană.  Fals
7.Puterea executivă este exercitată de: Preşedintele României, Guvem, administraţia publică centrală de specialitate şi
administraţia publică locală.  Adevarat
8.Echilibrul puterilor statului in cadrul democratiei constituţionale este realizat de organe ale statului special constituite şi
inzestrate cu anumite competenţe, precum Curtea Constituţională a României.  Adevarat.
9.Articolul 126 alin. (1) din Constituţie prevede că.: „Justiţia se realizează numal prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege”.
 Fals.
10.Curţile de apel sunt instanţe fara personalitate jutidică, in circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunalele
specializate.  Fals.
11. Parchetul de pe lângă inalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general, iar parchetele de pe lângă
curţile de apel sunt conduse de către prim-procurori.  Fals.
12.Direcţia Naţională Anticorupţie este specializată in combaterea infracţiunilor cr corupţie, potrivit legii şi funcţionează pe lângă
Inalta Curte de Casaţie.  Adevarat.
13.Comisiile de disciplină din cadrul Consiliului Superior I Magistraturii se pct sesiza numai din oficiu.  Fals
14.Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cu sediul la Haga, este instanţa supremă a Uniunii Europene.  Fals

1.Societatea civilă este alcătuită din membri şi mecanisme de acţiune extrins statului:
c) sindicate.
2. .Forta publică este denurnită s i :
a) forţă coercitivă;
3. Statul socia1-asistenţial are ca funcţii principale:
b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
4. Separaţia puterilor in stat implică:
b) echilibrarea şi cooperarea puterilor;.
5. Autoritatea judecătoreaseă se compune din:
a) instantele judecatoresti, Ministrul Public si Consiliul Superior al Magistraturii;
6. Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie are ca principală funcţie:
c) asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.
7. Deciziile inaltei Curţi pronunţate in recursurile 1n interesul legii:
a) sunt obligatorii pentru judecători şi se publică in Monitorul Oficial al României, Partea I;
8. Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia:
c ) funcţiilor didactice din Invăţământul superior.,
9. Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) este condusă de un procuror şef sub coordonarea:
a) procurorului general a
10. Curtea Internaţională de Justiţie, cu sediul la Haga:
c)poate fi sesizată de state membre ONU, de particulari, de tribunale naţionale.
11. Curtea Europeană a Drepturilor Omului:
b) este instanţă din structura Consiliului Europei.
4
12. Republica prezidenţială se recunoaşte prin faptul că:
a)preşedintele este ales prin vot direct de societate;
13. Monarhia absoluta se caracterizeaza prin faptul ca:
c) monarhul(rege,imparat) detine toata puterea publica, cumuland cele trei functii.
14.In statele compuse sau federative:
c) impartirea interna este facuta in parti politice autonome.

Capitolul V
1.In raport cu sistemul de drept, principiile au tin rol constructiv - subliniat in relatia ecifică rnomentului aplicării dreptului.
 Fals.
2.In filosofie, principiul are două sensuri: until metafizic - ca origini prime din care provenit şi s-au dezvoltat lucrurile; until
epistemologic şi etic - ca supoziţii fimdaentale ale gandirii, ale cunoaşterii şi ale actiunii.  Adevarat.
3.In relaţia specified procesului de creaţie legislativă, legiuitorul are In vedere prin.: piile generate in momentul in care
construieşte soluţii legislative.  Adevarat.
4.Norniele se raportează la principii sub două aspecte: normele statuează cele mai --Ike din principiile dreptului;
funcţionarea principiilor se realizează prin aplicarea in :7actică a conduitei prescrise de norme.  Adevarat.
5.In raport cu principiile, normele au valoare explicativd mult mai mare: ele conservă valori, pe cand principiile explică
ratiunea acestora.  Fals.
6.Potrivit Dicţionarului Explicativ Roman, un aforism este un adevăr fundamental nu trebuie demonstrat şi din care se
deduc alte enunţuri.  Fals.
7.In general, justificarea fundamentului dreptului, a principiilor sale generale, s-a Scut plecandu-se de la considerarea
dreptului ca instrument al asigurării libertăţii şi egaitătii oamenilor in raporturile dintre ei şi in raporturile lor cu statul. 
Adevarat.
8.In situaţia in care judecătorul nu identified o normd juridică aplicabilă speţei pe care trebuie să o judece (in caz de vid
legislativ), legea îi permite acestuia să refuze solutionarea cauzei.  Adevarat.
9.Principiile dreptului trasează linia directoare pentru sistemul juridic: ele orientează activitatea legiuitorului.  Adevarat.
10.Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constituţionale; ele nu pot fi pe cale de interpretare.  Fals.
11.Astăzi se socoteşte, ca un adevăr unanim admis, că o societate civilă are trei
drepturi „absolut" necesare: securitatea persoanei, libertatea individului, proprietatea.  Adevarat.
12.Responsabilitatea, exprimănd un act de angajare a individului in procesul integrării sociale, aparţine exclusiv
domeniului moralei.  Fals.
13.Acţiunea principiului echităţii priveşte atăt activitatea legiuitorului, cat activitatea de interpretare şi aplicare a
dreptului.  Adevarat.
14.Montesquieu a construit o ierarhie a legilor: legea divină este urmată de legea naturii, iar la baza piramidei stă legea omenească. 
Fals.

1. Rolul constructiv al principiilor dreptului este subliniat in relaţia specifică momentului creării dreptului; acest
moment este marcat:
numai de influenţa tradiţiei;
numai de influenţa inovaţiei;
c)gat de influenţa tradiţiei, cat şi a inovaţiei.
2. Principiile dreptului:
a)contribuie in mod hotărător la cunoaşterea unui sistem juridic;
sunt reguli de conduită obligatorii, care pot fi aduse la indeplinire, in caz de nevoie, prin forţa coercitivă a statului;
sunt, in concepţia Şcolii dreptului natural, produse ale conştiinţei colective.
3. Categoriile şi conceptele juridice:
a)sunt instrumente juridice care permit calificarea juridică a faptelor sociale in vederea determinării
regimului juridic aplicabil;
sunt numite de Kant construcţii ,juridice;
constituie ansamblul propoziţiilor directoare cărora le sunt subordonate atăt structura, căt şi dezvoltarea sistemului.
4. Normele juridice se deosebesc de principiile dreptului prin faptul că:
normele juridice luminează, indrumă, călăuzesc legiuitorul in elaborarea dreptului;
b)au valoare explicativă mult mai mică: ele conservă valori, pe cănd principiile explică raţiunea
acestora;
reprezintă fundamente ale convieţuirii sociale, din care derivă principiile dreptului.
5. In activitatea de interpretare a normelor juridice, principiile dreptului:
reprezintă un indreptar pentru legiuitor;
alcătuiesc „litera" legii;
c)constituie repere de care judecătorul se serveşte mai ales atunci cănd textul legii are un caracter
ambiguu.
5
6. Libertatea este o condiţie fundamentală a responsabilităţii; sub acest aspect, prezintă interes libertatea
omului in raport cu:
natura;
el insuşi;
c) societatea.
7,Afirmatia potrivit careia “justitia este o lupta; daca nu ar fi existat injustitia, s-ar ignora pana si numele
justitiei” apartine lui:
b) Montesquieu.

Capitolul VII
1.Din multitudinea de dimensiuni ale unei activităţi umane, dimensiunea normativă cea care interesează cel mai muIt un
jurist.  Adevarat.
2.Sisternu1 normelor sociale este alcătuit diri următoarele categorii de norme: etice, :.:..snuielnice, tehnice, politice, religioase
şi juridice.  Adevarat.
3.Acţiunea indivizilor Inzestraţi cu conştiinţă şt voinţă, In vederea realizării propri ilor interese, realizează dinamica societăţii,
caracterizată printr-o creştere fără precedent a gradului de complexitate a relaţiilor dintre individ şi societate.  Adevarat.
4.In aprecierea raportului dintre drept şi morală, teoria juridică a evoluat pe două mari direcţii: cea care a conceput
dreptul ca un minim de morală – „justiţie prin drept şi mora1ă" şi cea corespunzătoare pozitivismului juridic conform
căruia statul este singurul temei al dreptului - „ordinea de drept fără morală" Adevarat.,
5.Principiul neminetn laedere semnifică să se dea lecăruia ceea ce este al său.  Fals.
6.Dreptul s-a desprins treptat din normele de morală şi din obiceiuri.  Adevarat.
7.Norma morală cunoaşte forme şi mijloace specifice de asigurare a transpunerii in ţă, forme şi mijloace care nu sunt
Intainite la alte categorii de norme sociale — exigibilitatea normei morale; caracter sistematic, fiind elaborată, adoptată şi
adusă la cunoş-tinta prin proceduri strict reglementate.  Adevarat.
8.Norma juridică şi nonna morală sunt diferite, insă sancţiunile sunt aceleaşi.  Fals.
9Aplicarea obiceiului se realizează prin consensul meinbrilor colectivităţii, fiind o necesitate recunoscută de grup şi un
model de conduită impus membrilor grupului.  Adevarat.
10.Ca şi uzurile, obiceiurile trebuie dovedite in faţa instanţelor, ele nefăcănd parte din dreptul pozitiv.  Fals.
11Normele juridice, spre deosebire de normele morale, nu sunt caracterizate de exigibilitate.  Fals.
12Nonnele tehnice juridice sunt regulile care conduc procesul productiv, fiind statornicite de oameni care participă la viaţa
economică şi social-culturală.  Adevarat.
13Nerespectarea normelor tehnice juridice detennină doar perturbarea activităţii econom ice, nu şi importante
consecinţe juridice.  Fals.
14.Constituie norme tehnice juridice: normele metodologice care conduc procesul rării legilor, normele care privesc
structura actului nonnativ, regulile de procedură privind sesizarea instanţei, ordinea audierii martorilor.  Adevarat.

1. O acţiune umană poate fi definită ca:

o transformare sau mutaţie indusă nedeliberat de un agent sau fiinţă umană 1n cursul firesc al evenimentelor, prin care se obţine o stare
finală sau un produs ce satisface anumite trebuinţe sau nevoi umane istoriceşte determinate;
o transformare sau mutaţie indusă deliberat şi nedeliberat de o fiinţă umană 1n cursul firesc al evenimentelor, prin care se
obţine o stare finală sau un produs ce satisface anumite trebuinţe sau nevoi umane istoriceşte detenninate;
c)o transformare sau mutaţie indusă deliberat de un agent sau flinţă umană 1n cursul firesc al
evenimentelor, prin care se obţine o stare finală sau un produs ce satisface anumite trebuinţe sau nevoi
utnane istoriceşte determinate.
2. Norma socială este:
a)o propoziţie prospectivă, universală, 1n care se subsumează particularul şi prin care este reglementată
conduita oamenilor;
o propoziţie relativă, 1n care se subsumează particularul şi prin care este reglementată conduita oamenilor;
o propoziţie prin care nu este reglementată conduita oamenilor.
3. Sistemul normelor sociale este alcătuit din următoarele categorii de norme:
doar etice, politice şi juridice;
b) etice, obişnuielnice, tehnice, politice, religioase şi juridice;
doar obişnuielnice şi etice.
4. Dreptul era definit ca-fiind ars boni et aequi de către:
a)Ceisus;
Hugo Grotius;
Hegel.
5. Autoritatea obiceiului se bazează pe o practică veche şi incontestabilă, care a determinat rezultate juste şi certe şi
se manifestă:
1n scris,
6
oral şi scris;
c ) doar oral.
6. in legătură cu relaţia dintre drept şi morală, curentele sociologice au susţinut că dreptul:
a ) nu este o prezenta spontana in viata sociala.
b)este o prezenţă spontană in viaţa socială ca urmare a presiunii unor factori socialpolitici şi ideologici;
are ca unic temei statul.
7. Pot constitui izvoare de drept normele cuprinse
obiceiuri şi datini;
obiceiuri, obişnuinţe şi datini;
c ) obiceiuri.

Capitolul VIII
1.Dispozitia poate sa ordone o anumita conduita, poate sa prevada obligatia de abtinere de la savarsirea unei fapte sau poate
sa cuprinda permisiuni.  Adevarat.
2.Sanctiunea poate contine doar urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau a ipotezei.  Fals.
3. Sanctiunea normei juridice este un element obligatoriu al normei juridice.  Fals.
4. Actiunea normei juridice este analizata in baza a trei coordonate: spatiu, timp si persoane.  Adevarat.
5. Fiecare norma de drept, odata intrata in vigoare, activeaza numai pentru viitor si nedeterminat in timp.  Adevarat.
6. Retroactivitatea expresa consta in producerea de efecte juridice dupa iesirea din vigoare formala a normei de drept.  Fals.
7. Abrogarea expresa poate fi indirecta, cand desfiintarea efectelor vechii norme se face prin precizarea in detaliu…… Fals.

1.Norma juridica este:

c) generala si impersonala, atipica, obligatorie.
2.Conform structurii logice a normei juridice, o norma juridica trebuie sa aiba urmatoarele componente:
b) ipoteza, dispozitie si sanctiune.
3.Ipoteza normei juridice:
a) descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei, calitatea subiectului.
4.Cand dispozitia normei juridice obliga subiectul de drept sa se abtina de la savarsirea unei actiuni, atunci suntem in cadrul unei
norme:
b) prohibitive
5.Constitutie exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice:
b) normele cu caracter interpretativ, normele penale care prevad dezincriminarea unor fapte penale, normele
penale mai favorabile infractorului si retroactivitatea expresa.
6.Situatia in care o norma juridica inceteaza sa se mai aplice………poarta denumirea de:
a) cadere in desuetitudine(perimare).
7.Apatridul este:
c)o persoana care nu are nicio cetatenie.

Capitolul IX
1.Sunt socotite izvoare materiale ale dreptului: factorii de configurare a dreptului, dreptul natural şi raţiunea umană,
conştiinţa juridică.  Adevarat.
2.Bazinul de civilizaţie juridică de tip romano-germanic a influenţat numeroase sisteme legale naţionale, printre care şi
sistemul juridic englez.  Fals.
3.Izvoarele potenţiale exprimă posibilitatea de a elabora, de a modifica sau de a abroga norme juridice.  Adevarat.
4.Obiceiul şi doctrina sunt considerate surse neoficiale, spre deosebire de lege sau jurisprndenţă care sunt surse oficiale. 
Adevarat.
5Jurisprudenţa şi doctrina sunt izvoare creatoare, Intrucât creează norme noi, pe când legea şi cutuma, necreând norme
noi, ci doar interpretându-le pe cele existente, nu au caracter novator, ci doar interpretativ.  Fals.
6.Legiuitorul nu poate ca, la apariţia unei .legi noi, să Inlăture obiceiuri existente, insă poate opri formarea de noi cutume şi
uzuri.  Fals.
7.I n dreptul intemaţional public, s-a vorbit uneori de aşa-numitele obiceiuri spontane (imtant custom), când o
anumită practică este imediat adoptată ca normă 'in relaţii dintre state, fără să se aştepte val idarea saIn timp. 
Adevarat.
8.ln dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, in această materie funcţionând principiul legalităţii pedepsei şi al
incriminării.  Adevarat.
9.In general, rolul jurisprudenţei este teoretic-explicativ, interpretările ştiinţifice făcute materialului normativ ajutând pe
legiuitor 1n procesul de creare a dreptului.  Fals.
10.Practica judecătorească, denumită şi jurisprudenţă, este alcătuită din totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de
judecătoriile din întreaga ţară.  Adevarat.
11.Potrivit regulilor de organizare judecătorească din ţara noastră, judecătorul este,In zeneral, legat de hotărârea pronunţată
7
Intr-o cauză similară de un alt judecător.  Fals.
12.Sesizarea inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu un recurs 'in interesul legii se face atunci când se constată că in practica
diverselor instanţe judecătoreşti un anumit text de lege este interpretat şi aplicat 1n mod diferit.  Adevarat.
13.Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate
privind legile şi ordonanţele, ridicate 1n faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de
neconstituţionalitate poate fi ridicată direct şi de către Avocatul Poporului Adevarat.
14.Excepţia de neconstituţionalitate a unui text de lege sau ordonanţă se ridică doar in faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, unde părţile Işi apără sau Işi valorifică un interes legitim.  Fals.
15.Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională au efecte inter partes litigantes, iar nu erga omnes..  Fals.
16.In dreptul constituţional, contractul normativ reprezintă izvor de drept în materia organizării şi a funcţionării structurii federative a
statelor.  Adevarat.
17.In ramura dreptului muncii şi al securităţii sociale, contractul normativ este izvor de drept, sub forma contractelor colective de
muncă, in care se prevăd condiţiile generale ale organizării procesului muncii intr-o ramură determinată şi pe baza cărora sunt 1nche iate
apoi contracte individuale de muncă.  Adevarat.
18.Atunci când se utilizează formula: „legea, ca izvor de drept", trebuie avut 1n vedere sensul restrâns al noţiunii de lege, iar nu sensul
său larg.  Adevarat.
19.Pe calea delegării legislative, Guvernul poate reglementa primar relaţii sociale prin ordonanţe.  Adevarat.
20.Decretul dezvoltă o reglementare stabilită prin lege, asigurând punerea în executare a legii.  Adevarat.
21.Recomandările sunt obligatorii pentru atingerea scopurilor pe care le desemnează, dar lasa destinatarilor alegerea mijloacelor proprii
de atingere a acestor scopuri.  Adevarat.

1. Sunt izvoare directe:

b)legea şi contractul normativ;
2. Constituie izvoare materiale ale dreptului:
b)factorii de configurare a dreptului.
3. Una dintre metodele trecerii unui obicei din sistemul general al normeloi sociale in sistemul izvoarelor dreptului este:
b)Incorporarea acestuia de către organele legislative intr-o normă oficială;
4. Romanii numeau obiceiurile juridice:
b)mores majorum.
5. Nu se recunoaste calitatea de izvor de drept unei cutume care:
a)ar abroga un act normativ in vigoare;
6. Statutul Curtii internaţionale de Justitie metttionează expres cutuma Ca:
a)dovadă a unei practici gene rale, acceptate ca drept.
7. in dreptul constitutional, obiceiul este prezent in mod deosebit sub forma:
c )u za nţ elor .
8. in ţara noastră, pozitia dreptului obişnuielnic s-a păstrat puternică pănă la inceputul secolului:
c) al XIX-lea.
9. in dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici funcţionănd principiul:
b)nulla poena sine lege;
10. Consultatiile pe care le dădeau jurisconsultii romani se numeau:
a)responsa prudentiwn;.
11. La Roma, părerile următorilor jurisconsulti an fost observate intocmai ca o lege:
a)Papinian, Paul, Ulpian şi Modestin;
12. Doctrina:
a)cuprinde analizele, investigaţiile, interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic ;
13. Judecătorul poate pronunta decizii cu valoare generală pe calea:
c)precedentului.
14. Sesizarea inaltei Curti de Casatie şi 3ustitie en recursul in interesul legii o poate face din oficiu:
b)Procurorul General al Parchetului de pe lăngă I.C.C.J.;
15. Deciziile de neconstitutionalitate pronuntate de Curtea Constitutională:
b)sunt evocate ca precedente, intrucăt un text de lege odată declarat neconstituţional nu mai poate face obiectul
unei excepţii de neconstitutionalitate.
16. Federaţiile se creează, in general, ca efect at incheierii unor:
c) contracte (tratate).
17. in ramura dreptului muncii şi at securităţii sociale, contractul normativ este izvor de drept, sub forma:
a)contractului colectiv de muncă;
18. Tratatul este 1ntotdeauna expresia consimţămăntului liber al:
c)statelor semnatare.
19. Legea, ca izvor de drept, apare la roman i, ca un acord intre:
8
b)magistrat şi popor;
20. Deciziile generale, izvoare ale dreptului Uniunii Europene, emană numai de la:
b)Consiliul de Miniştri;
21. Recomandările, izvoare derivate ale dreptului Uniunii Europene:
a)sunt obligatorii pentru atingerea scopurilor pe care le desemnează, dar lasă desti natarilor alegerea mijloacelor
proprii de atingere a acestor scopuri;

Capitolul X
1.Organele legiuitoare sunt indreptatite sa reglemzenteze primar si originar relatiile sociale fundamentale dintr-o societate, sa
organizeze ordinea juridical a unei natiuni sau a unei comunitati de natiuni.  Adevarat.
2.Cu cinci sute de ani in urma, gandirea juridica incepe sa se preocupe de latura teoretica a procesului legislative.  Fals
3.Francois Geny rastoarna vechea metoda de interpretate care domina atat doctrina, cat si jurisprudenta secolului al XIX-lea, metoda
cunoscuta sub denumirea de “metoda stiintifica” si o inlocuieste cu “metoda exegetica”  Fals.
4.Creatia juridica este o opera a ratiunii care apreciaza faptele, relatiile si, in general, toate realitatile care intereseaza ordinea sociala,
securitatea raporturilor umane, binele public.  Adevarat.
5.Fundamentarea stiintifica a unui proiect legislative trebuie sa cuprinda, printre altele, si descrierea situatiilor de drept ce urmeaza sa
fie transformate in situatii de fapt.  Fals
6.Legea exclude actiunea reglementatoare a altor categorii de acte normative.  Fals
7.De forma exterioara a reglementarii depinde valoarea, forta juridical a normei si pozitia sa in sistemul actelor normative. 
Adevarat.
8.Fictiunea juridica este un procedeu de tehnica, in conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca inexistent, desi el a fost
stabilit sau exista in realitate.  Fals
9.In redactarea textului actului normative, legiuitorul poate sa utilizeze neologismele si regionalismele.  Fals
10.In dispozitiile de continut sunt cuprinse reguli ce stabilesc drepturi si obligate….in cazul nerespectarii conduitei impuse 
Adevarat.
11.Incorporarea este o forma superioara de sistematizare si priveste asezarea actelor normative, in raport de criterii exterioare… Fals
Justinian este cel care a desavarsit opera de sistematizarea dreptului roman…..nu mai corespundeau nevoilor economico-sociale. 
Adevarat.
12.In conceptia lui A.C. Angelesco, in compozitia unui cod intra patru grupe de factori:politici,economici,culturali si juridici.  Fals
13.In cazul in care un act normative face referire la dispozitii dintr-un alt act normativ, deja existent………..printr-o norma de trimitere.
 Adevarat.

1.Alegerea procedeelor tehnice ale legiferarii apartine:

a) legiuitorului.
2.In Franta, Consiliul de Stat a fost creat de:
c) Napoleon Bonaparte.
3.Elementul structural al actului normativ il formeaza:
c) articolul.
4.Articolul se numeroteaza, de regula, cu:
a) cifre arabe.
5.Consecintele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt
necunoscut se numesc:
b) prezumtii.
6.Actualul Cod civil roman a intrat in vigoare in anul:
b) 2011.
7.Codul civil al lui Napoleon Bonaparte a intrat in vigoare in anul:
a)1804.

Capitolul XI
1.Realizarea dreptului comportă două mari forme: realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale şi
realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat şi de către alte organisme sociale. 
Adevarat.
2.Spre deosebire de realizarea dreptului prin aplicarea dreptului, care se poate desfăşura şi in fapt, fără crearea unor
raporturi juridice, respectarea şi executarea normelor este nemijlocit legată de naşterea şi desfăşurarea unor raporturi de
drept In care un subiect este intotdeauna un organ al statului care işi exercită competenţele potrivit legii.  Fals
3.Actele normative au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv şi irefragabil, in timp ce actele de aplicare sunt
individuale, concret-determinate.  Adevarat.
4.Actele de aplicare au un caracter subordonat, derivat, sunt elaborate intr-un mod diferit de la o ramură la alta şi chiar in
9
cadrul aceleiaşi ramuri, ceea ce face iniposibilă adoptarea şi codificarea regulilor care privesc tehnica actului de aplicare. 
Adevarat.
5.Spre deosebire de actul normativ, care funcţionează impersonal, difuz şi continuu pâriă la scoaterea sa din vigoare, actul de
aplicare a dreptului işi epuizează efectele 1n momentul adoptării sale de către organul abilitat.  Adevarat.
6.Din punctul de vedere al tehnicii juridice, activităţile implicate in realizarea dreptului prin respectarea şi executarea
norrnelor juridice nu sunt mai simple, ele neputându-se realiza şi in fapt, fără incheierea unui act scris, cu condiţii de fond
şi formă speciale.  Fals
7.Elaborarea şi emiterea actului de aplicare, ultima fază a procesului de aplicare a dreptului, reprezintă rezultatul unui
demers raţional şi al unei manifestări de voinţă a organului de stat, in baza legii şi in vederea aplicării la un caz concret. 
Adevarat.

1.Nu constituie trăsătură a realizării dreptului prin activitatea de respectare şi executare a normelor juridice:
a)conformarea faţă de conduita fixată prin normele de drept;
b)valorificarea de către cetăţeni a drepturilor subiective cu luarea ln consideraţie a obligaţiilor care le incumbă;
c)existenţa voinţei unilaterale a unui organ al statului respectiv.
2.Aplicarea dreptului cunoaşte:
două faze: stabilirea stării de drept şi elaborarea actului de aplicare;
două faze: interpretarea nonnelor juridice şi elaborarea actului normativ, patru faze: stabilirea stării de fapt;
alegerea normei de drept; interpretarea normelor juridice; elaborarea actului de aplicare.
3. Stabilirea stării de fapt 1n cadrul realizării dreptului prin aplicare:
a)implică un demers riguros pentru cunoaşterea circumstanţelor cauzei respective,
pentru a asigura actului de aplicare un caracter temeinic;
b)nu prezintă interes, ea putând fi omisă;
c)nu este o etapă în cadrul realizării dreptului prin aplicare.
4. Alegerea normei de drept in cadrul realizării dreptului prin aplicare:
a)reprezintă selectarea aleatorie a unei norme juridice;
b)se referă la acţiunea organelor de aplicare care procedează la critica normei, vederea calificării
juridice exacte a stării de fapt stabilite;
c) nu este o etapă a realizării dreptului prin aplicare.
5. Organul de aplicare indeplineşte o serie de operatiuni prealabile, în vederea calificării juridice corespunzătoare
a unei fapte şi anume:
a) nominalizarea normei juridice, verificarea forţei sale juridice, determinarea conţinutului exact al normei, fără a mai fi
necesară verificarea autenticităţii sale, aceasta fiind prezumată;
b) nominalizarea normei juridice, verificarea autenticităţii sale, verificarea forţei sale juridice,
determinarea conţinutului exact al normei;
c) nominalizarea normei juridice, verificarea autenticităţii sale, determinarea conţinutului exact al normei, fără a mai fi
necesară verificarea forţei sale juridice, aceasta fiind prezumată.
6. Ultima fază a procesului de aplicare a dreptului este:
a)interpretarea normelor juridice;
b)alegerea normei de drept;
c)elaborarea şi emiterea actului de aplicare.
7. Ca volum şi intensitate, forma de realizare a dreptului cea mai bogată, la ea participând cea mai mare categorie
de subiecte de drept, este:
a)realizarea dreptului prin aplicarea dreptului de către autorităţile statului;
b)realizarea dreptului prin activitatea de respectare şi executare a normelor juridice;
c)ambele forme sunt egale, neputându-se diferenţia.

Capitolul XII
1.Organul de aplicare (judecătorul, organul administrativ etc.) trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei juridice. El
are intotdeauna 1n faţă un sistem de norme cu caracter particular, care se pliază perfect pe cauza dedusă soluţionării,
astfel că trebuie doar să o aplice speţei respective.  Adevarat.
2.Adeptii concepţiei evoluţioniste a interpretării susţin că sensul legii este dat pentru totdeauna in momentul creării ei.  Fals.
3.Problematica interpretării cunoaşte forme specifice de afirmare 1n sistemul de drept anglo-saxon. intrucât 1n acest
sistem predomină ca izvor precedentul şi obiceiul, interpretarea juridică este relativ mai liberă.  Adevarat.
4.Ca moment al aplicării normei juridice la -cazuri concrete, interpretarea este necesară pentru a clarifica si a limezi sensul
exact al normei, pentru a defini, cu toată precizia, voinţa legiuitorului.  Adevarat.
5.Orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, este nevoie a fi interpretată, pentru ca
hotărârea care se va da să se intemeieze 1n aşa fel pe lege Incât arbitrariul să fie cât mai redus.  Adevarat.
6.Interpretarea cazuală este realizată de organele care emit acte normative (organele legiuitoare sau organele administrative),
in baza principiului: cine poate mai mult, poate şi mai puţin.  Fals.
10
7.In cazul interpretării judiciare, judecătorul procedează la interpretarea normei uridice selecţionate, pronunţându-se
Intotdeauna pe cale de dispoziţii generale.  Fals.
8.Pledoaria avocatului se Inscrie in sfera interpretării oficiale, având forţă juridică de vreme ce este exprimată in faţa
judecătorului.  Fals.
9.Existenţa unei varietăţi de metode de inteipretare nu trebuie să conducă la fragmentarea aplicării. Organul de aplicare se
va folosi de o metodă sau alta, 1n raport de 3spectele pe care le prezintă. cazul.  Adevarat.
10.Metoda teleologică urmăreşte să pună in lumină scopul legii.  Adevarat.
11.Metoda gramaticală are ca obiect stabilirea sensului coman amentului cuprins in norma juridică prin analiza gramaticală
(sintactică şi morfologică) a textului normei normei juridice. In cadrul acestei metode, interpretul se va servi de
argumentele logicii formale( ad absurdum, a majori, ad minus, a fortiori etc.).  Fals.
12.Uneori, legiuitorul defineste chiar in textul normei sensul unor cuvinte, da definitii unor institutii, c azuri in care sarcina interpretului este
sensibil usurata.  Adevarat.
13.In interpretarea gramaticală, organul de aplicare urmăreşte şi modul de imbinare a cuvintelor în propozitii. si.fraze, precum
şi sensul unor conjuncţii.  Adevarat.
14.Metoda sistematică explica inţelesul normei prin luarea in considerare a ceea ce se
cheama occasio legis - Imprejurările social-juridice care au stat la baza elaborării si adoptării legii.  Fals.
15.Utilizând metoda istorică, interpretul va apela la documente, va cerceta lucrările preparatorii a1e actului normativ,
expunerile de motive, interpetările, amendamentele propuse etc.  Adevarat.
16.De asemenea, metoda istorica implică aprecieri raţionale, realizate prin operaţiuni de generalizare, de analiză logică a
textului normei juridice, de analogie etc., prin aplicarea legilor logicii formale.  Fals.
17.Se recomandă utilizarea argumentului per a contrario doar 1n cazul in care legez are caracter de excepţie ori dacă
legea utilizează o enumerare limitativă.  Adevarat.
18.A minori ad minus inseamnă: cine poate mai mult, poate şi mai puţin. De exemplu: cine poate vinde, poate şi
ipoteca.  Fals.
19.Atunci când reglementarea este neclară sau lipseşte, judecătorul va soluţiona cauza pe baza principiilor de drept;
dacă Insă nu va găsi un principiu de drept aplicabil, el va căuta in alte norme pentru a găsi o rezolvare a cazului (prin
analogie cu o dispoziţia asemănătoare).  Fals.
20.Interpretarea restrictivă are loc atunci când textul legii este mai larg decât voinţa legiuitorului, ceea ce face să se restrângă
aplicarea legii doar la cazurile dorite 1n realitate de legiuitor.  Adevarat.
21.Interpretarea literală (ad litteram sau interpretatio declarativa) se realizează atunci când organul de aplicare constată
că textul normei este mai restrâns decât voinţa legiuitorului.  Fals.

1. in perioada pregătirii revoluţiei burgheze, teza predominantă a fost aceea a:

a) posibilităţii judecătordui de a interpreta creator legile;
b) necesităţii respectării de către judecător a literei legii;
c) necesităţii judecătorului de a interpreta creator legile.
2. Interpretarea doctrinară se caracterizează prin faptul că:
a) nu are forţă juridică;
este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie 1n procesul elaborării normelor juridice, fie in procesul aplicării normelor
juridice;
are forţă juridică, dar numai pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la acea cauză.
3. Utilizănd metoda gramaticală, interpretui va stabili:
a) contextul social-juridic care a stat la baza elaborării şi a adoptării legii;
b)sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora in text, dacă legiuitorul le foloseşte in accepţiunea lor
comună sau intr-o accepţiune specific juridică;
c) scopul legii.
4. Metoda sistematică priveşte modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin:
a) luarea 1n consideraţie a ceea ce se cheamă ratio legis şi mens legis;
b) raportarea sa la economia altor acte normative;
c)luarea 1n consideraţie a ceea ce se cheamă occasio legis.
5. Argumentul a pari se intemeiază pe raţionamentul că:
a)pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio, ibi idem ius);
b)cine poate mai mult poate şi mai puţin;
c)In cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta, doar una poate fi adevărată, cealaltă este falsă, o a treia
posibilitate nu există.
6. Aplicarea dreptului prin analogie:
a)este foarte des Intâlnită in dreptul penal;
b)nu este recunoscută prin Statutul Curţii Intemaţionale de Justiţie,
c)are la bază constatarea unei lacune a legii, fapt ce obligă pe judecător, 1n dreptul privat, să soluţioneze
cauza prin aplicarea fie a unei dispoziţii asemănătoare, fie prin apelul la principiile dreptului.
11
7. Atunci când se constată că textul normei este mai restrâns decât voinţa legiuitorului, se va proceda la:
a)interpretarea restrictivă;
b)interpretarea literală;
c)interpretarea extensivă.

Capitolul XIII
1.Caracteristica normelor prohibitive constă 1n faptul că apără şi influenţează rela ţiile sociale prin metoda impunerii unor
abstenţiuni de la săvârşirea unor fapte care pun In pericol ordinea de drept.  Adevarat.
2.Incălcarea normelor prohibitive determină crearea unor raporturi de constrângere, apariţia raportului juridic fiind
rezultatul Incălcării normei prohibitive.  Adevarat.
3.Dreptul absolut impune obligaţia generală,ce incumbă subiectelor de drept de a se abţine de la acţiuni care să impiedice
exercitarea acestor drepturi de către titulari.  Adevarat.
4.In teoria dreptului distingem două accepţiuni 1n analiza conceptului de raport juridic: accepţiunea de fond (mijloc de
realizare a dreptului) şi accepţiunea tehnico-juridică (construcţie a gândirii teoretice).  Adevarat.
5.Raportul juridic este acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un sistem de interacţiune reciprocă
Intre participanţi nedeterminaţi, legătură susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunii statale.  Fals.
6.Raportul juridic nu se stabileşte Intre oameni şi bunuri.  Adevarat.
7. Tipul raport -urilor juridice variază de-a lungul istoriei, in strânsă legătură cu evoluţia generală a societatii. 
Adevarat.
8.Voinţa statală exprimită in nonna de drept consacră drepturile şi obligaţiile participanţilor la raportul juridic. 
Adevarat.
9. Aptitudinea recunoscută de lege omului şi animalelor de a avea drepturi şi obligaţii juridice poartă denumirea de
capacitate juridică.  Fals.
10.Subiectul de drept se manifestă 1n fiecare moment ca participant la un raport juridic concret.  Fals.
11.Capacitatea juridică generală a unui subiect de drept este posibilitatea recunoscută de lege pentru a participa ca
subiect de drept in raporturile 1n care trebuie indeplinite anumite condiţli, iar capacitatea juridică specială este aptitudinea
de a participa ca titular de drepturi şi obligaţii juridice, in principiu, in toate raporturile juridice.  Fals.
12.Statul ca subiect de drept participă in calitate de subiect de drept doar 1n raporturi juridice de drept intern, deoarece pe
plan intemaţional el acţionează prin organizaţiile interguvemamentale.  Fals.
13.Elementele constitutive ale personalităţii juridice sunt: organizarea de sine stă tătoare, existenţa unui patrimoniu
propriu afectat realizării unui scop, 1n acord cu interesul general.  Adevarat.
14.Organele stat ului niciodată nu apar In cadrul raporturilor juridice ca persoane juridice.  Fals.
15.Dreptul subiectiv sau indrituirea este facultatea juridică individuală a unei persoane sau a unei organizaţii intr-un raport
juridic determinat..  Adevarat.
16.Obligaţia juridică sau indatorirea reprezintă măsura dreptului subiectiv, ea incum bând subiectului ţinut să indestuleze
dreptul subiectiv.  Adevarat.
17.Obligaţille se clasifică in obligaţii absolute si obligatii relative.  Fals.
18.Intr-un proces, sarcina probei, în principiu, revine celui care afirmă.  Adevarat.
19. Prin obiect al raportului juridic se inţeleg acţiunile pe care tiţularul dreptului subiectiv le intreprinde sau le
solicită in procesul desfăşurării raportului juridic.  Adevarat.
20.Orice imprejurare din natură sau din viaţa socială constituie un fapt juridic.  Fals.
21.Actele juridice sunt acţiunile juridice licite, săvârşite cu scopul manifest de a produce efecte juridice.  Adevarat.

1.Premisele raportului juridic sunt:

a) norma juridică şi stările;
b)norma juridică, subiectele de drept şi faptele juridice;
c)doar norrna juridică şi faptele juridice.
2.Reprezintă premisa fundamentaiă a naşterii raporturilor juridice:
a)norma juridică;
b) subiectele de drept;
c) faptele juridice.
3. În ce ramură(i) de drept se vorbeşte despre raporturi de conformare şi raporturi de conflict:
a) in teoria generală a dreptului şi in dreptul constitutional;
b in dreptul civil şi in dreptul financiar;
c)in dreptul penal şi in dreptul administrativ.
4. Care dintre următoarele trăsături nu reprezintă o trăsătură a raportului juridic:
a)este o categorie istorică;
b)este un raport valoric;
c)este general şi impersonal.
5. Pot fi caracterizate ca instrumente de transmitere a conţinutului valoric al normelor de drept in planul
12
relaţiilor sociale concrete şi reale raporturile juridice:
a)atât cele prin care se realizează dispoziţia normelor de drept, cât şi cele prin care
se realizează sancţiunea acestora,
b)doar cele prin care se realizează dispoziţia normelor de drept;
c)doar cele prin care se realizează sancţiunea acestora.
6. Pot fi sublecte de drept:
a)doar oamenii in mod individual;
b)oamenii şi animalele dresate;
c)doar oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.
7. Capacitatea juridică apare ca o premisă a calităţil de sublect de drept, fiind o condiţie:
a)relativă a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept;
b)obligatorie a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept;
c) dezirabilă a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept.
8. Nu sunt subiecte de drept colective:
a)statul şi autorităţile publice;
b) persoanele juridice şi indivizii,
c)organizaţiile nestatale.
9. Conţinutul raportului juridic se referă la totalitatea:
a) drepturilor subiectelor Intr-un raport juridic nedeterminat;
b) drepturilor şi obligaţiilor subiectelor intr-un raport juridic nedeterminat;
c)drepturilor şi obligaţiilor subiectelor intr-un raport determinat
10. Facultatea juridica individuala a unei persoane sau organizatii intr-un raport juridic determinat se numeste:
a) drept pozitiv;
b)drept natural;
c)drept subiectiv.
11. Dreptul subiectiv determina pentru titularul sau o serie de posibilitati ocrotite juridic:
a)să dispună de dreptul său, să pretindă o anumită atitudine din partea subiectului corespunzător obligat şi să
solicite apărarea dreptului său pe cale statală, In caz de nerespectare sau Incălcare a dreptului;
b) să-şi facă dreptate fără a mai apela la autorităţile statului
c)doar sa dispuna de dreptul sau.
12. Dreptul subiectiv opozabil erga omnes, care trebuie deci respectat de toti ceilalti, poarta denumirea de:
a) drept relativ
b)drept natural
c)drept absolut.
13. Faptul juridic reprezinta o imprejurare care:
a) determina efecte juridice care creeaza modifica sau stinge raporturi juridice;
b)doar stinge raporturi juridice;
c) doar creeaza raporturi juridice.
14. Faptele juridice se clasifica in:
a) evenimente, fenomene si procese naturale;
b) evenimente, actiuni, eventual si stari, dupa unii autori;
c) nu se clasifica.

Capitolul XIV – IN SFARSIT, AM TERMINAT !!!!

1. Responsabilitatea juridică are diferite forme de manifestare: responsabilitatea morală, religioasă, politică, culturală.  Fals.
2.Reglementând relatiile sociale prin norme de drept, legiuitorul are totdeauna in vedere conditiile, in care norma poate şi
trebuie să se realizeze, capacitatea normei de a modela conduitele, indreptându-le pe un fagaş considerat socialmente util. 
Adevarat,
3.Incă din societatea primitivă, răspunderea era individualizată, având un caracter subiectiv.  Fals.
4.Răspunderea delictuală incumbă debitorului unei obligaţii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin
neexecutarea acestei obligaţii.  Fals.
5.Prin trăsăturile sale, prin natura sa şi prin consecinţele pe care le produce, răspunderea juridică apare ca o formă agravată
de răspundere socială.  Adevarat.
6.Răspunderea juridică intervine in cazul in care o persoană săvârşeşte o faptă ilicită, deşi era expusă unui atac material,
direct, imediat şi injust, iar acţiunea sa a reprezentat o ripostă imediată şi spontană.  Fals.
7.Intenţia indirectă există atunci când subiectul acţionează deliberat, urmărind producerea efectului, cunoscând şi
asurnându-şi riscurile.  Fals.

1. Răspunderea civilă delictuală:

 13
a)este fundamentată exclusiv pe dispoziţiile art. 1357 C.civ.: „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat repare";
b)intervine pentru fapta proprie, pentru fapta altor persoane, pentru prejudicii cauzate de
animale, pentru prejudicii cauzate de lucruri, precum şi pentru prejudicii cauzate de edificii,
c)incumbă debitorului unei obligaţii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei
obligaţii sau executarea ei necorespunzătoare.
2. in cazul răspunderii penale, formele de sancţionare în situaţia săvârşirii unei infracţiuni pot fi:
a) privarea de libertate, transferul disciplinar;
b) reduceri de salariu, retrogradări, suspendări din funcţie;
c) privarea de libertate, amenda penaIă, interzicerea unor drepturi.
3. Constituie principii comune tuturor formelor de răspundere:
a) principiul proporţionalizării sancţiunii in raport de gravitatea faptei;
b) principiul legalităţii incriminării;
c) principiul legalităţii pedepsei.
4. Răspunderea juridică intervine:
a)numai 1n condiţiile unei acţiuni - comiterea unei fapte ilicite;
b)numai 1n condiţiile unei abstenţiuni;
c)şi in condiţiile unei abstenţiuni, cu condiţia să fie vorba despre o nonexecuţie deliberată.
5. Răspunderea juridică se exclude in cazul săvârşirii unui act ilicit, dacă:
a) se reţine existenţa cazului fortuit;
b) fapta ilicită a fost săvărşită cu praeterintenţie,
c) subiectul a cunoscut urmările şi le-a privit cu indiferenţă.
6. in ipoteza in care subiectul nu a prevăzut cons ecinţele faptei sale, deşi trebuia să le prevadă, suntem in
prezenţa:
k- a) intenţiei indirecte;
b) culpei prin imprudenţă;
c) culpei prin neglijenţă.
7. Organul de stat abilitat să stabilească o anumită formă de răspundere trebui e să stabilească cu toată
precizia legătura cauzală, inlăturând:
a)alte forme de răspundere juridică;
b)condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau intărzie efectul, să
agraveze sau să atenueze urmările;
circumstanţele exacte ale cauzei, consecinţele acesteia.